Am avut un vis. Se făcea că eram angajat al unui institut… Nu al unei firme. Institutul ţinea cumva de trecut. Călătoream. Şi duceam cu mine două valize negre, plate, valize de profesionist, care conţineau un număr de mici recipiente, în care urma să iau probe. Nu ştiu ce fel de probe, probabil probe de sol în vederea nu ştiu căror analize. Călătoream cu un autobuz al institutului, dar la un moment dat a trebuit să schimb autobuzul cu un tren. Era un tren automotor, cred, în orice caz nu avea ceea ce îndeobşte se înţelege prin locomotivă — avea mai degrabă aspectul unui tren de metrou. Atât doar că circula la suprafaţă. La un moment dat, întorcându-mă din tren în autobuz — sau, în orice caz, coborând din tren — m am trezit fără cele două valize cu recipiente. Am fost disperat nu numai fiindcă pierdusem valizele ci şi fiindcă mi-am dat seama că într una din ele îmi pusesem documentele personale şi banii; sau numai unul dintre acestea. Nu ştiu cum se face că am ajuns să mă plâng de pierderea valizelor la un oficiu poştal. Funcţionara de acolo nu ştia nimic de valize dar mi a arătat toată solicitudinea şi compasiunea ei.
M am întors într o gară — sau într o staţie: ceva intermediar între cele două — pe unde urma să treacă trenul meu. Şi iată că trenul tocmai plecase din gară; sau din staţie. M am repezit şi i am făcut conductorului semne disperate cum că îmi uitasem ceva foarte important în acel tren. Cred că am şi strigat: — Valizele! Valizele!… Spre surprinderea mea, trenul a oprit, uşile s au deschis şi am putut să mă urc în vagon. Probabil acelaşi vagon dinainte. Valizele însă nu erau nicăieri nici de astă dată. Eram disperat. Am ajuns să vorbesc cu mecanicul de locomotivă, care mi s a părut o persoană dubioasă. Totuşi i am spus păsul meu: valizele, pierdusem valizele. Sfatul lui a fost acelaşi pe care îl primisem mai înainte: să mă duc la oficiul poştal şi să caut valizele acolo, sau să aflu pe unde se rătăciseră.
M am trezit. Mă aşteptam ca odată cu asta să pot răsufla uşurat, le fel ca şi după alte coşmaruri: Slavă Domnului, n a fost decât un vis! Ei, bine, nu s a întâmplat aşa. Resimţeam acut şi în starea de veghe, ca pe o pierdere dureroasă, dispariţia valizelor şi a documentelor personale. Poate şi a portofelului cu bani.
Am adormit la loc şi goana pentru recuperarea valizelor a continuat la fel de chinuitor în acelaşi vis reluat. Pentru a doua oară m am trezit şi frustrarea pricinuită de dispariţia valizelor am continuat s o resimt cu aceeaşi acuitate. Dat fiind că după părerea mea, orice vis îşi poate găsi explicaţia dacă ai răbdarea să l analizezi, m am întrebat ce ar putea să însemne dispariţia celor două valize cu recipiente. Mi am spus: trebuie să fie Kosovo.
Dimineaţa, trezit definitiv şi chinuit de acelaşi sentiment de frustrare, m am întrebat dacă întâmplarea mea din vis era pierderea provinciei Kosovo sau dispariţia respectului Puterilor Occidentale pentru propriile lor reglementări de drept internaţional.
Anexe la… Coşmar — citate
Declaraţia Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (Actul Final), Helsinki, 1 aug. 1975
„În cadrul prevederilor dreptului internaţional, toate statele participante au drepturi şi îndatoriri egale. Ele îşi vor respecta reciproc dreptul de a stabili şi întreţine după propria dorinţă relaţii cu alte state în concordanţă cu dreptul internaţional şi cu spiritul prezentei Declaraţii. Ele consideră că frontierele lor pot fi schimbate, în acord cu prevederile dreptului internaţional, prin mijloace paşnice şi prin înţelegere (subl. mea). Ele au de asemenea dreptul de a aparţine sau nu unor organizaţii internaţionale, de a fi sau nu parte la tratate şi alianţe; ele au de asemenea dreptul la neutralitate.” [1 (a) I]
Rezoluţia 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite
„Reafirmând angajamentul tuturor statelor–membre de a respecta suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Federale Iugoslavia (subl. mea) şi ale altor state din zonă, aşa cum au fost stabilite în Actul Final de la Helsinki şi în anexa 2.” [prima frază din Preambul]
Anexa 2 (din aceeaşi Rezoluţie)
„Va fi realizat un acord pe baza următoarelor principii menite să conducă la soluţionarea crizei din Kosovo:
(…)
8. Un proces politic de natură să conducă la încheierea unui acord politic provizoriu care să asigure o autoguvernare substanţială în Kosovo, luând în considerare în totalitate acordurile de la Rambouillet şi principiile suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Federale Iugoslavia şi ale altor ţări din zonă (subl. mea) (…).”
Acordurile de la Rambouillet (1999)
(între reprezentaţii Iugoslaviei şi cei ai comunităţii etnice majoritare din Kosovo — 1999)
„Reafirmând angajamentul comunităţii internaţionale de a respecta suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Federale Iugoslavia (subl. mea).” [Preambul]
„Comunităţile naţionale şi membrii acestora [din Kosovo] se vor bucura de drepturi suplimentare, aşa cum se menţionează în cap. 1. Autorităţile din Kosovo, Federale şi ale Republicii nu se vor amesteca în exercitarea acestor drepturi suplimentare. Comunităţile naţionale vor fi egale din punct de vedere legal, aşa cum se menţionează în prezenta şi nu îşi for folosi drepturile suplimentare pentru a periclita drepturile altor comunităţi naţionale sau drepturile cetăţenilor, suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Federale Iugoslavia (subl. mea), sau funcţionarea guvernării democratice din Kosovo.” [Cadru, Art. I, Principii (2)]
Se reafirmă aceleaşi principii în: în Capitolul 1, Constituţia, art. I (3), Capitolul 7, Implementare II, art. I etc.