© Autoarea reţine drepturile de copyright pentru textul din acest material.
Luna noiembrie s-a remarcat la Bucureşti prin două evenimente însemnate de acordare de premii în domeniul culturii:
Marţi, 10 noiembrie 2015, la Primăria Sectorului 2, în sala de consiliu, a avut loc Gala de acordare a Premiilor Filialelor Bucureşti ale Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2014. Este al unsprezecelea an când această ceremonie, la care sunt răsplătiţi cu premii scriitori bucureşteni de valoare, membri ai USR, dar şi debutanţi remarcabili, este organizată şi găzduită de Primăria Sectorului 2. La Filiala Proză au fost acordate două premii: Cartea anului – Ioan Groşan şi Opera Omnia – Ion Lazu; la Critică literară premiul Opera Omnia a revenit lui Alex. Ştefănescu; premiul Opera Omnia al Primăriei sector 2 a revenit octogenarului Barbu Cioculescu. Lista completă a premiaţilor Filialelor Poezie, Proză, Dramaturgie, Critică literară, Traduceri şi Copii-tineret se află pe siturile Filialelor şi pe cel al Primăriei sector 2.
Joi, 12 noiembrie Academia Română, Ministerul Culturii şi revista Contemporanul au organizat în sala Mircea Eliade a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti Gala Premiilor Contemporanul • 2015. Premiaţii au fost: Teşu Solomovici – Premiul de Excelenţă ca istoric al culturii şi susţinător al limbii şi literaturii române în Izrael; Mircea Martin – Premiul de Excelenţă în istoria şi teoria literaturii; Gabriel Andreescu – Premiul pentru curaj şi radicalism; şi Vladimir Zamfirescu – Premiul de Excelenţă în Artele Plastice. Premiile au fost înmânate de acad. Nicolae Breban şi de poeta Aura Christi, redactor şef al revistei Contemporanul. Ideea europeană.
Ambele evenimente au avut loc într-un cadru festiv şi au fost un prilej de întâlnire şi comuniune spirituală a unor valoroşi creatori români. Aceste ceremonii s-au distins prin înalta lor ţinută, prin prezenţa unei elite intelectuale, ca invitaţi şi participanţi în audienţă, printr-o chibzuită şi bine-meritată selecţionare a celor onoraţi de către respectivele jurii, şi prin discursuri emoţionante şi pline de semnificaţie.
Am hotărât să mă aplec asupra a doi din cei premiaţi: pictorul Vladimir Zamfirescu şi scriitorul Ion Lazu. Alegerea mea este numai parţial bazată pe faptul că aceştia sunt cei pe care mi-a fost dat să îi cunosc personal (în 2008 Ion Lazu a venit în California cu soţia lui, actriţa Lidia Lazu, invitată de mine să ţină recitaluri Blaga, iar în 2009 am avut minunata ocazie să vizitez atelierul lui Vladimir Zamfirescu din cartierul Televiziunii). Sunt însă multe alte motive importante care mi-au determinat alegerea. Este în primul rând asemănarea dintre aceşti doi creatori, deşi ei activează şi s-au făcut remarcaţi în domenii diferite. Ambii au fost onoraţi pentru vasta lor operă de o viaţă. De vârste apropiate, ambii sunt talentaţi şi prolifici, au o tenacitate de creaţie ieşită din comun, şi sunt adevăraţi gentlemeni. Pe ambii i-a caracterizat de-a lungul devenirii lor artistice (şi acum voi parafraza spusele Maestrului Zamfirescu într-unul din puţinele interviuri pe care le-a acordat) discreţia, perseverenţa şi înalta conştiinţă artistică. Mereu departe de luminile reflectoarelor, fiecare dintre ei nu a vrut altceva de la viaţă decât să creeze în linişte, în intimitatea atelierului şi respectiv a mesei de scris. S-au ţinut cu dinadins departe de oportunităţile societăţii comuniste şi de intrigi. Au trebuit să aştepte uneori îndelung aprecierea celorlalţi, urmându-şi vocaţia şi reuşind să-şi continue activitatea creativă, cu devoţiunea pe care o au pentru ceea ce fac.
Vladimir Zamfirescu este fără îndoială cel mai important pictor român al timpurilor noastre care îmbină armonios stilul tradiţional cu cel modern. Elevul preferat al lui Corneliu Baba, el a creat o artă care construieşte superb o punte între spiritual şi real. Expoziţia retrospectivă care a avut loc la Galeria Dalles în 2009, copleşitoare în sine, a scos în evidenţă complexitatea operei pictorului. Realizate într-un stil inconfundabil, picturile lui cu teme spirituale nu pot fi considerate religioase. Nudurile îl îndepărtează de canoanele bisericeşti ale icoanelor. În personajele pe care le reprezintă captează tensiunea umană, cu trupuri şi chipuri torsionate, suferinţa dar şi iubirea. Este un adevărat maestru al luminii, culorii şi compoziţiei. Picturile lui transmit o forţă care-l captează pe privitor. Figurile alungite din tablourile sale amintesc de cele ale lui El Greco, dar sunt mai umane, mai personale. Gama de culori merge de la sumbru până la foarte diafanul impresionism a lui Monet. Trăirile pe care le sugerează picturile lui Zamfirescu sunt pe toată gama, de la teamă la iubire, de la suferinţă la extaz.
Apreciat în străinătate ca un talent excepţional, a pictat-o pe regina Suediei, şi a obţinut numeroase premii în ţară şi peste hotare. Are opere în colecţii private în numeroase locuri de pe glob. Frumoase, puternice, picturile lui se întipăresc adânc în sufletul privitorului.
Romancier, poet, eseist, memorialist şi fotograf, scriitorul Ion Lazu, geolog prin pregătire, creează opere de ficţiune cu un condei de o iscusinţă mai rar întâlnită, şi atât în proză cât şi în poezie reflectă o sensibilitate specială. Despre romanul lui, Veneticii, în care abordează subiectul exilului în propria ţară (familia lui de basarabeni de pe malul Nistrului strămutată în Oltenia) s-a spus că ar trebui introdus spre a fi studiat la liceu, şi că ne prezintă cel mai frumos portret al mamei din literatura română (după aprecierea Anei Blandiana). Dar pe omul de cultură Ion Lazu, pe care invidia de breaslă nu l-a atins niciodată, îl pasionează promovarea tuturor scriitorilor de valoare: A pus, în Bucureşti, în cadrul unui proiect susţinut de U.S.R., dar iniţiat şi efectiv “dus în spate” de el, peste 200 de plăci memoriale pe casele scriitorilor dispăruţi. Scrisul lui Ion Lazu, de mare expresivitate şi rafinament stilistic, captează stări, caractere şi peisaje în jurnalul lui personal pe care îl ţine de foarte mulţi ani, din care au apărut deja câteva volume. Ion Lazu captivează pe cititor prin talentul cu care prezintă situaţii edificatoare în cartea jurnal “Odiseea (punerii) plăcilor memoriale”. El promovează necontenit operele scriitorilor români valoroşi, cu deplină înţelegere, cu perseverenţă, şi obiectivitate în blogul lui cât şi în bogatele volume de Calendar al Scriitorilor , peste 2000 pagini, recent publicate în ediţie definitivă. Florentin Popescu vorbeşte despre cum „Ion Lazu cultivă cu a atenţie, acribie şi dragoste în gradina lui literară” aceea „floare” devenită „rară, solidaritatea de breaslă, de breaslă literară cel puţin” unde unii îşi „scriu textele cu vitriol în loc de cerneală”.
Ridic un pahar de miresme parfumate cu adâncă apreciere pentru aceşti doi creatori de mare rafinament artistic, cât şi pentru toţi cei premiaţi în cele două evenimente.
Referinţe:
o Contemporanul » Noutăţi » Gala Premiilor Contemporanul • 2015, Bucureşti, noiembrie 12, 2015.
o Vladimir Zamfirescu pe Artnet
o Valdimir Zamfirescu pe Wikipedia.ro
o Vladimir Zamfirescu – Interviu atelier – Asociaţia Culturală Pangratti, Bucureşti, decembrie 2012.
o Maria Magdalena Crisan, Pictorul Vladimir Zamfirescu, Observator Cultural, Numărul 479, iunie 2009.
o Andrei Badin, Vladimir Zamfirescu, trupul şi fiinţa, jurnalul.ro – Arte Vizuale, 4 iunie 2009.
o Prozatori din Bucureşti – Ion Lazu
o Ileana Costea, Ion Lazu şi scriitorii români sub communism, postat pe 26 ianuarie 2014.
o Emil Constantinescu prezintă romanul Veneticii, de Ion Lazu, Târgul Gaudeamus, 26 februarie 2011.
o Radu Voinescu despre romanul „Veneticii” de Ion Lazu – Video web (YouTube)
o Ana Blandiana şi Aura Chrusti prezintă romanul Veneticii de Ion Lazu
o Ion Murgeanu, Himera literaturii – dialog epistolar (despre romanul Veneticii de Ion Lazu), 2007.
o Nicolae Manolescu, Cercul scriitorilor dispăruţi, Editorial, România Literară, Numărul 4, 2013.
o Ion Lazu, Odiseea Plăcilor Memoriale – text integral.
o Lansări de carte în fapt de seară, la Târgul de Carte Libris, ZiarPiatraNeamt.ro19 septembrie, 2015.
Ileana Costea, 18 noiembrie 2015