ACUM.TV

– Aviatorii Aurel VLAICU (1882-1913) si Traian VUIA (1872-1950) au fost pionierii AVIATIEI ROMÂNE.
AUREL VLAICU, s-a nascut în ziua de 19 Noiembrie 1882 în comuna Bintinti, în apropierea oraselului Orastie, Judetul Hunedoara, decedând în ziua de 13 Septembrie 1913, în comuna Banesti de lânga Câmpina. Inginer de formatie, inventator si pionier al aviatiei române si mondiale, A.Vlaicu a absolvit Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orastie si Bacalaureatul la Sibiu, în anul 1902, continuând studiile superioare la Universitatea din Budapesta si Ludwig-Maximilians-Universität din orasul München (Germania), obtinând Diploma de inginer în anul 1907. Pe la jumatatea lunii August 1900, Aurel Vlaicu a realizat primele sale încercari de zbor cu aeroplanul sau, ridicându-se pâna la 150 m. înaltime, cu o viteza de 120 km/ora.

În continuare, a lucrat ca inginer în Germania, la Uzinele Opel din Rüsselsheim, iar în anul 1908 a revenit în comuna natala Bintinti unde a construit un planor cu care a întreprins mai multe zboruri de încercare în anul 1909, an în care s-a si mutat la Bucuresti începând constructia primului avion la Arsenalul Armatei din Bucuresti, caruia i-a dat denumirea de \”VLAICU I\”. În Iunie 1910 a zburat cu avionul Vlaicu I, nefacând nici un fel de modificare, iar în anul 1911 a construit un al doilea avion, denumit \”VLAICU II\”, cu care în anul 1912 a câstigat cinci premii memorabile la Meeting-ul aerian de la Aspen din Austria. La acel concurs din 1912, tinut între 23-30 Iunie au participat 42 piloti din 7 tari, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi, printre care si spaniolul Roland Gaross, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan si bineînteles românul VLAICU.
Cel mai important ziar vienez /Neue Freie Presse/ mentiona urmatoarele: \”Minunate si curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburator, cu doua elici, între care este asezat aviatorul. De câte ori masina virà pe loc, lasa impresia ca se da peste cap, iar lumea îl rasplatea pe român cu ovatii furtunoase, aclamându-l cu un entuziasm de neînchipuit\”.

În ziua de Sâmbata 31 August 1913, Vlaicu urcat în avionul sau dorind sa treaca peste culmile Carpatilor… A fost vazut în jurul orelor 16 de cetatenii orasului Ploiesti, zburând deasupra orasului, la înaltimea de cca.400-450 m., executând mai multe virajuri temerare… Între Câmpina si satul Banesti, câtiva tarani l-au vazut, declarând ca \”aparatul a pornit în picaj, cu o iuteala ametitoare, iar la înaltimea de aproximativ 50-60 m., a mai încercat sa se redreseze în înaltime, însa, ca o sageata, avionul a cazut la pamânt\”. Corpul lui Vlaicu a fost gasit sub motorul avionului, constatându-se ca avea o rana la cap de aprox.10 cm., si ambele picioare fracturate. Cauza caderii a fost stabilita datorita virajurilor exagerate pe care le executa si nu unor defectuozitati ale motorului. Vlaicu, se stia ca era un virtuos al virajurilor primejdioase si abuza de curajul si competenta lui. S-a presupus ca el dorea sa aterizeze la Baicoi, deoarece simtise nesiguranta aripilor, dar spre nenorocirea lui, se afla deasupra unor livezi de pruni unde caderea a fost fortata. Se presupune ca ar fi vrut sa zboare mai departe, dar una din aripi s-a desprins, avionul cazând ca un bolid la pamânt.

Înainte de a muri în ziua de 13 Septembrie 1913 în satul Banesti, din nefericire la vârsta de numai 31 ani, lucra la savârsirea a 4 aparate de zbor ale Companiei Marconi din Londra. A dorit sa fie înhumat în Capitala tarii pe care a slujit-o si i-a fost devotat. A fost depus la Biserica Sft.Gheorghe din Bucuresti si înhumat la Cimitirul Bellu.

În cinstea lui, comuna Bintinti se numeste astazi Aurel Vlaicu.

– Aviatorul TRAIAN VUIA, s-a nascut în ziua de 29 August 1872 în comuna Surducul Mic din judetul Timis. Tatal sau a fost preot. A urmat clasele primare în comuna Bujor, astazi poarta numele /Traian Vuia/ si la o alta scoala din Faget. Între anii 1884 si 1892, a urmat Liceul din orasul Lugoj, petrecând mult timp în mijlocul familiei Coriolan Brediceanu, care l-au sfatuit, ajutat si încurajat sa urmeze liceul. Traian Vuia a fost un alt inventator român, pionier al aviatiei, realizând în anul 1906 primul zbor autopropulsat (fara catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul.

Din primii ani de scolarizare si în continuare liceul, Vuia a dovedit o predilectie pentru mecanica aplicata. La vârsta de 10 ani a asistat la primele manifestari cu caracter aviatic, dezvoltând o pasiune pentru Zmeu, fapt pentru care urmarea cu mare atentie detaliile lor, încercând la rându-i sa construiasca altele mai perfectionate. În timpul liceului si-a însusit notiuni de Fizica si Mecanica, nemultumindu-se însa numai cu construirea zmeelor, ci încercând si reusind sa explice ce se petrece în jurul aparatului, fortele care actioneaza lansarea si mentinerea lui în aer, conditiile de echilibru s.a.m.d. În anul 1892 a absolvit Bacalaureatul si a plecat tot la Budapesta, ca si Vlaicu, urmând cursurile serale de mecanica la Politehnica, dar din motive financiare s-a retras, înscriindu-se la Facultatea de Drept, practicând apoi avocatura în birourile de avocati din Banat, pentru a-si asigura mijloacele de trai. Cu toate ca aspiratiile lui erau cele ale aeronauticii, el s-a evidentiat si în domeniul Stiintelor juridice, iar în anul 1901, pe ziua de 6 Mai, Traian Vuia a obtinut Doctoratul în Stiinte Juridice cu teza: \”Militarism si industrialism, regimul de Status si Contractus\”.

Dupa absolvirea facultatii, Traian Vuia s-a înapoiat la Lugoj, unde a continuat sa studieze problema /zborului uman/ începând sa construiasca primul aparat de zbor, pe care l-a numit /aeroplan-automobil/. Lipsurile financiare nu i-au permis sa duca la capat proiectul, decizând astfel în anul 1902 sa plece la Paris, cu speranta ca va gasi pe cineva interesat sa-i finanteze proiectul, sperând ca pasionatii de aerostate îl vor subventiona, dar, din pacate, s-a izbit de mult scepticism asupra ideii ca o \”masina zburatoatre cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar putea zbura\”. Nelasându-se abatut, Vuia s-a adresat unui cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimentat de aeroplan, anume Victor TATIN, acesta manifestându-se imediat interesat de proiect, dar încercând sa-l convinga pe Vuia ca \”nu este nimic de facut, pentru ca-i lipseste un motor adecvat si este instabil\”. Vuia nu s-a lasa convins si a continuat promovarea proiectului sau, pe care l-a trimis direct Academiei de Stiinte din Paris în data de 16 Februarie 1903, deci în urma cu exact 105 ani, prezentând /posibilitatea zborului cu un aparat mai greu decât aerul, precum si procedura de decolare/. Academia, sceptica si neîncrezatoare, îi respinge Proiectul, motivând ca ar fi UTOPIC, mentionând urmatoarele: \”Problema zborului cu un aparat care cântareste mai mult decât aerul, nu poate fi rezolvata si nu este decât un vis\”.

Vuia, perseverent si consecvent în ideile sale, nu se da batut si în continuare s-a înscris pentru un Brevet, care i-a fost acordat pe 17 August 1903 si publicat pe 16 Octombrie al aceluiasi an, Inventia brevetata numindu-se /AEROPLAN AUTOMOBIL VUIA I/, iar constructia aparatului a început în iarna 1902-1903, perfectionând în cele mai mici detalii planurile originale la care lucrase cu un an înainte la Lugoj. Dar, din pacate, s-a lovit din nou de probleme financiare, reusind însa pâna la urma sa le depaseasca, ajutat fiind tot de mentorul sau Coriolan Brediceanu. În anul 1904 Vuia a început sa construiasca si un motor, tot o inventie personala, iar în 1904 a obtinut alt Brevet si pentru aceasta inventie în Marea Britanie, întreaga mecanica fiind terminata în luna Februarie 1905, iar aparatul fiind gata definitiv în Decembrie acelasi an, dupa ce s-a montat motorul, dându-i numele de VUIA I. Primele încercari experimentale au început în 1905 ca pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a capata experienta în manevrarea lui. Aparatul era prevazut cu o greutate totala de 250 kg., o suprafata de sustinere de 14 m.p. si un motor de 20 CP.

În ziua de 18 Martie 1906, în localitatea Montesson de lânga Paris, aparatul VUIA I a zburat pentru prima oara. Dupa o acceleratie pe o distanta de 50 m., aparatul s-a ridicat la înaltimea de aproape un metru, pe o distanta de 12 m., dupa care elicele s-au oprit si avionul a aterizat. S-a scris mult despre \”primul om român care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie si aterizare\”, în ziarele din Franta, Statele Unite si Marea Britanie. În continuare Vuia a mai fost brevetat si construit diferite inventii, precum /generatorul de abur în 1925, doua elicoptere între 1918 si 1922. Traian Vuia a decolat si a aterizat folosind mijloace proprii de bord – grupul motor propulsor si trenul de aterizare cu roti. Tot el a realizat elice tractive si a realizat primul aeroplan cu aripi pliante. La 18 Martie 1906, a efectuat epocalul zbor cu avionul \”Vuia I\”, aterizând pe terenul de la Montesson, iar la 17 August a obtinut si Brevetul de inventie francez pentru aeroplanul-automobil.

Traian Vuia a fost numit Membru de onoare al Academiei Române, stingându-se din viata la data de 3 Septembrie 1950 la Bucuresti, fiind înhumat tot în Cimitirul Bellu.

Acest articol a fost publicat luni, 11 februarie 2008 la rubrica Stiati ca...?.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.