(Din filmul Doamna de fier (Iron Lady), 2011, despre Margaret Thatcher, prim-ministru al Marii Britanii în anii 1979-1990)
DOCTORUL
Puteţi dormi?
MARGARET
Da, dorm, patru cinci ore pe noapte.
DOCTORUL
Deci vă treziţi devreme?
MARGARET
Şi stau până târziu. Totdeauna a fost aşa.
(Ea se uită la el ca şi cum ar trebui să ştie asta despre ea. Doctorul notează acest lucru)
DOCTORUL
Vrem doar să ştim toate aceste detalii.
MARGARET
Da, bineînţeles.
DOCTORUL
Doliul este o stare foarte naturală.
MARGARET
Soţul meu a murit de ani de zile. Cancer.
DOCTORUL
Carol [fiica] spune că aţi decis să vă debarasaţi de lucrurile lui. Probabil că e foarte bine.
MARGARET
Da. A fost ideea mea. La Oxfam [organizaţie umanitară]. Lucruri foarte bune. Cineva le-ar mai putea folosi.
DOCTORUL
Totuşi, trebuie să fie puţin derutant. Se presupune că trebuie să simţi.
MARGARET
Ce? Se presupune că trebuie să simt?
(Doctorul ridică ochii de la notele sale, remarcând o sfidare în vocea Margaretei)
MARGARET (continuând)
Oamenii nu mai gândesc. Ei simt. „Cum te simţi?” „Oh, nu mă simt confortabil cu aia”. „Oh, îmi pare aşa de rău”. „Oh, îmi pare rău, dar noi, grupul, am simţit”. Ştiţi, una din marile probleme ale timpului nostru este că suntem conduşi de oameni cărora le pasă mai mult de simţiri decât de gânduri şi idei.
Gândurile şi ideile – asta mă interesează!
Întrebaţi-mă ce gândesc.
(Doctorul ezită, lăsând-o pe Margaret să se mai liniştească.)
DOCTORUL
Ce gândiţi, Margaret ?
(Margaret se uită la doctor încercând să stăpânească în linişte o furie, care ameninţă să izbucnească).
MARGARET
Supraveghează-ţi gândurile, căci ele devin cuvinte. Supraveghează-ţi cuvintele, căci ele devin acţiuni. Supraveghează-ţi acţiunile, căci ele devin obiceiuri. Supraveghează-ţi obiceiurile, căci ele devin caracterul tău. Şi supraveghează-ţi caracterul, căci el devine destinul tău. Ceea ce gândim – devenim. Tatăl meu spunea asta mereu.
Şi cred că sunt bine. Dar vă mulţumesc pentru întrebare.
(Se aude dintr-o dată sunetul persistent al intercomului.)
MARGARET (continuând)
Oh, vă rog mult, răspundeţi .
(Margaret îi susţine privirea, cu o atitudine decisă dar liniştită, care îl perturbă puţin pe doctor).
MARGARET (continuând)
Poate fi cineva care are nevoie de dumneavoastră.
(Doctorul răspunde şovăitor la intercom.)
Traducerea: Mike Farkas
Am văzut acest film. De multe ori m-am gândit la profunzimea gândirii aflate în spatele acestei secvenţe: gânduri -> cuvinte -> fapte -> obiceiuri -> caracter -> destin.
Nu ne putem dori un destin mai bun dacă nu gândim congruent cu acel destin. Nu există scurtături. Compromisele în gândire duc la destine compromise.