O coborâre în sine;
Ireversibilă parcă.
Uit pulsul înfundat al timpului.
Spaţiul mi s-a chircit în piele.
Sunt acum doar un punct.
Nu mai am nicio dimensiune.
Fiinţă anesteziată până la ultima fibră,
Mă scufund, mă scufund.
Îngerul îmi mângâie faţa.
Palma lui de argint
Peste ochii închişi.
Secundele se aud tot mai rare.
Ciocănitoare obosită agonizând
În copacul care se usucă.
Nu le mai număr acum.
Îngerul pleacă.
Se îndepărtează ca o amintire
Dintr-un vis împlinit.
Alunec într-o uitare de sine,
Ireversibilă parcă.
Dan David, Los Angeles, Feb.-27-2007.