Semnal de Carte
===
\” prefer o haina ponosita si mai ales
dulceata de ardei iuti ..\”
Iata Impactul Virtualului, o noua culegere remarcabila de poezii in limba romana.
Titlul mai potrivit acestei carti deosebite ar fi \”Nocivul Virtualului\”, poeta
Bianca Marcovici lansand inca din primele pagini semnale de alarma:
\”ne-am legat la ochi\\ne-am astupat urechile\\ ramanem legati
in lumea virtuala \”.
Realul, concretul sunt cu greu palpabile, ca un teren amorf intre turnul de fildes
si marea in care cadeau nu de mult catiuse.
\”acolo\\campul e semanat mecanizat de pasarile mecanice\\ iar pe stalpii de tensiune se atarna rufele nemuririi incropite..\\
sa ma scald pur si simplu in adevarul pamantului roscat \”
( stalpi de inalta tensiune)
Dar peisajul cotidian altera condeiul poetei. Zilele sunt o rutina presarate de deceptii, de existentialism , de critici virulenti si probleme. Undeva virtualul pandeste realul, batalia se da intelectual, cu vorbe,
fiecare parte invocand o Nirvana falsa dar cat de atragtoare:
\”nu reveni la concret
lasa-ti pulsul sa accelereze
rimele pierde-le printre randuri
Rodrigo, adu-ti aminte Rodrigo..
paseste incet
printre ierburi doarme cineva..\”
(paseaste incet printre ierburi)
E momentul rafuielii cu muza poetei. Erato pare demodata, stinghera in atelierul poetic al Biancai. Virtualul modern ne prezinta o textura evident digitala. Ecranul verde
arunca poetului capcane mocirloase, angoasate. Sa scrii sau sa nu scrii? Ce-i zice muza? Pare legata prin fibre optice, webul e mediul, poate cocheteaza cu un client din Australia.
Oare satelitii ce plutesc peste noi mutand depese intre continente sezizeaza emotia unui poem de dragoste? Poeta recurge la zgomote:
\” uneori imi pun blacheuri la pantofii noi
sa-ncerc sa ma iei in seama cu putin zgomot
linistea oboseste…
viata palpaie prin nepoti
iar tu n-ai acces
peste pete albe
povara de a te stii
s-o porti ca un steag,
frunza uscata
nu-mi datorezi nimic! \”
(scrisoare pentru muza)
Dar muza se retrage sfioasa in real, admonestata – Bianca ne anunta franc, linear: \”cineva ii cunoste sufletul\\altcineva trupul.\”
Poeta combate tot. Vanitatea umana, groaza de neant, fatatnicia cu transcendenta si umor:
\” Nu vreau sa cuceresc alt Everest! \\ egoismul tau, de a citi numai pe tine
credulitatea e o farsa care ne-o joaca unii
fatarnicia asisderea \\ ingerii pot fi si negri.\”
( stiri despre poezie si poet)
Si ce e mai virtual realului decat realul? Semiotica poetei refuza simbolurile:
Fontana di Trevi, Roma oras intreg, Muzeul Rali la Cesaria ..ce sunt daca nu fugare evadari din virtual?
Cat poti zabovi la un muzeu? la ce bun? Infinitatea e acasa, construita din mesaje poetice de erotismul unei femei care si-a implinit functia biologica dar si nu cea comunicativa.
\” in numele trandafirului \\ oferit de ambulanti \\ mereu te zbati
sa cauti la radacina durerii
lumea e extrem de superficiala
click si mesajul tau zboara.\”
( Fontana di Trevi )
Dar cartea aduce si mirabile transfigurari, poeta se imbata cu litere, ne sugereaza orgii de cuvinte imediat dupa denigrarea sexului opus: \”sunteti obsedati de femei, barbati in ventuze abisale \” , ca sa se relaxeze intr-o predica cinica:
\”centurile de castitate cu pompoane /si chei potrivite pentru sotii grijulii/ de dupa
garduri si din amfiteatre/
li se scurg ochii leoparzilor fixisti / morti dupa orgii de cuvinte
aruncate precum rosiile /
/in ochii mei nisip nisip nisip \”
(autoparodie)
Dar realul bate inevitabil la usa. Spectrul razboiului permanent. Generatia post belica cu
sirena de alarma grevata in cortex, rezoneaza. In poemul (ma ia cu frig ) urmarim saga unei
calatorii auto biografice dar nu prin Paris sau Barcelona cum am crede, ci suntem
martori la autoflagelarea poetei in introspectii personale:
\”rolul meu e probabil scurt
amagirea fericirii imprumutate\”
Dar amagire e si poezia cu care ne pregateste evadarea din real:
\” rolul artistei va fi abisal/ ea va inmarmuri publicul, doar mainile o vor de de gol
privindu-le dupa spalarea vaselor…. de ce te amagesti ca vei puteau fugi de toate astea? \”
( ma ia cu frig )
Dar acesta incercare de strunire a virtualului este si ea o antrepriza ambiguua. Poeta isi asuma impactul comuncarii eterice in paralel cu readucerea cititorului in real. De fapt suntem personaje functionale intr-un teritoriu haotic. Decizia e a cititorului daca
sa accepte sau nu capcana vorbelor.
La randul ei poeta cocheteaza cu flavoarea veche dar cat de eficienta a parfumului poetic:
\” undeva candva sufletul tau a fost pereche
pe strada mea unde copacii au inflorit sfidator de frumos
pentru o tara care ucide prin caldura, frica
sufocandu-ne prin lipsa de tandrete!
n-am mixer de cuvinte…
simte-ma zilnic!\”
( parfum de femeie)
Si tu cititorule esti obligat sa alegi. Intre mucegaiul ratiunii si impactul virtual al Biancai, exact cum gasim in \”mucegai\”:
\” m-as plimba pe muchie de cutit
muchia luciditatii.. impreuna cu tine.
Tu echilibrul meu.\”
Invit la buna citire si emotie estetica la lectura acestei fortuite culegeri de poeme.
Adrian Grauenfels
Israel 2008