Câtă scârbă îi poate ţâşni din gură!
Iese din cârciumă pe brânci
Împinsă de chelneri, beţi şi ei.
Râd gros.
Fluturi scoşi din borcanul
În care au dormit o săptămână
Fără aer, fără miros de flori.
Pe trotuar în urmă,
Amestec de vin cu sifon
Şi două cuvinte surori.
„Vitelor, dobitocilor!”
Ochii îi dorm.
Doar picioarele se mai mişcă.
Şi gura, spastic, într-un abandon refuzat.
Vestitor al miezului nopţii,
Câinele trist începe să latre la lună; ham, ham.
Lehamite de bărbat mahmur.
Se retrage în curtea plină de brusturi.
Băiatul îl aşteaptă stând pe vine.
„Haide acasă mamă, e târziu.
Iar o să te doară capul mâine!
Îţi cad banii din bluză.”
Câinele mai latră odată; ham, ham.
Lehamite de bărbat mahmur.
Dan David, Los Angeles, Feb.-13-2007.