Se zice că nu puţini sunt aleşii sau numiţii care dorm în hol, să nu-i trezească pe cei ai casei când sunt luaţi la Direcţia Anticorupţie. Dorm ca iepurii cu ochii deschişi, cum s-au învăţat la şedinţele în plenul parlamentar sau la discursurile şefilor. Parlamentarii care vor să-şi câştige antipatia colegilor îşi pun la telefon sonerii care imită sirena poliţiei sau sunetul cătuşelor.
Ca să-şi refacă somnul, unii îşi iau trolerul la spinare şi bat drumurile. Destinaţia preferată este Dubai, paradisul fiscal al maneliştilor, piţipoancelor şi politicienilor în şomaj. Acolo se alcătuieşte guvernul din umbră de parasolare. S-au dus pe pustia Peninsulei Arabe toţi refuzaţii guvernărilor anterioare să facă băi de soare, să se îmbete cu aerosoli şi să se pregătească de un nou început într-o ţară cu care nu avem tratat de extrădare. Acolo a sărbătorit Ziua Naţională generalul Oprea, rănit în interesul său naţional de noua formulă guvernamentală care i-a dovedit că nu mai este indispensabilul puterii. Nu are girofar, şi-a lăsat steluţele de pe umeri acasă. Încearcă să-şi păstreze anonimatul. A plecat lăsând un bilet de adio pe pagina sa de socializare. Îi dăscăleşte pe români să fie uniţi, să-şi întărească securitatea, că o societate fără prinţipuri va să zică că nu le are! Cam puţin pentru un fost până mai ieri vicepremier şi ministru de interne care, probabil, a şi semnat convocatorul, desfăşurătorul şi devizul pentru ceremonia din Piaţa Constituţiei. Cu siguranţă i-a lipsit defilarea prăfuită de 1 Decembrie, când tot soldatul dă muşiţa şi moliile jos de pe armamentul din dotare, să scoată Muzeul militar la plimbare prin oraş. Ar fi ţinut ritmul cu sprânceana sa mereu încovoiată. Ar fi putut îmbrăca uniforma aceea care-i dă aerul unui şef de juntă sud-americană. Şi-ar fi putut rosti plachiile politice în ropotul tobelor, ba chiar acompaniat de tromboane. A ratat o şedinţă de fotografiat şi filmat gratuită, să-şi privească grav electoratul în ochi, să-l hipnotizeze cu seriozitatea lui.
A ratat-o şi fostul premier Ponta care, în loc să nimerească la fasolea cu cârnaţi din Piaţa centrală a Ploieştiului, a ajuns la Direcţia Anticorupţie din oraş, unde s-a întreţinut cu procurorii pe teme de familie. Este, deocamdată, martor în dosarul care-l implică pe cumnatul său, acuzat că a deturnat fonduri europene. Şefa Direcţiei Anticorupţie, considerată una dintre cele mai influente personalităţi europene şi curtată intens de anticorupţii de peste Prut, declara recent că s-a umplut lista de aşteptare a dubelor penitenciarelor cu nume grele de politicieni care au deturnat bani europeni. Fostul premier Ponta are, aşadar, de ce fi preocupat de rubedeniile sale eurodependente. Nu-şi mai poate face griji şi pentru cârnaţii rataţi de ziua naţională.
Alţii au fost cei care s-au bucurat, de astă dată, de atmosfera tovărăşească a paradei militare şi de fumul grătarelor. Ştiu cu toţi că votantul e vulnerabil când dă cu ochii de uniforme şi că, electoral vorbind, nu au decât de câştigat din asocierea cu militarii şi cu tehnica din dotare. Mai mult chiar, pentru prima dată a fost scoasă la vedere principala armă naţională: dubele penitenciarului au defilat şi ele băgând spaima în demnitarii prezenţi. Dacă mai adaugi şi cele câteva detaşamente ale serviciilor secrete venite la defilare, ai reţeta propagandistică ideală a unei Zile Naţionale bine folosite. Prezenţa politicienilor în tribuna oficială cu morga trasă pe figură, aplaudând puştile şi transportoarele blindate e semnul că ţin în lesă un animal periculos, letal, gata să facă aport la orice oră. E motivul pentru care Ziua Naţională a fost militarizată de ca şi cum ar fi Ziua Armatei: şenila tancului are mai mare priză la public decât talpa unui profesor ieşit la defilare.
Parcă pentru a arăta că serviciile secrete sunt de partea poporului şi că duşmanul veghează, chiar şi în zi de sărbătoare, SRI a prins un terorist care voia să producă multe victime cu petardele şi capsele de la domiciliu. Putem afirma acum că avem şi noi teroristul nostru, pregătit să atace cu artificii oamenii paşnici, patrioţi, să le tulbure oala cu fasole şi cârnaţi. Zgomotoasa lui arestare e un fel de a ne spune că serviciile secrete veghează. Şi, câtă vreme nu va fi descâlcită povestea aceasta cusută cu aţă prea albă, este un important şi previzibil adaos la discursurile naţionaliste care vor polua atmosfera electorală. Mai ales că omul era filat de câteva luni, dar SRI-ul a vrut să dea o lecţie de patriotism şi l-a arestat în mod simbolic, de 1 Decembrie.
Nu doar serviciile secrete vor să ne câştige sufletul nostru de patrioţi. Noul premier Dacian Cioloş a dovedit că, deşi tehnocrat, are stofă şi obraz de politician, confiscând camerele video cu excesele lui de drăgălăşenie cu copii, cu mamele lor militare şi cu veteranii de pe teatrele de război. Inspiraţia altor profesionişti ai mulţimilor a pălit în faţa coregrafiei noului premier care pare să devină, pe zi ce trece, o piesă importantă în culisele negocierilor politice. El şi tehnocraţii săi se străduiesc încă să dea o faţă umană unei puteri politice care se sălbăticise, se abrutizase şi evolua dinspre stadiul de trestie gânditoare la cel de insectă. Însă evoluţia într-un mediu toxic, aşa cum e spaţiul politic omenesc, [nu/Red.] poate face într-un an de guvernare minuni.
Şeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a pierdut startul, serbând cu întârziere Ziua Naţională. Poate şi pentru a temporiza zelul colegilor care voiau să voteze chiar atunci pentru arestarea unui tovarăş drag de drum, senatorul Dan Şova, acuzat de abuz în serviciu, trafic de influenţă şi luare de mită. Are un dosar mai complex decât teza lui de doctorat despre „Fiscalitatea societăţilor comerciale” unde n-a scris şi despre fiscalitatea dublă a economiei subterane în care pare să fie iniţiat.
Dan Şova a avut încredere în sistem şi n-a plecat în Dubai sau în Georgia, ca siamezul său penal, Victor Ponta, prins şi el cu cătuşele de acest dosar. Cum să nu aibă încredere, că doar sistemul e cel care l-a scos basma curată până acum? Dacă sistemul nu se gripa şi jungla procedurală ar fi rămas virgină, ar fi putut spera ca, din şedinţă în şedinţă, din vot în vot, faptele să se prescrie, să se bucure şi el de pensiile alea nesimţite pe care şi le votează aleşii. A rezistat el la alte două voturi pentru arestare. L-au apărat tupeul şi farmecele făcute de colegii de partid care l-au stropit cu mir şi au scos dracii din el la partid, că le trebuie. Astfel că, în indolenţa generalizată, Dan Şova părea gata să câştige un Revelion în familie. De astă dată n-a fost să fie. Liviu Dragnea, şeful PSD, nemulţumit de legăturile lui periculoase cu fosta conducere acum în ilegalitate, l-a scos de la inima partidului şi a anunţat că votul în favoarea arestării tinerei speranţe este iminent. Degeaba a lăcrimat Dan Şova pe microfonul Senatului. Degeaba şi-a ridiculizat dosarul de trei mii de pagini spunând că doar 60 se referă la el şi cea mai mare parte ar fi un denunţ anonim. Colegii săi senatorii l-au sacrificat ritual, să le moară ghinionul. Direcţia Anticorupţie l-a reţinut pe Dan Şova 24 de ore doar pentru a-i face turul noii reşedinţe unde ar vrea să-l ţină la cumpăna dintre ani. În toate acestea este şi un lucru bun: la anu’ ar putea defila şi el în dubele penitenciarului.
Arestarea lui Dan Şova le va fi dat junghiuri multora. El face parte dintr-o nouă generaţie care s-a străduit din răsputeri să le arate bătrânilor lupi din partid că sunt învechiţi şi că pot fi lesne depăşiţi de coteii mai tineri, chiar dacă aceştia n-au făcut Şcoala de partid şi nici studii la Moscova. Sunt suficiente câteva privatizări sau licitaţii de succes. Comunismul s-a învechit, trebuie o abordare mai flexibilă, mai postmodernă când e vorba despre abuzuri şi corupţie. Aşa se face că, în vreme ce Ion Iliescu, la anii lui, se luptă cu primul dosar, cel al Mineriadelor, care e pe punctul să se prescrie, fiind deja exonerat în cel al Revoluţiei, mai tinerii emuli din partid au dosare grele şi perspectiva multor ani în celula de partid de la Jilava.
Lasă în urmă palme de neşters pe obrazul democraţiei româneşti. Cu toţii au năşit tot soiul de legi, au făcut parte din comitete şi comiţii desfigurând eternul proiect constituţional, reformele instituţionale şi viitorul ţării. Dan Şova, de pildă, a fost vicepreşedinte al Comisiei pentru modificarea Constituţiei, membru în Comisia pentru dezbaterea Codurilor civil, penal şi a celor procedurale aferente. Chiar a participat la o comisie specială pentru analizarea crizei justiţiei. Deputatul PNL Ioan Oltean, sacrificat şi el de tovarăşii de drum din comisia juridică unde s-a decis că e bun de arestat pentru fapte de corupţie, a fost plin de iniţiative legislative pentru modificarea Codului penal, a dreptului muncii sau a statutului parlamentarilor. Era pe-atunci membru marcant al partidului prezidenţial, PDL. Azi plânge la masa procurorilor că este victima „unui sistem pe care partidul din care a făcut parte l-a construit şi consolidat”. Adică atunci când înghiţea broaşte să-şi înceapă ziua cu burta plină nu le pescuia din mâlul Dâmboviţei, ci din mlaştina propriului coteţ, plin de reformatori, incoruptibili şi justiţiari. O fi supărat pe cineva că i-a furat broasca de la micul dejun.
Lista penalilor care ne-au tot reformat din Parlament poate continua la nesfârşit. Parlamentarii demni de puşcărie şi nedemni în general au lăsat în urmă o dâră sulfuroasă de legi, iniţiative, decizii şi principii în care calcă toţi ceilalţi, duşi de inerţiile şi inepţiile legislative. Şi nu ne rămâne decât să sperăm la o curăţenie generală pentru următoarea Zi Naţională, cândva, în preajma alegerilor generale. Că speranţa moare ultima. În chinuri.
Sorin Şerb, 04.12.2015
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
E dur, dur dl. Şerb, şi are şi de ce. Şi vorbeşte doar de cei care au deja probleme, nu şi de cei care ar fi trebuit să le aibă de mai demult, de exemplu deoarece nu numai că au ratat în trecutul mediu şi apropiat lupta împotriva corupţiei (slogan pentru care au fost cândva aleşi), dar au stimulat şi dezvoltat cu consecvenţă şi imaginaţie corupţia endemică moştenită, în interesul propriu şi al celor credincioşi lor.
>Şi nu ne rămâne decât să sperăm la o curăţenie generală pentru următoarea Zi Naţională, cândva, în preajma alegerilor generale.
Nu prea văd de unde vine acest optimism al autorului, când el însuşi ne arătă câte lucruri se fac de formă în prezentul continuu. Cum spunea optimistul din bancul bine cunoscut, ba se poate şi mai rău.
Da, un articol care radiografiază corect și aproape complet societatea românească de azi.
Este corectă observația că legile după care funcționează România ultimilșor 26 de ani sunt tocmai legile votate de acești indivizi. Oamenii pleacă, legile rămân.