Alegătorii pro-europeni aşteaptă apariţia unor forţe politice noi, care să nu-i mai tragă pe sfoară.
Criza de guvern se adânceşte, ceea ce părea o simplă schimbare de garnitură, făcută să acopere interesele vinovate ale unei grupări politico-financiare din fosta alianţă de guvernământ de la Chişinău, se dovedeşte un blocaj de proporţii. În mod sigur, autorii acestei manevre nu s-au aşteptat la o asemenea întorsătură: tensiunea creşte, încă puţin şi se va intra în sevraj, cum ar spune medicii care tratează dependenţa de droguri. Tradus în limbaj politic, diagnosticul ar suna aşa: „e ca atunci când nevoii tale de putere şi confort nu i se mai răspunde cu aceeaşi disponibilitate din partea celor pe care i-ai dominat până acum, e drept, cu acceptul acestora”. Maşinăria de şantaj, presiuni şi intimidare care a funcţionat din 2009 încoace, de când au venit „pragmaticii” pro-europeni, s-a gripat, nu mai funcţionează. După ce a fost scos de la guvernare printr-o operaţiune-fulger, pusă la cale de Partidul Democrat şi susţinută de comunişti şi socialişti, pe fundalul contemplaţiei filozofice a PL şi a grupului Leancă, PLDM nu mai vrea să intre în aceeaşi schemă toxică şi falimentară care a compromis ideea europeană în Moldova.
Nu ştim dacă partidele autointitulate pro-europene vor crea până la urmă o majoritate. Oricum, faptul că liberal-democraţii îşi păstrează coeziunea, că şi-au însuşit o altă viziune asupra actului de guvernare, că s-au alăturat revendicărilor societăţii civile protestatare este un lucru bun. Împotriva mafiei, corupţiei, împotriva cartelurilor criminale poţi rezista numai prin solidaritate, prin strângerea rândurilor, altfel vei fi anihilat, scos din joc. Aceasta e lecţia amară pe care o învaţă moldovenii după demiterea abuzivă a guvernului Streleţ.
Liberal-democraţii au anunţat o reformă internă în partid, o selecţie după criterii morale. Colegii cu probleme penale, cu suspiciuni mai mult sau mai puţin probate, sunt invitaţi să plece benevol din partid. Sigur că nu.
Ar fi fost preferabil ca schimbarea de conducere şi de viziune să se fi produs la un congres al partidului, în urma unei analize serioase a eşecurilor şi prin asumarea acestora, cum se procedează în partidele europene…
Se poate vorbi încă de un catharsis – e mult până acolo, la mentalităţile „de cumetrie” din Moldova –, dar măcar se discută că un partid care şi-a compromis şansele prin atitudine conciliantă şi complice, mai ales prin conduita liderului său aflat acum după gratii, încearcă să se cureţe, să se primenească. Se vede că până nu treci printr-un mare şoc nu vei înţelege că ai nevoie de reformă internă. Ar fi fost preferabil ca schimbarea de conducere şi de viziune să se fi produs la un congres al partidului, în urma unei analize serioase a eşecurilor şi prin asumarea acestora, cum se procedează în partidele europene. Dar e bine că se întâmpla măcar aşa!
Este pentru prima dată când exigenţa integrităţii morale este asumată cel puţin de o parte din clasa politică moldoveană, pentru că în toţi anii de după 1991 despre nevoia de cinste şi cumsecădenie în politică vorbeau numai nişte scriitori, nişte artişti, oameni în general consideraţi naivi şi romantici. Iată că „naivii” şi „romanticii” au avut dreptate! Cinismul, pragmatismul, înavuţirea pe căi necinstite a politicienilor au schilodit Moldova… PLDM însă n-ar trebui să se limiteze la enunţarea pentru uz intern a acestor principii morale, ci să le propună şi altora. De pildă, să invite Partidul Liberal şi grupul Leancă să semneze o declaraţie comună, cum au şi sugerat unii comentatori, dându-le ocazia să adopte o atitudine clară pe traseul lor declarativ spre Europa. De ce nu formulează PLDM acest apel, inclusiv pentru societatea civilă, iată o întrebare la care conducerea partidului ar trebui să răspundă. Pentru că ar fi şi o soluţie la actuala criză politică.
De cealaltă parte, PD a ignorat precondiţiile înaintate de PLDM pentru a reveni la discuţii. Se poate spune că singurul răspuns oferit liberal-democraţilor, societăţii civile şi partenerilor externi, referitor la scoaterea justiţiei de sub control politic, a fost exonerarea fostului deputat PD Valeriu Guma de orice pedeapsă – decizie luată de un judecător controversat. În România, pentru aceleaşi delicte, numitul Guma a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare. Dar Moldova e o altă ţară, nu-o aşa?, o ţară cu legile ei, cu demnitatea ei, în care până şi noţiuni banale din Codul Penal, precum „traficul de influenţă” sau „darea şi luarea de mită”, sunt independente în raport cu înţelesul lor unanim acceptat!… Vom vedea dacă recursul Procuraturii Generale la această decizie scandaloasă va demonstra contrariul.
Refuzaţi de PLDM, democraţii caută cu febrilitate soluţii, de vreme ce tot ei au provocat criza. Andrian Candu cheamă partidele la consultări, deja nu pentru a forma o alianţă politică, ci pentru a se uni, mai nou, în jurul unui guvern tehnocrat (aparent, e şi una dintre cerinţele PLDM, doar că PD îşi doreşte, desigur, un guvern tehnocrat pe gustul său). Comunistul Voronin participă şi el la aceste consultări şi îl probozeşte, într-un spirit tovărăşesc, constructiv, pe socialistul Dodon că nu renunţă la obsesia alegerilor anticipate. Mihai Ghimpu, pe de altă parte, se lamentează că liberal-democraţii nu-şi lasă „supărările” deoparte şi nu vin la negocieri, aşa ca să fie şi el, liderul PL, cu conştiinţa împăcată. Ba îi şi previne, părinteşte, că s-ar putea „să pupe pragul” în cazul unor anticipate. Mă întreb de ce ar fi siguri liberalii că trec pragul, dacă nu se angajează să cureţe Moldova de corupţie şi de influenţe oligarhice?…
Toate sondajele din ultimul timp ne spun că partidele din actuala alianţă de guvernământ se plasează la limita sau chiar sub baremul electoral de 6%. Alegătorii pro-europeni aşteaptă apariţia unor forţe politice noi, care să nu-i mai tragă pe sfoară. Platforma Civică „DA” a şi anunţat lansarea unui site unde se pot face propuneri de persoane oneste, competente, pentru un partid al cetăţenilor. Este un fel de plebiscitare populară a unei noi clase politice, necompromise, dedicate interesului public. Democraţia nu poate îngheţa în formule vechi, obosite, ea are nevoie de imaginaţie, de creativitate. Tot în urma unui inedit plebiscit popular, a presiunilor străzii, şi-a dat demisia guvernului Ponta de la Bucureşti, iar partidele parlamentare n-au avut încotro, au trebuit să accepte un cabinet de tehnocraţi până la următoarele alegeri, de peste un an.
De ce nu am urma aceeaşi cale? PLDM încearcă să impună nişte criterii de integritate membrilor săi de partid. Platforma „DA” vrea să creeze o formaţiune politică prin adeziunile on-line ale cetăţenilor, printr-un examen la vedere. Ar trebui şi celelalte partide din Moldova să se gândească să nu mai fie nişte grupuri de interese, orbitând în jurul unor lideri şi para-lideri contestabili… „Eliberaţi-vă din sclavie, politicieni moldoveni – titra mai deunăzi un tânăr internaut – libertatea e un sentiment minunat! Să nu mai profesezi dublul limbaj, să nu ai conştiinţa scindată, să dormi liniştit. Haideţi, faceţi pasul. Va fi bine pentru voi, va fi bine şi pentru ţară!”
Vitalie Ciobanu, 25.11.2015
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.