Există vesti pe care când le afli rămâi împietrit. Aşa am primit anunţul privind maladia Regelui Mihai şi decizia de retragere din viaţa publică. Se încheie acum un ciclu politic românesc. Să spun din capul locului că Regele Mihai este ultimul dintre conducătorii coaliţiei antifasciste care mai este în viaţă. De asemenea, trebuie accentuat rolul său în rezistenţa faţă de dictatul lui Vîşinski şi al agenţilor sovietici ce-şi ziceau PCR. În anii războiului, când ţara era condusă de Ion Antonescu şi clica sa fascistă, Regele Mihai şi Regina-Mamă au făcut tot ce le stătea în puteri pentru a stăvili valul genocidar antisemit. Întreaga sa filosofie morală este opusul exclusivismului şi al intoleranţei.
Pentru mine, la fel ca pentru atâţia alţii, Regele Mihai I înseamnă multe lucruri: povestirile din familie, minciunile din manualele oficiale, transmisiunile mesajelor de Anul Nou prin Radio Europa Liberă. L-am întâlnit cu câteva prilejuri, am stat îndelung de vorbă, prin 1988, aici, lângă Washington. Erau prezenţi Andrei Brezianu de la Vocea Americii şi Nestor Ratesh de la Europa Liberă. Am fost frapat de prospeţimea şi calmul judecăţilor sale politice, de absenţa oricărei urme de radicalism vindicativ. L-am revăzut apoi, după 1989, aici, în State, şi la Bucureşti. A fost prezent, pe 18 decembrie 2006, la sesiunea Parlamentului în care Traian Băsescu a prezentat concluziile Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. M-am întâlnit adeseori cu Principesa Margareta, inclusiv în casa Siminei Mezincescu. Au fost prezenţi atunci Corneliu Coposu şi Dan Grigore.
Fără nicio îndoială, Regele Mihai a jucat un rol decisiv în istoria acestei ţări şi a Europei. Prins într-un angrenaj infernal, a reuşit să-şi menţină neclintit angajamentul democratic, să salveze speranţa celor care se întrebau dacă România mai are vreun viitor ca stat independent. A crezut în suveranitatea naţională şi în suveranitatea poporului. A fost constrâns să abdice de către un grup de gangsteri politici susţinuţi de armată şi poliţia secretă a imperiului roşu.
După 1990, noii politruci, recrutaţi dintre cei vechi, au proferat insulte la adresa Regelui Mihai. Nu doar în imunda fiţuică România Mare, dar şi în ziare feseniste precum Adevărul, Azi, şi Dimineaţa, au apărut atacuri abominabile la adresa Regelui şi familiei sale. Pentru Ion Iliescu şi Petre Roman, a lovi în Rege era o probă de loialitate politică. Au fost destui cei dispuşi să o facă.
A fost gonit dintr-o ţară, care era şi a lui, precum un infractor. Am scris atunci, în revista 22, un articol intitulat „Pălmuirea istoriei”. Îmi menţin integral poziţia respectivă: Regele Mihai este o parte reală, semnificativă şi demnă de respect a istoriei onoarei la români.
Din păcate, după ani, s-au rostit vorbe grele şi de către un preşedinte care şi-a asumat concluziile Raportului Final, inclusiv elogiul adus Regelui. Toate acestea nu au afectat, nu aveau cum să afecteze imaginea unui om politic corect, onest şi vertical. Treptat, în anii din urmă, prezenţa Regelui a devenit tot mai crepusculară. Vârsta, politica de cabinet a anturajului, şi-au spus cuvântul. Tactici greu de desluşit au dus la compromisuri surprinzătoare. Nu este aici şi acum momentul să le discut.
Ideea monarhică este azi una mai degrabă nostalgică. Ceea ce nu înseamnă că este irelevantă. Va trebui ca, odată şi odată, statul român să spună, prin vocea sa cea mai autorizată, că actul de la 30 decembrie a fost un viol istoric. Ce pot spune eu, acum, ca om care îl cunoaşte personal pe Regele Mihai şi îl preţuieşte nespus de mult, este că-i doresc refacere grabnică şi sănătate! Apune un soare. Să-i mulţumim pentru razele de lumină pe care ni le-a dăruit.
Vladimir Tismăneanu, 03.03.2016
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
>Din păcate, după ani, s-au rostit vorbe grele şi de către un preşedinte care şi-a asumat concluziile Raportului Final, inclusiv elogiul adus Regelui. … Tactici greu de desluşit au dus la compromisuri surprinzătoare. Nu este aici şi acum momentul să le discut.
Este un moment trist pentru România, dar dacă dl. Tismăneanu a început să spună ceva, atunci este bine să îşi ducă vorbele la un bun (sau rău) sfârşit. El nu poate să evoce amintiri, în acelaşi timp evitând să îl numească pe acel „un preşedinte” care l-a denunţat cu vorbe pline de ură şi dispreţ pe Regele Mihai.
Nu cred că s-a uitat deja ce a apărut nu atât de demult, în anul 2011, în presa de atunci. „”Președintele Traian Băsescu l-a atacat extrem de dur pe Regele Mihai, pe care l-a catalogat drept „slugă la ruşi”. În opinia sa, abdicarea Regelui a fost un „act de trădare al interesului naţional”.”.
Sursă: http://www.evz.ro/basescu-regele-mihai-a-fost-sluga-la-rusi-live-text-934964.html
Să-i dorim multă sănătate monarhului curajos care apune!
Ce nu a spus autorul este că datorită Regelui Mihai I au fost salvate vieţile a câteva sute de mii de soldaţi sovietici şi câteva zeci de mii de vieţi de români, prin actul de la 23 August 1944 de încetare a rezistenteu armatei române faţă de armata Roşie, ştiut fiind că reduta Carpaţilor ar fi provocat aceste pierderi !
Şi dacă un duşman intolerant cum era Stalin, care i-a acordat Regelui Mihai Steaua Victoriei, fabricată în doar câteva exemplare şi acordată doar sieşi şi acestui OM minunat, a făcut acest gest de recunoaştere şi recunostiinta, se pune întrebarea: cum au avut îndrăzneala şi impertinenţa conducătorii comunişti Iliescu & Co.- să se poarte cu REGELE mai urăt decât cu un câine maidanez?? Dorinţa de putere a lui Iliescu era atâtde mare, încât, pentru obţinerea şi păstrarea ei a sacrificat şi oameni, şi ţara şi ONOAREA ei.
Bravo, Vladimir Tismăneanu, pentru lecţia reparatorie de verticalitate, în aceste timpuri, când în România calciul lipseşte cu desăvârşire din coloana vertebrală a conducătorilor şi oamenilor din clica lor !
@Sfartz Pincu
>Şi dacă un duşman intolerant cum era Stalin, care i-a acordat Regelui Mihai Steaua Victoriei, fabricată în doar câteva exemplare şi acordată doar sieşi şi acestui OM minunat, …
Ordinul Victoria (Орден «Победа») a fost acordat la 20 de persoane. Regelui Mihai i-a fost acordat acest suprem ordin militar pe data de 6 iulie 1945. Printre cei decoraţi s-au numărat Dwight Eisenhower şi Tito.
Lui Brejnev ordinul i-a fost retras după moarte.
http://tinyurl.com/z5u2ew8
Ordinul rusesc „Victoria” este cea mai scumpă distincţie din lume (la propriu) -acoperit cu diamante mari, atât de scump, încât „decoraţii” sovietici au obligaţia să-l predea „Fondului Diamantelor” din Moscova după ce decedează (aşa scrie în textul rusesc, se subînţelege că nu o să vină ei personal !!)
Regelui Mihai acordarea acestei distincţii s-a făcut cu motivaţia: „Pentru actul curajos („bârbâtesc”, varianta la trad.) de întoarcere hotărâtoare a politicii României în direcţia ruperii cu Germania hitleristă şi aderarea la Naţiunile Unite, întrun moment când înfrângerea Germaniei nu era clar determinatâ”
O figura atât de proeminentă ca a lui Charles de Gaulle nu a putut beneficia de acest ordin, atât din cauza relaţiilor sale cu P.C. Francez, dar şi datorită faptului că l-a supărat pe taica Stalin când a cerut să fie dus în vizită la familia lui Tuhacevskii (împuşcat de Stalin), cu care a locuit in aceeasi camera în prizonieratul german din primul WW.
Ghinionist, Charles de Gaulle, şi cu titlul de general la care nu a apucat numirea oficială din cauza „blitzkrieg-ul” german, şi un ultim ghinion, că Republica a 4-a franceză, supărată pe el, i-a acordat doar pensia de colonel, şi nu de general !!
@Sfartz Pincu
> … Republica a 4-a franceză, supărată pe el (Charles de Gaulle – VM), i-a acordat doar pensia de colonel, şi nu de general !!
Să vedem, să vedem…
„He declined the sizable pensions to which he was entitled as a retired president and as a retired general and accepted only a much smaller colonel’s pension.”
(El a refuzat pensiile importante la care avea dreptul în calitate de președinte pensionat și de general în retragere, și a acceptat numai o mult mai mică pensie de colonel).
https://en.wikipedia.org/wiki/Charles_de_Gaulle
Constat că sunteţi iarăşi în opoziţie cu adevărul istoric, aşa cum aţi fost în legătură cu numărul de ordine „Victoria” acordate (nu 2, aşa cum aţi susţinut dv., ci 20).
Revenind la soarta ordinelor Victoria: „Este neclară soarta Ordinului „Victoria” aparținând regelui Mihai I (la celebrarea a 60 de ani de la victorie a venit fără ordin). Conform unei versiuni, el l-a vândut în urmă cu mai mult de 30 de ani pentru 4 milioane $. În conformitate cu versiunea oficială, Ordinul Victoria „se află pe domeniul regelui Mihai I în Versoix, Elveția” „.
http://tinyurl.com/z5u2ew8
Si eu pot sa fiu un organ de „constatare” – asa cum pretindeti Dvs. in textul de mai sus !
Deci „constat”, ca nu cunoasteti adevarul istoric, eventual,stiti ceva din „surse” !
Dintre Sefii de State-activi, dupa razboiul WW-2, doar doua persoane au primit ordinul „Pobeda” – Stalin si Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei, fapt transmis de „Vocea Americii” in Decembrie 1947, si auzit de subsemnatul -„in direct”.
Spre deosebire de „altii”, prea tineri, care, din exces de zel, colporteaza si zvonuri denigratoare la adresa Majestatii Sale, in prezent in grea suferinta, „ZVON” de genul:
„Conform unei versiuni, el l-a vândut (Ordinul Pobeda) în urmă cu mai mult de 30 de ani, pentru 4,000,000 de dollari USA „.
Daca erati consecvent cu”sursele” Domniei Voastre, ati fi aflat ca Regele Mihai a participat la a 60-a aniversare a Victoriei, de la Moscova, si a purtat pe piept o singura decoratie – ORDINUL „POBEDA” !!! (nu „in urma cu mai mult de 30 de ani”).
@Sfartz Pincu
>Si eu pot sa fiu un organ de „constatare” – asa cum pretindeti Dvs. in textul de mai sus !
Eu am susţinut doar că constat că sunteţi iarăşi în opoziţie cu adevărul istoric, nu şi că aş fi un organ de costatare. Dv. puteţi fi orice organ alegeţi să fiţi.
>Deci „constat”, ca nu cunoasteti adevarul istoric, eventual,stiti ceva din „surse” !
Ca majoritatea oamenilor, inclusiv dv., nu am participat direct la evenimentele în cauză, şi nici nu am susţinut aşa ceva.
>Dintre Sefii de State-activi, dupa razboiul WW-2, doar doua persoane au primit ordinul „Pobeda” – Stalin si Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei, fapt transmis de „Vocea Americii” in Decembrie 1947, si auzit de subsemnatul -„in direct”.
Acum aţi cotit-o. Iată ce aţi afirmat înainte tot dv.: « Şi dacă un duşman intolerant cum era Stalin, care i-a acordat Regelui Mihai Steaua Victoriei, fabricată în doar câteva exemplare şi acordată doar sieşi şi acestui OM minunat, … ».
Cele « câteva exemplare » au fost acordate la 20 de persoane, dintre care doar câtorva de două ori.
>Daca erati consecvent cu”sursele” Domniei Voastre, ati fi aflat ca Regele Mihai a participat la a 60-a aniversare a Victoriei, de la Moscova, si a purtat pe piept o singura decoratie – ORDINUL „POBEDA” !!! (nu „in urma cu mai mult de 30 de ani”).
Să revedem cele scrise de mine, care sunt în perfectă concordanţă cu sursele citate:
” „Este neclară soarta Ordinului „Victoria” aparținând regelui Mihai I (la celebrarea a 60 de ani de la victorie a venit fără ordin). Conform unei versiuni, el l-a vândut în urmă cu mai mult de 30 de ani pentru 4 milioane $. În conformitate cu versiunea oficială, Ordinul Victoria „se află pe domeniul regelui Mihai I în Versoix, Elveția” „.
Iată şi extrasul pe care l-am _tradus, în versiunea sa originală:
• Неясна судьба ордена «Победа», принадлежащего королю Михаю I (на празднование 60-летия Победы он приехал без ордена). По одной из версий, он его продал более 30 лет назад за 4 млн долларов[12]. По официальной версии, «орден „Победа“ находится в имении короля Михая I в местечке Версуа, в Швейцарии»[13].
http://tinyurl.com/z5u2ew8
Textul confirmă că Regele Mihai a participat la a 60-a aniversare a victoriei, iar cum eu l-am citat ad litteram, reproşul dv. este lipsit de obiect.
Asociaţi în mod eronat „nu in urma cu mai mult de 30 de ani” cu evenimentul participării Regelui la a 60-a aniversare a victoriei. Textul din Wikipedia îl asociază, în ceva care este considerat de acest text ca o « versiune », cu vânzarea ordinului. Aşa cum vă este obiceiul, citiţi foarte neatent ceea ce vă prezint.
>Spre deosebire de „altii”, prea tineri, care, din exces de zel, colporteaza si zvonuri denigratoare la adresa Majestatii Sale, in prezent in grea suferinta, „ZVON” de genul: „Conform unei versiuni, el l-a vândut (Ordinul Pobeda) în urmă cu mai mult de 30 de ani, pentru 4,000,000 de dollari USA „.
Nu specificaţi, cine ar fi « acei alţii, prea tineri … din exces de zel … colportează şi zvonuri ». În mod vizibil nu aveţi curajul să îi numiţi, ci vă limitaţi la insinuări, ceea ce nu vă face cinste…
În ceea ce mă priveşte, cum acest ordin este în posesie privată, posesorul său poate face ce doreşte cu el. Având în vedere cum a fost batjocorit Regele Mihai în persoană, precum şi ţara asupra căreia a domnit, de către URSS, cred că cel mai bun semn de dispreţ ar fi fost să înstrăineze ordinul, ca pe un obiect bun de talcioc (care este de altfel un termen de origine rusă).
@Victor Manta
Înţelegem diferit noţiunile de „opinie personală”, „punct de vedere”, „principiile mele”, etc., legate de o dezbatere liberă a unui subiect.
„Unii” înţeleg şi folosesc, în dezbateri, punctele de vedere ale altora – aşa zisele „surse” – şi, în acest caz, dezbaterea nu este decât un concurs de căutare şi prezentare de „surse”, lipsit de elementul de gândire personală, dominată de frica de a comite erori.
„Alţii” înţeleg şi folosesc, în dezbateri, puncte de vedere proprii, rezultate din gândirea permanent fluidă a ORICĂRUI om, cu un minimum de apel la „surse”.
Eu mă consider că sunt printre „alţii”, nu mi-e frică să-mi expun gândurile, pentru că dintre o mulţime de variante greşite care trec prin capul unui om, există şi şansa unui procent mic de idei pertinente!
Nu critic dezbaterea bazată pe „surse”, sunt necesare – folosite cu măsură – sunt doar împotriva abuzului de „surse”, care transformă o dezbatere liberă, cu potenţial de „plusvaloare”, intro lucrare ştiinţifică demnă de o revista de specialitate !
Un exemplu de gândire „liberă”, îmi trece chiar ACUM prin cap: „Oare pot gândi mai mult decât pot să exprim ?”. Este o tema bună de dezbătut, dar cu ceva mai puţine randuri „albastrite”, in comentarii !
P.S. Din cauza fricii de a „greşi”, in rubrica comentarii recente vezi doar 2-3 nume ! Îndemn cititorii, să participe la dezbateri: cel putin eu apreciez o dezbatere eliberată de orice constrângeri !!
Ceea ce mi s’a parut mie ca e culmea nesimtirii sau mai curand porcariei cand de curand Iliescu s’a exprimat cu o durere simulata ca este necajit de starea sanatatii Majestatiei Mihai. El e cel care la gonit din tara cand a vrut sa intre in Romania dupa 1989. Eu nu voi fi suparat si ingrijorat cand Iliescu va fi pe duca. De altfel, cand am plecat legal din Romania, in calitate de cetatean roman nascut la Bucuresti, aveam o foaie de drum fara drept de REINTOARCERE! Si nici macar n’am fost rege!
> Vârsta, politica de cabinet a anturajului, şi-au spus cuvântul.
> Tactici greu de desluşit au dus la compromisuri surprinzătoare.
Fara sa fi avut tangente cu cabinetul, de trei ori cu ocazia unor incercari de contact pentru un feedback si o propunere, am deslusit o forma de aroganta fata de „supusi”. Evident, nu Maiestatea Sa.
Iarasi, o explicatie care îi este atribuita Maiestatii Sale, dar care nu-i reflecta stilul de gindire, s-a putut constata cind in 2015 s-a readus inima Reginei Maria de la muzeu la Bran. Nu „inapoi”, asa cum s-a jubilat – „inapoi” e la Balcic si e in continuare posibil – ci intr-un loc mai demn dar nu indicat de Ea in testament. Explicatia a activat apoi corul celor care sunt „mindri ca sint ca români” si care au validat-o pe neinghitite.
Comentariile mele sint despre ceea ce vine dupa. Pentru Regele Mihai doar admiratie.
@Sfartz Pincu
>„Unii” înţeleg şi folosesc, în dezbateri, punctele de vedere ale altora – aşa zisele „surse” – şi, în acest caz, dezbaterea nu este decât un concurs de căutare şi prezentare de „surse”, lipsit de elementul de gândire personală, dominată de frica de a comite erori.
Aţi comutat subiectul către unul general, după ce aţi publicat câteva informaţii eronate (un exemplu: cele 2 ordine Victoria menţionate de dv. au fost de fapt 20). Discuţia a fost despre lucruri concrete, pentru care informaţia trebuia căutată. Constat că metoda mea a fost încununată de succes, deoarece a dus la un rezultat greu de contestat.
>… nu mi-e frică să-mi expun gândurile, pentru că dintre o mulţime de variante greşite care trec prin capul unui om, există şi şansa unui procent mic de idei pertinente!
Constat că în acest fir de discuţie aţi venit cu „variante” eronate. Poate mai reflectaţi cum să măriţi procentajul variantelor corecte.
@CHARLIE
>De altfel, cand am plecat legal din Romania, in calitate de cetatean roman nascut la Bucuresti, aveam o foaie de drum fara drept de REINTOARCERE!
Această practică a continuat până la căderea comunismului în România. „Norocoşii” emigranţi primeau paşapoarte româneşti speciale, valabile doar în străinătate. Nu puteau să se reîntoarcă decât cerând aprobarea guvernului român. Desigur că prin aceasta le erau încălcate în mod flagrant drepturi legiferate internaţional.
Din păcate vestea retragerii din viața publică a Majestații Sale din motive de sănătate m-a întristat mult, deoarece îm ultimii ani i-am urmărit cu multă bucurie aparițiile oriunde. Așa că e limpede că m-a mâhnit inrăutățirea sănătății sale și de acea am și trimis imediat un mesaj în acest sens Casei Regale, pe care sper că l-au primit.
În 2011 când a fost, în sfârșit, invitat în parlamentul de la București să-și rostească alocuțiunea – deosebit de interesantă și frumoasă – am scris un articol în presa română din Israel, respectiv în Jurnalul Săptămânii, salutând acest eveniment. Articolul a fost de două ori amintit, parțial și citit la TVR Internațional
Multă sănătate Majestate !!!