Din partea redacţiei:
În august 1959, în Bucureşti, o maşină a Băncii Naţionale este atacată, în plină stradă, de un grup de oameni mascaţi şi înarmaţi, care fug cu suma de 1,6 milioane de lei. O lună mai târziu, şase foşti membri ai nomenclaturii comuniste sunt arestaţi şi acuzaţi de jaf. În timpul anchetei, li se cere să-şi joace propriile roluri într-o reconstituire filmată la comanda Securităţii. Apoi sunt condamnaţi la moarte sub obiectivul aparatului de filmat. (Sursa- YouTube).
După mai puţin de un an filmul „Reconstituirea” în regia lui Virgil Calotescu rulează pe ecrane. Filmul poate fi vizionat pe YouTube (v. aici). Recomandăm cititorilor s-o facă, eventual chiar înainte de a citi articolul de mai jos.
* * *
Am dorit mereu să scriu despre una din cele mai stranii afaceri politice din România lui Gheorghiu-Dej, aşa-zisul atac din 1959 asupra Băncii Naţionale. Am fost în legătură cu Sanda Kaufman, fiica lui Haralambie (Harry) Obedeanu (unul dintre cei executaţi în 1960) şi a Norei Obedeanu. Cercetătoare la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, Nora a fost ea însăşi arestată şi anchetată în legătură cu discuţiile politice purtate în cercul fraţilor Ioanid. Graţie Sandei, am intrat în legătură cu unchiul ei, Michael Hanganu, care trăieşte în Israel, un om care se ocupă de decenii cu acest subiect tenebros. Le mulţumesc, Sandei şi lui Michael, pentru că au încredere în mine.
Există două documentare despre acest misterios şi teribil de încâlcit subiect: „Reconstruction” al Irinei Lustig (nepoata de fiică a Monicăi Sevianu) şi „Marele Jaf comunist” de Alexandru Solomon. Împreună cu istoricul Radu Ioanid, am fost consultant pentru „Reconstruction” (titlul trimite la documentarul Securităţii, „Reconstituirea”, regizat de Virgil Calotescu). Filmul „Closer to the Moon” al regizorului Nae Caranfil este o ficţionalizare a unor informaţii despre ceea ce s-a petrecut în 1959. Nu este, şi nici nu pretinde a fi, un documentar istoric. Până acum, din câte ştiu, punctul de vedere al familiei Obedeanu nu a fost auzit. Încerc să o fac acum.
Am avut ocazia să citesc la CNSAS documente fascinante legate de ancheta care a dus la proces şi la sentinţele de condamnare la moarte. Este limpede că avem de-a face cu o afacere politică, deci că scenariul „marelui jaf” este subordonat unui mega-scenariu menit să demonstreze lipsa de loialitate a unui grup de intelectuali proveniţi, fără excepţie, din mediul ilegaliştilor evrei.
Propun să rămânem deocamdată la atmosfera politică hiper-încărcată din 1959. În 1958 avuseseră loc epurări teribile în partid. Cei mai vocali critici ai lui Dej au fost excluşi, unii chiar arestaţi (cunosc, de pildă, cazul lui Grigore Răceanu). Are loc, pe acest fundal, etnicizarea rapidă a aparatului de partid şi de stat, inclusiv MAI şi MAE. Să menţionez ce s-a petrecut în Comerţul Exterior (arestarea şi condamnarea unor Donath, Rosinger, Milea Vulih). Se urmăreşte justificarea ideologică pentru aceste eliminări, junii turci (gen Negrea, Enoiu, Briceag şi alţi anchetatori) primesc sarcini precise.
În conducerea de partid, tartorul ideologiei este Leonte Răutu, între altele responsabil cu emigrarea evreilor. În iunie 1958 se produce cutremurul politic de care vorbeam (Plenara din iunie, un veritabil masacru politic al ilegaliştilor) şi plecarea trupelor sovietice. Unii ilegalişti evrei sunt priviţi ca lipsiţi de credibilitate, vorbesc vrute şi nevrute, bârfesc, comentează, etc. E nevoie de o lecţie aspră, bolşevică, menită să bage spaima în aceşti intelectuali lipsiţi de conştiinţă de clasă. Fizicianul Paul Ioanid e legat de sovietici. Fratele său s-a abătut grav de la morala socialistă. A sfidat clanul Drăghici-Cziko, a divorţat de sora Martei, atotputernica soţie a ministrului de Interne, adevăratul şef al Securităţii.
În acest context mă interesează cazul Harry Obedeanu: intelectual, activist pe „frontul ideologic”, profesor de jurnalism la „Ștefan Gheorghiu”, prieten cu Paul Ioanid, el poate fi prezentat ca un fel de „ideolog” al grupului. În istoria comunismului, fracţiunile erau inventate de către anchetatori. Întâlniri accidentale erau prezentate drept vaste conspiraţii.
Repet, e vorba de ipoteze. Deci ideea ar fi că la Comitetul Central, în condiţii de maxim secret, câţiva oameni (doi sau trei) pun la cale un asemenea scenariu. Este exact ceea ce afirmă torţionarul Enoiu în filmul „Marele Jaf comunist” al regizorului Alexandru Solomon. Din acest moment maşinăria intră în funcţiune. Cei şase (fraţii Ioanid, Obedeanu, Saşa Muşat, Igor şi Monica Sevianu) încep să fie urmăriţi zi şi noapte. La MAI se configurează scenariul „jafului”. Cei şase sunt arestaţi, torturaţi (fizic şi psihic), ameninţaţi. Restul este ceea ce se ştie. The missing part ar fi ce-am scris mai sus. Dar extrem de greu, dacă nu imposibil, de dovedit. Au rămas documentele pe care ei au vrut să le lase, ministrul Alexandru Drăghici, colonelul Hristache Zambetti, căpitanul (pe atunci) Gheorghe Enoiu.
Ştim foarte puţin despre un personaj care e menţionat frecvent în anchete, Ion Crişan. Mi-a vorbit despre el şi profesorul Paul Cornea în iunie 2014, la Bucureşti. Reiau aici câteva date semnificative: activ în Securitate în anii ’50, bodyguard al lui Gheorghiu-Dej, agent provocator în cazul Alexandru Jar (1956), ajuns director adjunct al Bibliotecii Academiei. Crişan, care era prieten apropiat cu cei arestaţi, participa la discuţiile lor, a scăpat neatins, a emigrat în Brazilia în jurul anului 1961.
În memoriile sale, doctorul Gheorghe Brătescu, ginerele Anei Pauker, sugera că rolul-cheie în întreaga poveste (story) l-ar fi jucat Alexandru Muşat. Acesta a fost, în mod cert, agent al Securităţii, în această calitate a „defectat” în Franţa, unde s-a infiltrat în cercurile exilului românesc. A revenit în ţară, a ajuns prodecan şi secretar de partid la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti de unde a fost scos în urma conflictului cu profesorul Andrei Oţetea. Ca istoric era nul, dar, se pare, era de o inteligenţă scăpărătoare. Dar, cum îmi scria Sanda Kaufman:
„Ipoteza Muşat are probleme (dacă n-ar avea mie nu mi-ar păsa – eu vreau să ştiu adevărul şi cred că asta rămâne greu). Deci ipoteza asta e mai mult bună pentru filme, unde aventurierii sunt „alluring”, şi pentru povestea romantică a unui protest sinucigaş care ştim că nu a fost cazul. Ipoteza Muşat:
– nu are motiv valabil (în afară de faptul că era aventurier)
– nu se prea potriveşte cu ce ştim
– nu rezolvă ce ştim că au fost motive personale ale lui Drăghici şi motive politice
– nu explică cum 5 alţi oameni foarte deştepţi, cu experienţă despre regim (inclusiv un colonel de securitate care probabil cunoştea metodele) şi care se ştiau urmăriţi, s-au lăsat provocaţi de un aventurier, ca oile.
Dar pot să-mi imaginez că partea aventuroasă a lui Muşat a făcut ca regimul să vrea să scape de el cât mai repede, înainte de a fi apucat să-şi povestească aventurile… Pentru că trebuie să răspundem la întrebarea: de ce ăştia şase?
Lică Ioanid avea probleme cu Drăghici. Monica era o reîntoarsă din Israel. Gugu (Igor Sevianu) era şi el „aventurier” şi deci periculos pentru regim. La fel şi Muşat. Paul Ioanid era asociat cu Rusia de care românii voiau să scape când au întors foaia. Deci cel mai puţin motiv avea musca în lapte, tatăl meu (în afară de cei mulţi prieteni pe care îi avea, şi în afară de deziluzia de care vorbea, şi faptul că era prieten bun cu Paul Ioanid).”
Se află în aceste rânduri un punct de vedere care trebuie neapărat luat în consideraţie când ne ocupăm de acest subiect.
În dosarele de la CNSAS apar şi aşa-zise manifeste pe care, pasămite, membrii „bandei Ioanid” le-ar fi trimis, prin poştă, către diverse fabrici din Bucureşti. În opinia mea, sunt făcături securiste. Reiese că, în primă fază, era vorba de născocirea unui complot politic. Ulterior, tematica politică se estompează, nu se mai vorbeşte de pregătirea de „atentate teroriste” împotriva lui Drăghici şi Răutu. Crima este, în această a doua fază, una crapuloasă, nu politică. Obedeanu, care nici măcar nu a participat la „jaf”, este şi el condamnat la moarte şi executat. Când colonelul Alexandru (Lică) Ioanid, pe atunci încă şef al Miliţiei Judiciare, a anunţat că va divorţa, deci că va părăsi clanul Drăghici, se pare că acesta i-ar fi spus: „Am să te distrug”. Ca şi din Securitate, din famiglia Drăghici se ieşea doar cu picioarele înainte…
„Răzbunarea familiei Drăghici”, îmi spunea sora mamei mele, Cristina Luca-Boico. Îmi scrie Michael Hanganu: „Drăghici i-a dat probabil lui Zambetti sarcina să-i lichideze. Presupun că Zambetti (numai el, nu prin altcineva) i-a chemat pe toţi (sau poate numai pe Lică?) şi le-a zis că are material să-i închidă pe viaţă. Le-a propus să facă furtul având grijă să nu fie prinşi şi atunci li se va da drumul să plece, care ce vor ei. Hary nu mi-a spus că vrea să plece, dar probabil că ar fi fost de acord să plece, dar nu pentru că erau sionişti, ci pentru că trăitul era periculos în România. Ar fi plecat unde se putea.”
Din câte ştiu, dosarul colonelului, ulterior general-maior (r) Hristache Zambetti este încă intruvabil. A dus cu el în mormânt secretul acestei încurcate istorii, una în care se intersectează iluzii, trădări, himere, planuri malefice, naivităţi fără margini, spaime şi, mai ales, în atmosfera paranoică a comunismului românesc al anilor ’50, reluarea vechii diversiuni a ţapului ispăşitor. Concluzia mea provizorie: întâi a fost scris scenariul, pe urmă a fost mis en oeuvre, cu „actorii” desemnaţi să servească, sub teribile presiuni psihologice şi, probabil, fizice, scopurile a ceea ce marea istorică Annie Kriegel a numit pedagogia infernală.
Vladimir Tismăneanu, 09.11.2015
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
Am auzit vag despre aceasta inscenare Instigata de Gheorghiu-Dej. Se pare ca invatat din lectile marelui tovaras Djugasvili.
Fereste-ma doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur. Fosti comunisti din ilegalitate trebuiesc eliminati fiindca au tupeu sa critice geniul Carpatilor. Cat despre mine, in August 1959 ma gaseam in departari albastre in raiul capitalist USA.
@Charlie
> Fosti comunisti din ilegalitate trebuiesc eliminati fiindca au tupeu sa critice geniul Carpatilor. Cat despre mine, in August 1959 ma gaseam in departari albastre in raiul capitalist USA.
Foştii comunişti, ilegalişti sau nu, aflaţi cândva la putere în România, se caracterizau prin aceea că îi eliminau fără cruţare pe cei pe care îi considerau că nu gândesc aşa cum vroiau ei. Dv., care cereţi eliminarea unor oameni, daţi impresia (sper că greşită) că nu vă deosebiţi prea mult de „eliminatorii” din trecutul comunist al României. Mă mir, deoarece reacţia la critică în SUA, unde aţi petrecut mulţi ani, este diferită.
Apropo, de ce numiţi SUA „raiul capitalist”? Din a cui retorică credeţi că face parte această expresie?
Poate m-am exprimat gresit,dar m-am referit la faptul ca Stalin i-a lichidat pe fostii lui tovarasi de drum ,la fel a facut si Gheorghiu-Dej. Cat despre raiul capitalist in contrast cu raiul bolsevic. Este retorica mea personala, dar indirect fac aluzie la cel comunist!
Din ce am citit Monica Sevianu a emigrat in Israel, unde a si murit. Nu a dezmintit niciodata existenta acestui jaf (revista Historia .. numar pe hartie de acu cativa ani)
Ba mai mult cica si in Israel nu a dezmintit, dar se mira de sustinerea unora dintre complici ca ar fi dat jaful din motive „sioniste” ..
@Ghita Bizonu’
>Din ce am citit Monica Sevianu a emigrat in Israel, unde a si murit.
De fapt a re-emigrat în Israel în 1964, fiind singura din grupul „jefuitorilor” care nu a fost executată (fiind gravidă).
https://en.wikipedia.org/wiki/Ioanid_Gang
>Nu a dezmintit niciodata existenta acestui jaf (revista Historia .. numar pe hartie de acu cativa ani)
Din faptul că nu a dezminţit „jaful” pe vremea când se afla în România comunistă nu se poate trage nici o concluzie, deoarece se afla într-o ţară în care era sinucigaş să sfidezi autorităţile, în special după o asemenea poveste.
>Ba mai mult cica si in Israel nu a dezmintit, …
Îmi pot imagina diverse motive pentru care Monica Sevianu a păstrat tăcerea.
– Unul ar fi că, pentru a putea emigra, a avut loc o înţelegere în acest sens între ea, Securitatea română şi serviciile israeliene care au scos-o (ca de obicei contra cost) din România.
– Un altul ar fi putut fi teama de ceva gen „umbrela bulgară”, folosită împotriva ei de agenţii Securităţii aflaţi în străinătate.
– Un al treilea ar putea fi că autorităţile israeliene, care au plătit din greu pentru a scoate numeroşi cetăţeni ce doreau să emigreze din România (până în anii 1980), aveau tot interesul să poată să-şi desfăşoare activitatea lor „în linişte”.
Trag concluzia că ipoteza d-lui Tismăneanu, care se regăseşte şi în articolul citat din Wikipedia, pare demnă de crezare: „Este limpede că avem de-a face cu o afacere politică, deci că scenariul „marelui jaf” este subordonat unui mega-scenariu menit să demonstreze lipsa de loialitate a unui grup de intelectuali proveniţi, fără excepţie, din mediul ilegaliştilor evrei”.
sunt voci care afirma pe surse ca sionistii nu au fost executati de Securitate,ci au fost lasati sa plece in occident si israel,si ca condamnarea lor la moarte in anii 50 a fost o mascarada.
Domnul Galis din Londra poate spune ce doreste sau ii convine,insa ipoteza ca sionistii care au jefuit Banca nationala ar fi fost scapati este una foarte reala.
Dl. Puscasu Vlad scrie:
– „sunt voci care afirma pe surse ca sionistii nu au fost executati de Securitate,ci au fost lasati sa plece in occident si israel,si ca condamnarea lor la moarte in anii 50 a fost o mascarada”.
Dl. Ghita Bizonu’ se baza pe „cică”. Dl. Puşcaşu Vlad merge pe aceeaşi linie, bazându-şi informaţiile pe nişte „voci” pe care nu le face cunoscute.
– „… ipoteza ca sionistii care au jefuit Banca nationala ar fi fost scapati este una foarte reala”
Ipoteza de mai sus („jaful”) se bazează pe nişte mărturii zmulse cu forţa de un regim care nu are nici o credibilitate. Ea este la fel de credibilă ca şi cea a celor care aud „voci” misterioase.
@Ghita Bizonu’
> Din ce am citit Monica Sevianu … [n]u a dezmintit niciodata existenta acestui jaf (revista Historia .. numar pe hartie de acu cativa ani)
Acesta trebuie să fie articolul cu pricina. În el n-am găsit nimic legat de „Monica Sevianu … [n]u a dezmintit niciodata etc…”
@Puscasu Vlad
Că respectivii condamnaţii la moarte să nu fi fost de fapt executaţi îmi pare o pură speculaţie, bazată pe nimic şi contrazisă de documentele de arhivă la care au avut acces – prin CNSAS – mai multe persoane independente între ele.
dle Manta,
tocmai pentru ca regimul comunist a fost bazat pe minciuna ,manipulare si neadevar , ne aduce un motiv in plus sa nu credem faptul ca sionistii ,,au fost executati,, de Securitate.
1. Despre realitatea jafului
În acest acest extras din documentarul „Reconstruction” (cel la care a contribuit şi V. Tismăneanu), la minutul 9:23 nepoata de fiică a Monicăi Sevianu spune, după ce a citit în arhive transcriptele de ascultare ale microfoanelor implantate la domicilul fam. Sevianu:
„…If we had any doubts that the bank robbery actually happened, I don’t any more. It seems inconceivable that anyone can invent a dialogue that benign(?)/bizarre(?)” I tried to tease the text apart and build it back into a coherent story, but it is somehow impossible. The language seems doctored, devoid of any meaning. The facts only seemed to obscure what is realy going on in the minds of the 6 people at the moment of robbing the communist bank…„
Deci înţeleg că nepoata nu crede că jaful a avut loc.
Pe de altă parte, Tismăneanu relateză următoarea opinie:
„Drăghici i-a dat probabil lui Zambetti sarcina să-i lichideze. Presupun că Zambetti … i-a chemat pe toţi … şi le-a zis că are material să-i închidă pe viaţă. Le-a propus să facă furtul având grijă să nu fie prinşi şi atunci li se va da drumul să plece, care [unde] vor ei”
Deci aici ipoteza este că jaful a fost comis de cei 6, dar la ordinul Securităţii, care i-a şantajat.
2. Despre realitatea execuţiei condamnaţilor
În documentarul „Marele jaf comunist” (https://www.youtube.com/watch?v=VI_mncoGJ8M), diectorul penitenciarului (probabil e vorba de Jilava), Gheorghe Alexandrescu, spune (circa minutul 1:10:00) că a asistat la înhumarea lor, în afara incintei închisorii. Mai spune că se stipulase că cadavrele nu se vor preda familiilor. Procesul verbal de execuţie a fost semnat de acest G. Alexandrescu şi înţeleg că este accesibil în arhive‟
Eu sunt înclinat să-l cred pe acest G. Alexandrescu. A fost intervievat în 2000-2001.
Zvonurile că nu ar fi fost împuşcaţi pot să fi fost lansate tot de „organe” — s-au mai văzut asemenea cazuri…
@Puscasu Vlad
>tocmai pentru ca regimul comunist a fost bazat pe minciuna ,manipulare si neadevar , ne aduce un motiv in plus sa nu credem faptul ca sionistii ,,au fost executati,, de Securitate
Să pedalăm doar pentru un scurt moment pe ideea dv. (cu scuzele de rigoare faţă de cititori).
Cum aţi invocat că tot „regimul comunist a fost bazat pe minciuna ,manipulare si neadevar”, de ce vorbiţi despre „sioniştii”? Vorbiţi cumva despre unii care au apărut într-un film şi au fost prezentaţi sub aceast nume? Cine erau ei? De fapt despre cine vorbiţi în general, de vreme ce totul a fost minciună etc.?
Cum ar spune matematicienii, mulţimea dv. este vidă. În acest caz vorbiţi despre nimeni, şi finalmente despre nimic.
Să revenim la lucruri concrete. Alexandru v-a răspuns mai sus foarte bine: „Că respectivii condamnaţii la moarte să nu fi fost de fapt executaţi îmi pare o pură speculaţie, bazată pe nimic (! – VM) şi contrazisă de documentele de arhivă la care au avut acces – prin CNSAS – mai multe persoane independente între ele”.
Dv., fiind cel care a pus sub semnul întrebării execuţiile, sunteţi capabil oare să ne spuneţi pe ce dovezi (şi nu pe „voci care afirmă”) vă bazaţi?
CNSAS la fel ca si arhivele KGB-ului din Moscova nu reprezinta nimic,decat prin definitia comunismului,arhivele comunismului,arhivele minciunii,manipularii si neadevarului.
Daca maine scoate Vladimir Putin arhivele cu Holocaustului evreesc,din arhivele KGB-ului,spunand ca Hitler a ucis in lagare 300.000 de evrei(nu 6 milioane) ce veti spune? ca arhivele KGB spun adevarul?
CNSAS a fost folosit cu scop politic, periat si o parte din arhive distruse. CNSAS nu poate insemna decat minciuna si manipulare din arhivele minciunii.
Daca imi citati din arhivele CIA, sau arhivele Casei Regale britanice mai putem discuta,restul sunt speculatii si minciuni. Iar in privinta sionistilor cica ,,executati,, in anii 50,stiti bine la cine ma refer,nu trebuie sa va prefaceti ca nu cunoasteti. E vorba de rudele d-lui Galis din Londra, de rudele lui Radu Ioanid, directorul muzeului Holocaustului din Washington. http://www.ushmm.org si altii.
Din partea moderatorului: aţi câştigat un al 3-lea avertisment (Regulament pct. 2, 3). Sunteţi blocat până pe data de 17 februarie 2016. V-am avertizat pe 5 noiembrie că aveţi 2 avertismente şi că urmează blocarea.
stiti bine la cine ma refer,nu trebuie sa va prefaceti ca nu cunoasteti
Citirea gândurilor, o formă de ad hominem, atac la persoană.
@Alexandru Leibovici
a fost un numar dedicat jafului.. Cam 2/3 din revista.. Acel articol catre care ati dat linkul este doar un „sumar” al biografiilor celor implicati in jaf.
@Victor Manta,
Ipoteza cu umbrela bulgareasca, desi interesanta, imi pare a fi cam exagerata. Asta din 2 motive:
1) Shin Bet nu pare a fi organu care manca degeaba painea statului sau in timp ce doarme in picioare in timpu’ serviciului …
2) in anii 70 era chiar o „febra” a condamnarii „exceselor” din „obsedantul deceniu”. Un caz in plus nu „ar fi stricat”. Iar Draghici oricum era cu onoarea nereperabila .. un soi de Beria de Dambovita…
Asa ca daca Monica Sevianu a zis ca de fapt a fost jaf…
Ce a negat Monica Sevianu a fost ca la origine ar fi fost motive „sioniste” . Grupul Ioanid a fost orice altceva da numa „sionist” nu era. Alegatiile cu privire la „sionism” pot fi bagate la o incercae de a pune in carca sionistilor veritabili o actiune „contrarevolutionara” sau incercarea de a creaa o acoperire „ideologica” (politica) a unei „afaceri” strict penale.
Din ce tin minte in revista de care am pomenit (numarul pe hartie!) biografiile celor 5 erau in felul lor f edificatoare:
toti fusesera promovati pe baza unor merite ilegaliste din anii 1941-44. Carierele lor aici isi au temelia.. inclusiv studiile la Moscova.
Toti au fost criticati in sedinte de partid ptr „indisciplina”, s-a ajuns la „mustrari” si „vot de blam cu avertisment”. Degeaba.. a urmat excludera din partid si .. ei da darea afara din serviciu!
Aflati in stare precara , siliti sa traisca din meditati si expediente (dupa ce avusesera functii destul de importante cu benefiiicle aferente) cei 5 au „gasit” solutia…. si apoi au fots prinsi din cauza ca cheltuiau excesiv (restaurante .. seara)
Din cate stiu (prea tanar … nascut in 1952) dupa 1956 PMR a inceput o actiune de „curatire” interna …. care a dus la excluderea din partid a multor membri . Excludere motivata din varii motive : „dosar cu pete” (ex legionari de ex sau „antifascisti” care au ajuns la Tg Jiu ptr specula de razboi [curat „antifascisti” si „democrati” dnii speculanti!]), membri mai „caldicei” proveniti din unirea cu PSD si destui „indisciplinati” (insi care aveau o impresie gresita asupra „valorii” lor si mai erau f galagiosi si revendicativi) . Cf Victor Funza (Istoria stalinismului în România) a fost o scadere masiva a numarului de membri PMR . Personal am auzit de 2 cazuri (adica cunoscuti ai familiei) care dau dat de.. necazuri (din directori .. unu a ajuns randas si altu ceva cam asa.. cam timp de un an!)
Marea majortate a exclusilor au fost de origine etnica romaneasca….
Insa in cazul celor 5 .. backgroundul „revolutionar” ar fi putut favoriza o atitudine de „superioritate” care pana la urma s-a dovedit fatala.
Cred ca este bine sa repet – nu erau sionisti!!! Asta ar fi insemnat intr-o implicare mai mare (mai „totala”) decat erau capabili ei …
Ex comunisti, de fapt fosti tineri „revoltati” si poa cam exaltati (se gasesc destui si prin Vest nu?!) care au facut cariere motivate politic insa fara o „aderenta” la politica promovata (nu erau singurii! Si destui etnici romani !!!) au considerat excluderea ca „persecutie” si au reactionat „revolutionar” .Nasol ptr ei ca erau in RPR in anii 50 si nu in vestul anilor 70 … (mai tineti minte? Action Directe, RAF, Primea Linea, ba si Armata de eliberare Symbionese…)
Ma rog stiu ca ce am scris mai sus este cam „protocronism” insa hai pe bune – se pare ca cei care au inventat deturnarea avioanelor au fost niste romani intre 1949-52 nu palestinienii in anii 60!