Joia trecută, doamna Pnina Brodiciche, vecina mea de palier, a făcut cumpărături importante la un magazin universal. Printre altele, câteva obiecte de toaletă, iar printre acestea, zece săpunuri parfumate, de import.
Ajunsă acasă, îşi aranja meticulos achiziţiile şi constată cu stupoare că în pachet avea nu zece ci… unsprezece săpunuri parfumate, de import. Numără de câteva ori, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, pe grupe de trei, pe grupe de cinci… Era clar, se pomenise cu un săpun în plus.
Pnina Brodiciche este o femeie corectă. De aceea exclamă:
– Am eu nevoie de săpunul lor?!
Şi se hotărî să-l înapoieze… Aşa că făcu un drum special, se prezentă la raionul respectiv şi-i povesti vânzătoarei despre ce e vorba.
– Aveţi bonul? se interesă aceasta.
Pnina Brodiciche avea bonul.
– Aici scrie zece săpunuri, constată vânzătoarea.
– Tocmai, dar am primit unul în plus. L-am adus…
Vânzătoarea se găsea evident în încurcătură. O trimise pe Pnina la şeful de raion. Reluă relatarea, povesti cum,ajunsă acasă, descoperise că are un săpun în plus, cum ea era o femeie cinstită şi venise special să-l înapoieze.
– Poate că aţi mai cumpărat şi în altă parte, presupuse şeful de raion. Noi nu facem greşeli.
– Nu am fost nicăieri, declară Pnina decisă. Numai la voi!
– Hm, spuse şeful de raion. E o situaţie cam complicată… La care casă aţi făcut plata?
Pnina declară la ce casă făcuse plata. Şeful vorbi cu casieriţa. Casieriţa spuse că e imposibil, ea nu greşeşte niciodată, dovadă că pe bon figurează contravaloarea a zece săpunuri şi nu unsprezece.
– Vedeţi? constată şeful. E logic, degeaba insistaţi.
Dar Pnina insista. Şeful se scărpină încurcat în creştet, păru că se gândeşte profund şi, după câteva minute, decise:
– Să mergem la responsabilul de etaj.
Responsabilul de etaj nu-i primi imediat, era un om ocupat. Când, în sfârşit, îşi găsi timp, ascultă foarte sceptic relatarea clientei, notă cu importantă într-un carneţel şi-i ceru o declaraţie scrisă, contrasemnată de şeful de raion.
– Bine, spuse Pnina după ce termină şi treaba asta. Poftim săpunul. Mai am şi alte treburi…
– Treburile de acasă pot să mai aştepte. Chestiunea care se pune acuma este alta: de unde ştim noi că nu aţi avut şi alte obiecte în plus!? Trebuie să ne sfătuim cu ofiţerul de securitate… Poate e cazul să ne adresăm şi poliţiei… Martori aveţi?
– Domnule, îşi pierdu Pnina răbdarea. Puteţi să va adresa şi consiliului de miniştri. Eu v-am adus săpunul, luaţi-l şi spălaţi-va pe cap cu el!!
– Pardon, se supără şeful. Pe cap noi ne spălăm cu şampon. În ceea ce priveşte chestiunea cu săpunul, ca şi în privinţa celorlalte obiecte pe care le-aţi cumpărat, vom face un inventar complet al raionului de cosmetică.
Pnina căzu epuizată pe un scaun, deşi nimeni n-o poftise să şadă. Cei trei procedară la un inventar fulger, conform metodelor celor mai moderne şi perfecţionate. După mai bine de trei sferturi de ora, se întoarseră victorioşi:
– Aşa cum am presupus, nu lipseşte nimic. Săpunul a fost achitat sau l-aţi cumpărat în altă pare. Bună ziua doamna, magazinul nostru funcţionează ireproşabil.
Şi cum clientă plecă, şeful cel mare constată:
– Era clar de la început: tipa e cucu!
