SILVICULTORUL NUMĂRA FLORI DE PLASTIC
Curând după ce te-am cunoscut, te-am dus pe munte
Muntele reprezenta pentru mine simbolul libertăţii
Mi-ai spus că visezi să te măriţi cu un bărbat
care să-ţi pună la dispoziţie un milion de dolari
Eram în vârf de munte şi ţi-am arătat munţii din jur
— Nu am un milion de dolari, dar tot ce vezi
din vârful ăsta de munte,
Toţi munţii din jur sunt ai mei, nu îi pot transforma în bani lichizi,
dar sunt ai mei, simt că sunt ai mei,
Nu îi pot vinde, dar nimeni nu mi-i poate lua,
dacă vrei îi împart cu tine.
Ai zâmbit enigmatic, colivia era închisă
Un paşaport costa zece mii de mărci
şi nu era sigur că îl primeşti…
Am crezut că oferta mea îţi convine,
Dar colivia s-a deschis, aparent cel puţin,
Comuniştii de ieri sunt democraţii de astăzi,
Oamenii au acum dreptul de a-şi părăsi ţara
Foarte mulţi ar pleca, dar nu au unde,
nu îi vrea nimeni
Tu puteai pleca, eşti nemţoaică, toţi prietenii tăi au plecat
„Doar un nebun mai stă în ţara asta dacă poate pleca!”
— mi-ai spus —
„Cu sau fără tine eu plec. Acum!”
Pentru tine România însemnase frig în apartament.
cozi interminabile, stress, chin.
Tu ţi-ai cumpărat bilet dus, eu bilet dus-întors,
Nu voiam să te las singură, dar nici să plec definitiv
nu voiam.
Munţii din România erau ai mei, dar aici
în ţara asta străină
Atunci când sunt singur în pădure mi se pare
că cineva mă pândeşte, îmi urmăreşte atent toate mişcările
Am sentimentul că o cameră de luat vederi invizibilă
Comandată de creierul meu împotriva voinţei mele
Mă spionează pentru a afla ce caut aici.
Oamenii din ţară mă privesc cu invidie
E mult mai bine acolo! — îmi spun
În ţară e sărăcie, corupţie, mizerie
Trebuie să munceşti două zile pentru un kilogram de carne,
O săptămână pentru o pereche de pantaloni turceşti
din care iese vopseaua,
În Braşov oamenii au cerut să se raţionalizeze apa caldă
pentru că nu pot plăti întreţinerea
În apartamente e acum frig la cerere,
nu impus de partid
Pentru a putea cumpăra lapte trebuie să te scoli
tot la şase dimineaţa.
Extrem de puţinii prieteni din România
îşi încheie scrisorile laconice cu formula:
„Noi suntem săraci, dar sperăm că ţie îţi merge mai bine.”
Da, e mult mai bine în Germania,
Într-o oră câştigi bani suficienţi pentru a putea cumpăra
Zece litri de Coca-Cola
sau
Un kilogram de carne
sau
Două kilograme de ciocolată ieftină.
Într-o zi câştigi bani suficienţi pentru
Două cămăşi şi o pereche de pantofi
sau
Două perechi de pantaloni din care nu iese vopseaua.
În două săptămâni câştigi bani pentru
Un televizor sau două biciclete
sau banii necesari pentru a-ţi plăti chiria.
Cei câţiva prieteni apropiaţi cu care despicam firul în patru
în timpul facultăţii
Au emigrat cu toţii, la fel şi verii mei din Timişoara,
Unii aveau bunici nemţi, ceilalţi neveste nemţoaice
S-au stabilit în Germania, la câteva sute de kilometri
de mine
Ne întâlnim foarte rar, ei nu prea au timp,
Dacă le propun să citească o carte,
se scuză politicoşi:
„Aş vrea, dar nu am timp, nu pot,
Trebuie să muncesc, am nevoie de bani
Aici nu e România, trebuie să muncesc mult
până seara şi sâmbăta,
O să citesc mai târziu, peste câţiva ani,
sau poate la pensie.”
Ei sunt fericiţi că pot munci pe bani adevăraţi,
pe mărci
Banii câştigaţi într-o săptămână ajung pentru un concediu
în Grecia
Se pot câştiga foarte mulţi bani, dacă vrei,
Dacă te ţii de treabă în câţiva ani
îţi poţi cumpăra o maşină nouă,
o maşină adevărată: UN MERCEDES
(câţi din ţară nu şi-ar dori un Mercedes
adunat de pe Schrott?)
Cu banii câştigaţi într-un an îţi poţi mobila apartamentul,
În douăzeci-treizeci de ani poţi să-ţi p1ăteşti ratele
pentru o casă nouă
Şi fiecare îşi doreşte o casă pentru a fi în rând cu lumea
Nu contează ce faci, important e să ai de lucru
Aici nu e ruşine să fii gunoier
Patronul îi vorbeşte femeii de servici cu „dumneavoastră”
Dacă vrei să munceşti găseşti de lucru
practic nu există şomaj
E nevoie de muncitori necalificaţi, de îngrijitoare
în căminele de bătrâni
(Nemţii s-au domnit, vor servicii comode,
sau preferă să primească ajutor de şomaj).
Visul vieţii mele a fost să devin silvicultor,
Să ocrotesc liniştea pădurii
În ţara asta străină e practic imposibil,
Aici e economie de piaţă, funcţionează legea cererii şi ofertei
Silvicultura e ramura economică în care
e cel mai greu să găseşti de lucru
Peste 80 % din păduri sunt proprietate de stat
Pentru a fi funcţionar trebuie să fii cetăţean german
Dar cetăţenia e şi condiţia necesară
uneori explicit formulată
Pentru a obţine un loc de muncă în sectorul privat:
“Angajez silvicultor… german…”
Pot obţine cetăţenia germană doar dacă renunţ la cea română
NU VREAU SĂ RENUNŢ LA CETĂŢENIA ROMÂNĂ!
Munţii din ţara asta străină nu sunt ai mei,
Nu am prieteni, oamenii din sat sunt politicoşi,
Dar adesea se plâng de creşterea criminalităţii:
„Se fură tot mai des, nici nu e de mirare,
au venit atâţia străini, nu voi,
voi munciţi, dar alţii…”
Noi muncim, dacă vrei să munceşti găseşti de lucru,
e nevoie de muncitori necalificaţi
Sunt apreciat pentru că sunt conştiincios:
Am fost Lagerarbeiter (muncitor în depozit).
Am fost zilier (slugă) la o pepinieră
Acum sunt din nou Lagerarbeiter
la o firmă care face comerţ
cu flori artificiale
Şefii au cumpărat un cărucior hidraulic
Pentru a creşte productivitatea şi pentru a-mi uşura munca,
Descarc cartoane cu flori si brazi de plastic,
număr flori de plastic
Şi mă gândesc la munţii pe care i-am trădat.
Împing pe hol căruciorul hidraulic
minunată creaţie a tehnicii, menită să uşureze munca hamalului
Şi te văd prin geamul peretelui de sticlă al biroului,
Îmi zâmbeşti fericită, se pare că nu te deranjează
norul de fum de ţigară produs de şefu1 tău
Visul vieţii tale a fost să trăieşti într-o ţară civilizată,
să lucrezi într-un birou, la computer
Înghit în sec şi-mi împing mai departe bolovanul
ASTA NU E CRUCEA MEA!
Căruciorul hidraulic poate fi comparat cu bolovanul lui Sisif
Crucea ţi-o iei singur în spinare,
Bolovanul este simbolul lipsei de voinţă
Ce-ar fi fost dacă Sisif s-ar fi revoltat!
Probabil ar fi fost înlănţuit alături de Prometeu
Dar de frica lanţurilor Sisif a preferat
să-şi înlănţuie voinţa.
Asistentul de Socialism avea dreptate:
Nu există libertate,
Există doar aparenţa libertăţii
Şi aceasta e judecată de cele mai multe ori
prin stomac.