– Domnilor, spuse dentistul Kleinergrois. Nici una din întâmplările care s-au petrecut la policlinică, nu se poate compara cu ce mi s-a întâmplat mie la secţia de stomatologie.
– Povesteşte! l-am rugat noi.
Şi iată ce a relatat dentistul:
– În urmă cu circa o săptămână, cam pe la ora nouă şi patruzecişicinci, adică înainte de pauza de ceai, a intrat la mine un cetăţean care mi-a făcut o propunere uluitoare: să-i scot o măsea de minte fără anestezie! Precizez că l-am consultat şi am văzut că era vorba de un molar cu trei rădăcini, bine înfipt în maxilar, cu coroana total compromisă şi tulpina la fel. O.K., i-am spus, măseaua trebuie scoasă, dar fără anestezie e practic imposibil. O să ai nişte dureri, de o să-ţi vină să te caţeri pe pereţi şi ai să-ţi aminteşti de învăţătoarea din clasa întâia şi de caporalul de la instrucţie… Fă ce-ţi spun eu, a insistat respectivul, ducă-se dracului toate învăţătoarele şi toţi caporalii împreună. Dumneata fă-ţi meseria şi dacă o să auzi de la mine cel mai mic suspin, n-ai decât să întrerupi extracţia! Eu, fraţilor, ce să vă spun? Lucrez în branşă de aproape treizeci de ani, dar de aşa un caz, de o extracţie de molar fără anestezie, n-am auzit… Aşa că a intrat ambiţia în mine şi i-am spus bine, culcă-te pe scaun şi deschide gura mare, dar să nu ai pretenţii după aia!
– Şi?? vrem noi să ştim.
– Şi exact aşa s-a întâmplat, spuse dentistul. Am apucat straşnic cleştele, am răsucit în dreapta şi în stânga, la momentul oportun am făcut o mişcare energică pe liniile de forţă şi măseaua a ieşit perfect. Iar tipul, vă rog să mă credeţi, s-a ţinut de cuvânt: n-a scăpat nici o silabă. Eu aşa ceva n-am mai pomenit… Un caz demn de o comunicare ştiinţifică.
– Şi…! îl îndemnăm noi.
– Şi în pauza de ceai, m-am grăbit să povestesc colegilor despre cazul acesta atât de interesant. Uite, aşa şi aşa, le spun eu, astăzi am efectuat o extracţie fără anestezie, încep eu să mă grozăvesc. Dar doctorul Groiserklein mă întrerupe: Era un pacient cu mustaţă, cu doi canini de viplă sus şi o punte în stânga jos? Sigur, confirm eu, nici nu mă miră că îl reţii, astea sunt cazuri rarisime, cu lipsa sistemului autonom de semnalizare a durerii, sau cu o zonă patologică de anestezie în sistemul nervos central.
– Nu e chiar aşa de rarisim, spune însă Groiserklein. Este al doilea caz într-o singură lună, când îi fac pacientului anestezia, îl rog să aştepte pe sală un sfert de oră, ca să-şi facă efectul maxim şi el intră la alt medic, numai pentru că s-a eliberat scaunul mai repede…
