– Am o mare problemă, îmi spune Menaşe.
Într-adevăr, pare oarecum îngrijorat, mai mult nehotărât, am impresia că vrea să îmi ceară un sfat prietenesc. Iar eu, în astfel de cazuri, sunt trup şi suflet, gata să-mi ajut amicul.
– Îl ştii pe domnul Oiţerman, fabricantul. Călătoreşte mult, pleacă unde îl cheamă interesele întreprinderii, e un bun om de afaceri, întreprinzător şi subtil. Şi uneori, când îl însoţeşte şi nevastă-sa, îmi încredinţează mie cheile vilei, cu rugămintea să stropesc florile o dată la trei, patru zile. Pentru mine nu e o problemă, mai ales că Rozica e liberă, o facem cu plăcere…
– Şi?
– Şi anul trecut, când a fost în Africa neagră, la întoarcere ne-a făcut un cadou special: o lingură din lemn sculptat, lucrătură de mână, originală, specifică triburilor din Bango Bango. Chestia asta m-a încurcat grozav.
– Cu ce te-a încurat? Doar nu eşti obligat s-o foloseşti la ciorbă…
– Coada lingurii are vreo doi metri lungime şi căuşul vreo patruzeci de centimetri. O lingură de alungat duhurile rele… Am spus mersi şi am depozitat-o în debara.
– Bun… Şi care e problema?
– Problema e că Oiţerman m-a vizitat într-o zi, pe neanunţate, s-a uitat în salon, in camera de lucru, a deschis ca din greşeală uşa de la dormitor, s-a uitat şi în bucătărie şi a rostit supărat: „va să zică nu ţi-a plăcut”. Şi a plecat iremediabil supărat foc. Nu mă întreba ce tricuri am făcut ca să-l aduc la noi încă o dată. Am dat jos pendula, am atârnat linguroiul chiar în mijocul salonului şi numai aşa l-am făcut să mă ierte.
– Atunci iar e bine…
– A fost bine până ce am primit de la familia Ghezuntertoit un tablou. Un nud în ulei veritabil, o reproducere după tabloul lui Courbet cu facerea lumii. Cred că nu a ştiut cum să scape de el, subiectul e discutabil, plus că cine a pictat copia se pricepe la pictura ca şi mine. Ghezuntertoit chiar mi-a sugerat unde să atârn tabloul, pe locul din salon unde stă pendula, care şi aşa nu e modernă… Aşa că am spus mersi şi am depozitat opera în debara, cu faţa la perete…
– Înţeleg că ai rezolvat problema.
– Am rezolvat pe dracu’. Peste o săptămână e ziua lui Rozica, o cifră rotundă. Or să vină toţi, mă refer la Oiţermani şi la familia Ghezuntertoit în mod special. Întrebarea e ce să atârn în salon, pendula, lingura sau tabloul??
Eu, cum am spus, în astfel de situaţii, sunt trup şi suflet, gata să-mi ajut amicul. Aşa că dacă cineva dintre dumneavoastră are vreo idee bună, gen judecata lui Solomon, rog frumos să mi-o comunice.
Cele mai recente contributii la rubrica Umor
Pendula
de Dorel Schor (2-2-2016)1 ecou
> Aşa că dacă cineva dintre dumneavoastră are vreo idee bună, gen judecata lui Solomon, rog frumos să mi-o comunice.
Vă sugerez să aranjaţi debaraua, prevăzând locuri de şezut pe jos în stil yoga, în jurul unei mici mese rotunde din lemn putrezit. O declaraţi tuturor drept cameră specială pentru musafiri şi îi invitaţi la deschiderea ei pe toţi cei care v-au făcut cadou „capodopere”, pentru ca să petreacă împreună câteva ore plăcute, înconjuraţi fiind de obiecte care îi încântă şi având în faţă oameni cu care au lucruri în comun.
Sunt sigur că rezultatul va întrece toate aşteptările dv.