Ca turist şi totodată ca muncitor în industria culinară m-am dedat adesea la tentaţiile degustărilor de mâncăruri noi, specifice locurilor vizitate. Pe lângă muzee, experienţele gastronomice rămân amintiri de neuitat.
Cârnaţii ca element popular, ieftin şi foarte iubit de consumatori este întâlnit în Asia, în Orientul Mijlociu, în Europa, şi în America.
În zilele de iarnă prepararea cârnaţilor face parte din tradiţia generaţiilor de români în mai toate regiunile. Reţetele, ingredientele diferă şi poate aceasta constituie savurarea acestora.
Încă din antichitate cârnaţii sunt atestaţi în scrierile antice greci şi romane.
În copilărie alături de părinţi, de bunici am fost martor, ucenic în bucătăriile mereu strâmte, neaerisite, însă productive.
Am păstrat reţeta bunicilor ca o pagină importantă în serialul periplurilor mele culinare. Bunicii refuzau să toace carnea la maşină, ci cu o barda, un fel de toporişca cu lama lungă, încovoiată. Carnea era tocată în bucăţi mici, lunguieţe, şi nu tocate. Consistenţa cărnii avea să rămână intactă. Bucăţile de carne se sărau şi se lăsau agăţate câteva ore în frig.
Ingrediente
Proporţia cărnii poate creşte şi fi adaptată la cerinţele casei, ale familiei fiecăruia dintre noi.
1 kg de carne de porc (pulpă, ceafă)
800 gr de carne de vită (preferabil să curăţaţi carnea de pieliţe}
250 gr slănină proaspătă
½ pahar de vin alb
40 gr de usturoi pisat mărunt
cimbru uscat
coriandru
piper negru
ardei iute uscat, tocat şi nu în pudra
200 ml de supă rece de oase (condimentată cu Vegeta)
sare după gust (fiţi generos cu sărarea)
Metodă de preparare
1. Tăiaţi carnea cu barda sau cu un cuţit de bucătărie şi amestecaţi-o cu ingredientele de mai sus.
2. Amestecaţi vinul alb cu usturoiul şi adăugaţi-l la amestecul de carne şi de mirodenii
3. Framantati bine timp de 20-30 minute
4. Lăsaţi câteva ore într-un loc rece amestecul şi pregătiţi între timp maţele(intestinele) de porc sau de oaie punându-le într-un bol cu apă călduţă şi cu câţiva stropi de lămâie sau câteva linguriţe de oţet alimentar.
5. Folosindu-ne de maşină de cârnaţi (altfel spus măţar) începem să umplem cârnaţii.
6. Din când în când înţepam cu un ac cârnaţii umpluţi-acolo unde vedem că sunt bule de aer.
După ce sunt gata, porţionaţi şi legaţi se atârnă pe mici scânduri ori beţe în pod la rece, pe balcon ori în cămară. Îi lăsaţi câteva zile după care, dacă doriţi, îi afumaţi. Dacă nu, îi porţionaţi şi îi puneţi în congelator.
Va sfătuiesc să nu-i prăjiţi la foc foarte încins deoarece vor crăpa, ori căldură nu-i pătrunde în interior.
Reţeta mea favorită este de a-i găti în bere cu ceapă tăiată în felii mai mari (la cuptor ori prăjiţi acoperiţi cu un capac).
