Exerciţiul fundamental al democraţiei nu constă în capacitatea sistemului de a pune la dispoziţia unui grup politic posibilitatea de a accede la putere şi, deci, la resursele statului, pe care apoi să le folosească în interes propriu, în detrimentul interesului public şi în deplinul dispreţ al legii. Ceea ce se întâmplă în România în ultimii 25 de ani excede, aşadar, cadrului democratic. Am scris de multe ori despre asta. Avem un sistem semi-democratic, hibrid, un sistem care a derapat lamentabil în zona nefrecventabilă a electoralismului şi a populismului. România este departe de a fi o democraţie liberală şi este foarte departe de a fi o democraţie consolidată.
Instituţional, formal, România se poate laudă că are instituţii democratice. Atributul „democratic”, însă, este extrem de vag şi greu definibil, atunci când analizăm cum şi dacă aceste instituţii funcţionează cu adevărat. Exemplul cel mai elocvent este cel al modului în care Parlamentul se poziţionează în dinamica echilibrului dintre puterile statului. Aflat în toate sondajele de opinie din ultimii 10 ani pe ultimele locuri în top-ul încrederii românilor în instituţiile statului, corpul legislativ a reuşit performanţa să între într-un conflict nedisimulat cu Justiţia, cu DNA – componentă dedicată luptei împotriva corupţiei din cadrul Ministerului Public şi, în mod indirect, cu mandatul primit din partea electorilor.
Beneficiind de prevederi constituţionale insuficiente şi de o lege de funcţionare ambiguă, Parlamentul s-a transformat într-un veritabil club politic autosuficient, care renunţă la rolul său de reprezentant al intereselor cetăţeanului şi se dedică apărării intereselor parlamentarilor şi ale partidelor politice.
Zecile de intervenţii ale forului legislativ care au vizat obstrucţionarea anchetării cazurilor de corupţie – prin refuzul de a ridică imunitatea parlamentară celor anchetaţi de DNA sau DIICOT; eliminarea, de către Camera Deputaţilor, din Legea administraţiei locale, a incompatibilităţii dintre funcţia de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte de Consiliu Judeţean şi funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în AGA ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în AGA unei societăţi comerciale de interes naţional; imixtiunea fără precedent în activitatea DNA şi a puterii judecătoreşti – în cazul votului Parlamentului referitor la ultimului dosar al Elenei Udrea – prin care legislativul a indicat (!) procurorilor şi judecătorilor nu doar dacă se pot atinge de libertatea sau imunitatea vreunui ales, ci cum şi în ce limite o pot face, în chiar logica instrumentării cazului şi a pronunţării instanţei şi a activităţii parchetelor în ceea ce priveşte urmărirea penală, reţinerea şi arestarea preventivă a celor cercetaţi; atacurile constante şi furibunde, consumate la tribună Parlamentului, la adresa activităţii DNA în materia luptei împotriva corupţiei; modul în care aleşii îşi stabilesc şi îşi votează pensii şi salarii – toate fac parte din logică strâmbă a activităţii forului reprezentativ suprem al ţării, care demonstrează pe zi ce trece o gravă precaritate reprezentativă.
Altfel spus, avem un Parlament care se reprezintă, în primul rând, pe sine şi doar secundar şi opţional îi reprezintă pe cei care l-au ales – cetăţenii României!
Din perspectiva indicilor democratici, Parlamentul începe să devină mai mult o liability decât un asset. Adică, mai degrabă o pierdere, decât un câştig. Mai degrabă o instituţie care reuşeşte contraperformanţa de a fi desemnată de către Raportul OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project ) – o organizaţie internaţională formată din investigatori, şi jurnalişti profesionişti – drept „Omul anului” la categoria „crimă organizată şi corupţie”, decât o instituţie cu care România să se poată mândri.
„Parlamentul român a ridicat corupţia la un nou nivel în Europa, legalizând-o”, declara în 2013, Drew Sullivan, editor OCCRP. Mai degrabă o instituţie care produce zeci de personaje care intră în vizorul DNA şi al Justiţiei, decât unul care să consolideze statul de drept – 80 de parlamentari sunt fie urmăriţi penal, fie trimişi în judecată, fie condamnaţi în primă instanţa, fie condamnaţi definitiv. Această cifra seamănă mai mult cu cele pe care ne-am fi aşteptat să le vedem în bilanţurile structurilor care luptau împotriva Mafiei în Italia anilor ’70-’80, decât cu o cifră referitoare la cei care au fost aleşi de către cetăţeni să le reprezinte interesele în Parlamentul ţării.
Deficitul de democraţie pe care puterea legislativă îl întreţine riscă să justifice, mai devreme sau mai târziu, apariţia unor tentaţii autocratice în discursul public. În absenţa echilibrului jocului de putere şi în condiţiile decredibilizării aproape totale a Parlamentului, loialităţile electorale vor fi tentate să se îndrepte către oferte politice mesianice, paternaliste şi populiste. Pericolul este cu atât mai mare cu cât alegătorul român are un nivel scăzut de cultură politică democratică (în Democracy Index 2014 abia atinge nivelul 5 din 10, nivel apropiat sau identic cu cel al democraţiilor hibride, iar partidele neparlamentare nu sunt încă în stare să ofere o alternativă atrăgătore şi credibilă, susceptibilă a le pune în postura de a înlocui, la alegerile din 2016, actualul corp legislativ şi a recredibiliza principala instituţie democratică a statului: Parlamentul României.
@Daniel Uncu
Nu pot să nu observ vivacitatea atacurilor d-lui Uncu asupra unei instituţii atacate şi aşa din toate părţile, ca şi cum ar fi ea cauza tuturor relelor din România. O spune chiar titlul articolului său, „Precaritatea reprezentativă a Parlamentului”.
Din vremurile de mai demult, când observam că atacurile asupra unui grup se înteţesc peste măsură, constatam după aceea că nu lipseau elemente de exagerare în aceast gen de acţiuni.
Să încerc să desprind o idee din fraza lungă de 206 de cuvinte (nu le-am numărat eu) a d-lui Uncu, cea care începe cu „Zecile de intentii”. Scrie cu patos dl. Uncu: …”imixtiunea fără precedent în activitatea DNA şi a puterii judecătoreşti – în cazul votului Parlamentului referitor la ultimului dosar al Elenei Udrea…”.
Departe de mine de a o simpatiza pe d-na Udrea, cauza foarte multor rele, dar atrag atenţia că ea nu a făcut altceva decât să-şi exercite drepturile ei de parlamentar, pe care i le acorda legea, iar parlamentarii şi-au exercitat la rândul lor dreptul, garantat şi el de lege, de a decide calea pe care ea să fie urmărită. Existenţa acestor legi îşi are, ar trebui să ştie orişicine, justificarea sa profundă şi anume asigurarea libertăţii parlamentarilor pentru ca să poată să-ţi exercite în mod liber atribuţiile.
Alt extras, zmuls de mine cu trudă din fraza cea ameţitoare din cauza lungimii ei.
„… atacurile constante şi furibunde (ale legislativului, conexiune care nu se găseste uşor – VM), consumate la tribună Parlamentului, la adresa activităţii DNA în materia luptei împotriva corupţiei…”
Mult mi-ar place să ne dea dl. Uncu câteva exemple concrete de atacuri „furibunde” ale legiuitorilor (la plural) la adresa DNA, când este vizibil că ei se tem să deschidă gura pe această temă. Singurul pe care l-am văzut să exprime, cu destulă rezervă, nişte critici, a fost Călin Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului şi unul dintre cei mai cunoscuţi lideri politici ai ţării. Dăm cu piatra, fără milă şi consideraţie, şi în dânsul?
>Deficitul de democraţie pe care puterea legislativă îl întreţine riscă să justifice, mai devreme sau mai târziu, apariţia unor tentaţii autocratice în discursul public.
Tot acolo poate duce, şi încă mai repede, atacarea în masă, devenită la modă, a tuturor legiuitorilor aleşi de popor. Parafrazând o idee cunoscută, cine dă în toţi parlamentarii aleşi de noi dă chiar în noi…
@Victor
Eu nu am avut impresia că dl. Uncu atacă parlamentul ca instituţie, adică însăşi democraţia reprezentativă, sistemul bazat pe partide, etc…
@Daniel Uncu
Pentru corectarea problemelor semnalate de dv. în articol, vedeţi că ar fi utile anumite modificări în legislaţie, eventual începând cu Constituţia? Credeţi că şi pe calea asta s-ar putea face câte ceva, fără a aştepta o îmbunătăţire substanţială a calităţii deputaţilor…
(Rămâne problema că aproape oricare modificări legislative trebuie să fie aprobate de Parlament, dar să ignorăm pentru moment asta)
@Alexandru
>Eu nu am avut impresia că dl. Uncu atacă parlamentul ca instituţie, adică însăşi democraţia reprezentativă, sistemul bazat pe partide, etc…
Nu, nu cred nici eu, deşi din:
„Din perspectiva indicilor democratici, Parlamentul începe să devină mai mult o liability decât un asset”
se poate înţelege şi acest lucru.
Dacă l-am înţeles bine, dânsul îi acuză de o mulţime de rele pe toţi membrii parlamentului actual şi doreşte schimbarea în bloc a acestora. Din acest motiv reformulez:
Nu pot să nu observ vivacitatea atacurilor d-lui Uncu asupra tuturor membrilor acestei instituţii, atacaţi şi aşa din toate părţile, ca şi cum ar fi ei cauza tuturor relelor din România.
@Victor Manta
„Dăm cu piatra, fără milă şi consideraţie şi în dansul’ ? – scrieti Dvs.
Poate că aţi uitat, poate că s-a uitat, că tocmai pe guvernarea lui Tăriceanu s-au vândut drepturile de exploatare a colosalelor resurse de gaze din Marea Neagră – unui SRL de apartament din Constanţa, care l-a revândut canadienilor, şi urma acelor bani a dosparut în neant! O asemenea tranzacţie nu putea fi făcută fără acceptul lui Tariceanu.
Numai o piatră – nu ajunge. Cine a încercat s-o dea jos pe Codruţa ? Cine a promovat modificarea Codului Penal pentru a-i scapă pe politicienii cu musca pe căciulă?
Nu este posibil ca Dvs. să-i apăraţi „la grămadă’ pe corupţii din Parlament, decât dacă pozitia Domniei Voastre nu este decât o provocare pentru oponenţi ca aceştia să argumenteze mai bine tezele lor !!
@Sfartz Pincu
> O asemenea tranzacţie (vânzarea resurselor de gaze din Marea Neagră – VM)nu putea fi făcută fără acceptul lui Tariceanu.
Dovediţi implicarea lui Tăriceanu, d-le Sfartz, altfel sunt vorbe goale ca cele ale dispărutului domn Puşcaşu.
>Cine a încercat s-o dea jos pe Codruţa ?
Cine, când şi cum „a încercat s-o dea jos”?
>Nu este posibil ca Dvs. să-i apăraţi „la grămadă’ pe corupţii din Parlament, decât dacă pozitia Domniei Voastre nu este decât o provocare pentru oponenţi ca aceştia să argumenteze mai bine tezele lor !!
Când şi unde i-am apărat eu „„la grămadă’ pe corupţii din Parlament”? Puteţi să reproduceţi cele scrise de mine, în care fac acest lucru?
@Sfartz Pincu
> s-au vândut drepturile de exploatare a colosalelor resurse de gaze din Marea Neagră – unui SRL de apartament din Constanţa, care l-a revândut canadienilor,
Ce anume vă supără şi de ce:
– că acele drepturi au fost vândute în loc ca statul să le păstreze?
– că au fost vândute unui nimenea?
– că acesta a plătit prea puţin?
– că resursele au ajuns pe mâna străinilor?
Am mai avut o discuţie despre gazele din Marea Neagră începând cu acest comentariu. Văd că până la urmă nu mi-aţi răspuns la întrebările de acolo… Sper că de data asta reuşim să mergem mai departe
>A.L. Sper că de data asta reuşim să mergem mai departe (cu dl. Sfartz Pincu – VM)
Mă îndoiesc că va reuşi cineva, deoarece nu discutarea principiilor şi a faptelor reale par să fie preocuparea d-lui Sfartz, ci propagarea propriilor sale păreri.
Din experienţa mea, dânsul face deseori nişte afirmaţii foarte discutabile, uneori chiar incendiare (de genul încălcarea Constituţiei pentru un bine considerat de dânsul „superior”) şi se fereşte apoi să le justifice (limitându-se uneori doar la a le repeta în fire de discuţie diferite), ceea ce face ca dialogul cu dânsul să fie foarte dificil şi de o utilitate finală îndoielnică.
@ Victor Manta
„Gura pacatosului-adevar graieste” – spune proverbul!
Asa este cum spuneti Domnia Voastra: Nu ma intereseaza principiile goale, lipsite de sustinerea faptelor! Clamarea principiilor, in situatia dezastruoasa creata de o coruptie generalizata, nu poate inlocui necesitatea unor actiuni drastice si revolutionare.
Iata si doua fapte, nu descoperite de mine, ele sunt de notorietate publica demult, dar cine vrea, sau are interesul sa-l apere pe Tariceanu si actualul Parlament, vede doar „principii” si nu fapte.
Grigore Cartianu – Redactor-sef la Adevarul, scrie:
Vestea bună: în Marea Neagră, în apele teritoriale ale României, a fost descoperit un zăcământ de 30 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.
Vestea proastă: 72% din concesiune aparține rușilor de la Lukoil, iar Romgaz are doar o participare simbolică într-un consorțiu de trei companii.
Rămâne să aflăm cine e trădătorul de țară care ne-a vândut, pe șest, gazele din Marea Neagră. Am, așa, o bănuială că e C. A. C. P. Tăriceanu…
(https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=900049456758801&id=605104846253265 )
Si un text promovat de NEWSIN
„Cu doar cateva saptamani inainte de a parasi Palatul Victoria, Guvernul condus de Calin Popescu Tariceanu a cedat dreptul de explorare a unor perimetre aflate in zona de litigiu din jurul Insulei Serpilor unei firme cu un capital social de numai 200 de lei, desi Curtea de la Haga nu se pronuntase inca asupra acestui diferend intre Romania si Ucraina” A se vedea si video-ul atasat la acest link!
(http://www.ziare.com/stiri/ancheta/tariceanu-a-concesionat-resurse-din-insula-serpilor-inainte-de-verdictul-de-la-haga-video-657376)
Domnia Voastra ii cere Domnului Uncu sa dovedeasca atacurile Parlamentului la adresa DNA, ceeace dovedeste ca nu Va uitati la Televizor, din „principiu”, si nu ati asistat la lupta deschisa de Presedintele Senatului impotriva DNA-ului si a lui Codruta.
Franele puse de Parlament in calea Justitiei, prin protejarea coruptilor din randurile propriilor colegi, sunt deasemenea binecunoscute!
@ Alex. Leibovici
Nu este vorba de care varianta nu-mi convine! Sunt nemultumit, ca oricare roman care plateste gazele, apa si curentul, existente ca bogatii nationale,iar banii platiti- pleaca in strainatate, si nu la bugetul propriu al Romaniei.
Gazele din Marea Neagra pot asigura un debit anual de 6 miliarde de mc., adica 60% din productia actuala de gaze, de 10 miliarde Mc/an, ceea ce ar fi permis sa se reduca pretul lor. Societatile straine, care vor vinde gazul romanesc-romanilor, vor incasa pretul pietii, de 350 dollari/mia de mc.!
Cei care sustin ca societatile straine au un efect benefic pentru Romania, gresesc si din „pincipiu”, si pentruca nu vad realitatea!
La un volum global de investitii facute de aceste societati in Romania, de ceva peste un milard de dollari, beneficiile lor se ridica la multe miliarde – platite de romani pentru bogatiile nationale ! Fata de un buget anual de cca. 150 miliarde Euro, participarea investitiilor straine este ZERO!
@Sfartz Pincu
> Nu este vorba de care varianta nu-mi convine!
Văd că nu doriţi să răspundeţi la întrebarea – clară şi simplă – pe care v-am pus-o.
Este o întrebare pe care v-am pus-o în directă legătură cu istoria privatizării gazelor din Marea Neagră pe care aţi relatat-o. Am vrut numai să înţeleg care aspecte din istoria asta concretă destul de complicată vă deranjează : vă deranjează că s-a privatizat? sau că s-a privatizat cu fraude? etc.
@Sfartz Pincu
>Grigore Cartianu – Redactor-sef la Adevarul, scrie:
Sunteţi imprecis, d-le Sfartz. Persoana respectivă nu are funcţia despre care scrieti. Vă recomand călduros să consultaţi sursele înainte de a publica aici.
„Grigore Cartianu este un jurnalist și scriitor român. Între 2008-2012 a fost redactorul-șef al cotidianului Adevărul[1] și realizator al emisiunii Cronica de noapte la televiziunea Nașul TV”.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Cartianu
!mi permit să precizez că dânsul scrie pe Facebook, ceea ce poate face orişicine.
Cartianu, citat de dv.: „în Marea Neagră, în apele teritoriale ale României, a fost descoperit un zăcământ de 30 de miliarde de metri cubi de gaze naturale”.
În sfârşit o veste bună.
Cartianu, citat de dv.: „Vestea proastă: 72% din concesiune aparține rușilor de la Lukoil …”
Duş scoţian. Poate că în condiţiile geo-politice de astăzi această concesiune nu ar fi fost acordată (nici de România, nici de UE), dar ea nu a fost acordată nici ieri, nici astăzi. Lucrările exploratorii au început în 2011, precedate de multe lucruri.
Tot Cartianu: „Rămâne să aflăm cine e trădătorul de țară care ne-a vândut, pe șest, gazele din Marea Neagră. Am, așa, o bănuială că e C. A. C. P. Tăriceanu…”
Iată cum o veste bună a devenit una proastă. Dacă Lukoil nu găsea nimic, eram cu toţii fericiţi, dar aşa ne roade invidia şi începem să căutăm „trădătorul” din coloana a 5-a. Bănuiala aruncată aşa, fără dovezi, este un semn de lipsă de profesionalism, uimitoare din partea unui fost redactor şef.
Tot Cartianu: ” … iar Romgaz are doar o participare simbolică într-un consorțiu de trei companii …”
„In consortiu a intrat cu 10 % si societatea nationala Romgaz”. Citatele ce vor urma sunt din aceeaşi sursă.
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-nou-zacamant-de-gaze-descoperit-in-marea-neagra-desi-e-pe-platforma-continentala-a-romaniei-va-fi-exploatat-de-rusi.html
10% pentru Romgaz nu mi se pare atât de rău.
„Trans Ocean Development Driller II. Aceasta este sonda monstru folosita de rusi pentru a sapa in adancurile Marii Negre. Descoperirea a fost facuta la 170 kilometri de tarmul romanesc”.
Ar fi avut oare firmele româneşti o asemenea tehnologie, experienţa practică necesară şi fondurile să sprijine prospecţiunile, asumând şi riscurile eventualelor eşecuri?
„In locul unde foreaza Lukoil, apa are o adancime de 700 de metri, iar punga de gaze a fost gasita dupa ce au sapat in sol alti 2 kilometri”.
A fost deci şi ceva muncă, şi risc, nu numai tehnologie.
„Ceilalti mari jucatori sunt Petrom si Exxon. Cele doua companii au gasit inca din 2012 un zacamant si mai mare: intre 40 si 80 de miliarde de metri cubi in perimetrul Neptun, vecin cu cele controlate de rusi”.
Mai sunt deci şi alţi jucători în zona respectivă, care investesc şi forează, o altă firmă românească fiind asociată. Autorităţile româneşti nu au dat totul unei singure firme, lucru de regulă înţelept.
Din toate acestea nu văd unde este vina personală a d-lui Tăriceanu, care, de altfel, nu a fost nici măcar cercetat de oricine ar fi pentru contractele de mai sus, care i se pun în cârcă. După acest red herring fără dovezi, lansat de dv., putem să uităm tot şi să ne întoarcem liniştiţi la oile noastre.
>Domnia Voastra ii cere Domnului Uncu sa dovedeasca atacurile Parlamentului la adresa DNA, ceeace dovedeste ca nu Va uitati la Televizor, din „principiu”, si nu ati asistat la lupta deschisa de Presedintele Senatului impotriva DNA-ului si a lui Codruta.
Concluzia dv. nu rezultă din premizele dv. (non sequitur, eroare logică), drept care are rezultatele aşteptate. Nu am probleme tehnice să vizionez prin Internet programe de TV din România şi chiar o şi fac, destul de regulat de altfel. Nu ştiu despre ce „principiu”, inventat ad hoc, vorbiţi. Găsesc că nu este serios să publicaţi asemenea presupuneri gratuite.
Să vedem însă ce se află la baza luptei pe care o menţionaţi, şi anume să explicitez ideile de bază, pe care le-am extras din legea fundamentală:
Constituţia României. Articolul 72 (Imunitatea parlamentară)
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c1s2sba72
Este, fără îndoială, sarcina, dar şi meritul Preşedintelui Senatului, dl. Tăriceanu, să asigure că aceste prevederi constituţionale sunt respectate în permanenţă pentru orice membru al Parlamentului României. A îl acuza pentru că a subliniat cu tărie şi consecvenţă necesitatea respectării spiritului şi literii Constituţiei este inacceptabil!
D-le Sfartz, fac apel la raţiunea dv. să nu veniţi iarăşi cu argumentul unei „situaţii revoluţionare”, care ar permite fărădelegi bazate pe ignorarea unor părţi ale Constituţiei României. Vă mulţumesc anticipat.
@Alex. Leibovici
Vreţi un răspuns scurt. Iată-l pe cel văzut şi trăit de mine: Privatizarea s-a făcut în proporţie de 90% (aprox.) prin hoţie (atribuire avere naţională-contra un comision mizer în raport cu valoarea obiectivului privatizat), urmată de falimente în lanţ şi o distrugere la scară globală a realizărilor din perioada Ceauşescu!
Trimiterea la fier vechi a muncii unei generaţii de români a fost o jignire colosală a demnităţii şi inteligenţei acelei generaţii, cu prelungiri greu de reparat asupra următoarelor câteva generaţiì si o pierdere materiala imensa, echivalenta cu trecerea Romaniei, printrun razboi total.
Ideea sau „principiul” (ca să-i facem pe plac DomnuluìVictor Manta, care se lupta pentru principii in oricare situatie!!), aplicat la restul de 10% din privatizări, a fost total greşit, şi anume se baza pe premiza că românii nu sunt buni manageri şi aceştia trebuie să fie aduşi din străinătate! S-a gândit cineva cum ar fi lucrat managerii români (cei care au lucrat prost pe timpul comunismului) dacă ar fi fost plătiţi ca si managerii străinì?
@Sfartz Pincu
> Ideea sau „principiul” (ca să-i facem pe plac, Domnului Victor Manta, care se lupta pentru principii ,in oricare situatie!!) …
Este cel mai frumos compliment pe care puteaţi să mi-l faceţi, Domnule Sfartz Pincu! Vă mulţumesc.
@ Victor Manta
Vorba lui Constantin Tănase – „Şi cu asta ce-am făcut?”-
Aţi citat Constituţia, în ceeace priveşte imunitatea pentru acţiunile normale de serviciu, ale deputaţilor şi senatorilor, dar aţi ocolit cu dibăcie (pare a fi şi ..cu intenţie !) faptul că EI nu sunt protejaţi cu imunitate pentru mită, şpagă şi hoţie !
De câte ori Parlamentul acesta nu a permis anchetarea pentru aceste păcate, şi nu pentru declaraţii politice? Nu ştiu la ce emisiuni v-aţi uitat, dar eu şi probabil şi alţii, am-au urmarit multe cazuri de protejare a unor deputaţi şi senatori care au avut „mâna lungă” – băgată în banii statului, si cu alte fapte inscrise in Codul penal.
Când s-a întâmplat ca să fie acceptate câteva cercetări, s-a întâmplat la presiunea străzii sau după ce Ponta a pierdut alegerile prezidenţiale, şi atmosfera politică a fost încărcată cu electricitatea statică a majorităţii care l-a dezavuat pe Ponta-Preşedinte, şi sub presiunea românilor din străinătate, cărora li s-a impus cu neruşinare o „tăcere politică”, sau mai bine spus li „s-a închis gură”!
Şi de unde şi până unde dreptul Parlamentului de a cântări o acţiune juridică, chiar dacă Constituţia imperfectă şi imprecisă prevede această posibilitate?
E „ceva putred în Danemarca”-cred eu, in sistemul nostru politic, dar si cu cei care apara si intervin în favoarea Parlamentului şi a lui Tăriceanu, care se bazeaza pe „principiul” popular ce „hoţul neprins-este un hot cinstit”!
Aleşii noştri pătaţi trag de ceasul morţii să stea un timp cât mai mare sub umbrela imunităţii- până la.. ceasul „prescrierii” !! Şi sub protecţia „secretului de Stat”, invocat în cazul vânzării către un SRL-de apartament cu capital de 200 de lei, a unor avutii natioanale, vânzare despre care se va vorbi când cei care au semnat, sau doar au tolerat, vor apărea în faţă justiţiei. „Răbdare, neicusorule” – vorba mare din Caragiale !
@ Alex. Leibovici
Mă puneţi în situaţia tipică de imposibilitate, specifică tribunalelor, unde avocaţii îi pun la zid pe clinentii adversarului, prin obligaţia de a răspunde doar cu DA sau NU, fără drept de apărare prin explicaţii.
Sau ca la un test, să răspund doar la una din cauzele propuse de Domnia Voastră, mai jos
– că acele drepturi au fost vândute în loc că statul să le păstreze?
– că au fost vândute unui nimenea?
– că acesta a plătit prea puţin?
– că resursele au ajuns pe mâna străinilor?
Ori eu am răspuns că le sustin pe toate la un loc, şi chiar ceva în plus.
Dacă e vorba de a alege doar o cauza, ce-ar fi să vedem, mai întâi, ce aţi alege Dvs?!
@Sfartz Pincu
>Mă puneţi în situaţia tipică de imposibilitate … să răspund doar la una din cauzele propuse
Nu, nu v-am impus să alegeţi doar una din posibilităţi; aveaţi posibilitatea să alegeţi oricare şi oricâte din ele, şi să mai adăugaţi şi altele.
Văd că acuma, în sfârşit, după ce am insistat, răspundeţi la întrebarea mea – în felul următor:
> eu am răspuns că le sustin pe toate la un loc, şi chiar ceva în plus.
Foarte bine, abia acuma este clar.
Deci vă deranjează însuşi faptul că zăcământul acela s-a privatizat, după dv. ar fi trebuit să rămână în mîinile statultui român. (Felul în care a fost privatizat – prin fraude în defavoarea statului – este în acest caz secundar).
Dv. credeţi că dacă zăcământul nu se privatiza, consumatorii români ar fi fost mai câştigaţi. Vă rog atunci să-mi arătaţi că dacă zăcământul rămânea în mîinile statultui român, atunci populaţia ar fi fost mai câştigată. Dar câştigată nu teoretic, ci în realitate.
Pentru asta trebuie să arătaţi, în esenţă, că costul pentru populaţie a gazului ar fi fost mai mic decât dacă zăcământul ar fi fost privatizat corect, adică cu maximum de bani pentru statul român şi cele mai bune condiţii de cumpărare a producţiei.
Din câte ştiu eu, România nu poseda la momentul privatizării tehnologiile necesare şi ar fi trebuit să le cumpere. Pornind de aici, vă las pe dv. să arătaţi treaba cu preţul gazului pentru consumatorii autohtoni – că acesta ar fi avut pentru ei un preţ mai scăzut.
Poate ar fi bine să ţineţi cont şi de faptul că dacă prospectarea, extracţia, prelucrarea şi distribuţia gazului ar fi în mâinile statului român aşa cum este el, adică CORUPT până în măduva oaselor, asta mai adaugă costuri suplimentare pentru consumatori… În afară de asta, văd că dl. Manta contestă cifra volumului de gaz din zăcământ şi crede ca este de vreă 4 ori mai mică; poate că asta ar trebui inclus în calculele dv…
PS.: într-un alt comentariu aţi scris despre privatizare în general, privatizarea realizărilor din vremea lui N. Ceauşescu. Problema asta mai generală putem s-o abordăm după ce analizăm (respectiv analizaţi) cea particulară – a gazului din Marea Neagră.
@Victor Manta
Revin cu câteva aspecte despre „proteje-ul” Domniei Voastre, C. Popescu-Tăriceanu.
Art. 297 Cod Penal pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani abuzul în serviciu, şi mă refer doar la „bileţelul roz” trimis de protejatul Dvs., pentru care v-aţi revoltat în comentariul la acest articol, scris destul de blând şi cu destule omisiuni de fapte incalificabile ale aleşilor neamului, de Domnul Dan Uncu. Iată conţinutul acestui bileţel „roz”:
„Dragă Traiane, dacă ai ocazia, să vorbeşti la Parchet despre subiect?”, subiectul fiind prietenul Patriciu, oligarhul din rândul din faţă. (Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească, că a fost un „băiat bun”, care a reuşit să reducă averea lui în bani de 3.2 miliarde, la modesta suma de 300 milioane de dollari – nu se ştie cum şi unde s-au dus acei bani obţinuţi prin vânzarea unei averi naţionale !).
Şi afacerile ameţitoare pe care le-a făcut „porumbelul inocent” aparat de Domnia Voastră, sunt la fel de prolematice; un singur aspect este edificator: el declara că are bani în bănci, în valoare de aprox. 1.000.000 de Euro, în timp ce numai dividendele obţinute de la cele 9 firme la care este asociat este de 10.000.000 de RON ! (http://www.gândul.info/ştiri/averea-soţilor-tăriceanu-cât-a-câştigat-soţia-fostului-premier-în-2010-8634239)
Şi mai are, „saracul”, 4 buc. foste soţii, 5 buc. apartamente, başca case de vacanţă la Snagov şi Constanţa, 6 buc. automobile, din care numai Bentley-ul costă 200.000 de Euro, motociclete Harley, etc.. Totul câştigat prin muncă cinstita, de „funcţionar public”, o categorisire profesională împotriva căreia a susţinut şi iniţiat o schimbare de Cod Penal, pentru a scapă de art.297 menţionat mai sus, acţiune susţinută cu mult zel de toţi parlamentarii cu „musca pe căciulă”, dar care noroc ca nu a reuşit datorită presiunii opiniei publice. Iată ce fel de oameni vreţi Domnia Voastră să—i protejaţi faţă de atacul destul de modest şi menajant de blând pornit de Domnul Uncu în prezentul articol !!
„Cine se freacă cu aur, devine aurit, cine se freacă cu murdărie, se murdăreşte” -proverb metalurgic ad-hoc al subsemnatului, pentru a Va convinge să nu mai luaţi apărarea unui „clan” care ar trebui să se ocupe de problemele poporului, dar se ocupe de propriile nevoi.
PS. Că este implicat până la urechi în afacerea SRL-ului de apartament Sterling – există o hotărâre de Guvern (a lui Tăriceanu), „Hotărâre nr. 1446 din 12/11/2008” !
@Sfartz Pincu
> Aţi citat Constituţia, în ceeace priveşte imunitatea pentru acţiunile normale de serviciu, ale deputaţilor şi senatorilor, dar aţi ocolit cu dibăcie (pare a fi şi ..cu intenţie !) faptul că EI nu sunt protejaţi cu imunitate pentru mită, şpagă şi hoţie !
Domnule Sfartz, dv. citiţi ce scriu sau citez eu, sau comentaţi după ce vi se pare dv. că se potriveşte la ceea ce credeţi? Eu optez pentru a doua variantă, deoarece eu am citat în intregime Art. 72 din Constituţia României, chiar dacă nu ar fi fost strict necesar, de exemplu 72 (3).
Să recitim paragraful (2), deja citat ad litteram de mine:
„(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”.
Ce am „ocolit cu dibăcie …)”, aşa cum susţineţi? Şi cum aş fi putut, de vreme ce am citat în integralitate un text care nu-mi aparţine?
> Şi de unde şi până unde dreptul Parlamentului de a cântări o acţiune juridică, chiar dacă Constituţia imperfectă şi imprecisă prevede această posibilitate?
Mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i? Dacă nu vă place textul Art. 72, aveţi posibilitatea să întreprindeţi nişte acţiuni legale, sau să vă asociaţi la ele, pentru a-l modifica. Până atunci el stă în picioare, cu mult mai solid decât mănăstirea din ghicitoarea pentru copii.
Este interesant de constatat că textul este inspirat după constituţiile altor ţări.
„Parliamentary immunity, also known as legislative immunity, is a system in which members of the parliament or legislature are granted partial immunity from prosecution. Before prosecuting, it is necessary that the immunity be removed, usually by a superior court of justice or by the parliament itself. This reduces the possibility of pressing a member of the parliament to change his or her vote by fear of prosecution.”
https://en.wikipedia.org/wiki/Parliamentary_immunity
Motivul pentru care se cere aprobarea parlamentelor, sau ale unor curţi superioare de justiţie, pentru pornirea urmăririi parlamentarilor mi se pare clar şi convingător.
> E „ceva putred în Danemarca”-cred eu, in sistemul nostru politic, dar si cu cei care apara si intervin în favoarea Parlamentului şi a lui Tăriceanu, care se bazeaza pe „principiul” popular ce „hoţul neprins-este un hot cinstit”!
A cere respectarea Constituţiei înseamnă a cere respectarea legii fundamentale, cea din care izvorăsc toate celelalte legi. Nu este nimic „putred” legat de cei care o apără, în ciuda acuzaţiilor şi insinuărilor dv., de genul „ocolit cu dibăcie (pare a fi şi ..cu intenţie !”).
De aici nu rezultă în nici un fel că parlamentarii care nu respectă legile ar trebui să scape cu uşurinţă de urmărire. O parte dintre ei nici nu scapă, după cum se vede de aici:
„În urma alegerilor parlamentare din decembrie 2012, au fost aleşi în total 588 de parlamentari (412 deputaţi şi 176 senatori). Din cei 558, nu mai puţin de 80 au intrat în coliziune cu justiţia, fiind condamnaţi definitiv, în primă instanţă, trimişi în judecată sau urmăriţi penal (nu am luat în calcul pe cei care au fost declaraţi de ÎCCJ în stare de incompatibilitate şi care şi-au pierdut mandatul)”.
http://www.cotidianul.ro/cati-parlamentari-sunt-condamnati-trimisi-in-judecata-sau-urmariti-penal-264579/
Eu sper că până la sfarşitul anului viitor, an electoral, numărul parlamentarilor să scadă la sub jumătate. Deja numai această scădere (să sperăm că nu numai aceasta) va contribui substanţial la scăderea numărului parlamentarilor certaţi cu legea 🙂
@ Victor Manta
Mi se pare că este o „mică” deosebire între ridicările imunităţii deputaţilor la noi şi la ei, chiar prin textele citate de Domnia Voastră!
La noi, ridicarea imunităţii se face „exclusiv” de către Parlament.
La ei, conform textului citat de Dvs. : „Before prosecuting, it is necessary that the immunity be removed, usually by a superior court of justice or by the parliament itself”.
Nu vi se pare că protecţia oferită prin imunitatea parlamentară, la noi, nu seamănă deloc ,cu cea din citatul dat de Dvs.? Cum este cu ridicarea imunităţii „la ei”, că se face de „obicei” de o instanţa judecătorească superioară, sau „chiar” de către Parlament”?
@ Alex. Leibovici
Să ne uităm puţin în istoria perioadei dinainte de „privatizarea globală” a României, si aplicarea unei politici de menagement strain, in dauna economiei nationale si a demnitatii specialistilor romani.
Industria supra dezvoltată în perioada Ceausescu consumă de trei ori mai multe gaze combustibile, atat dintr-un import mai masiv, dar şi din exploatarea intensivă a resurselor proprii. Echipamentele necesare prospectărilor la adâncimi de până la 3000 m. adâncime erau EXCLUSIV produse în România, care deţinea locul 2 în lume, calitativ şi cantitativ, în producţia de astfel de echipamente, prin existenţa a două uzine metalurgice uriaşe, cea de la Ploieşti – „1 Mai”, şi cea de la Târgovişte, unde se produceau atât utilajele de prospectare cu turbobururile preluate de la ruşi, cât şi cele de exploatare a ţiţeiului şi gazelor naturalě. România exploata aceste resurse nu numai în România, dar acoperea aproape integral nevoile de utilaje petroliere pentru tot Orientul apropiat !
Prin „privatizarea”, specifică şi unică, „patent România”, autor – Iliescu, s-au distrus aceste capacităţi, au fost duse la fier vechi şi s-au deschis porţile pentru echipamentele respective străine, dar şi pentru concesiile bogăţiilor naţionale unor firme străine.
Deci, dacă nu se facea această „privatizare”-ticăloasă, sau daca se facea o privatizare reala, macar de tip Cehoslovacia, România ar fi fost capabilă să-şi rezolve cu forţe proprii problemele energetice în proporţie de 100%, inclusiv exploatarea gazelor din Marea Neagra, ba să mai ajute, pe bani buni- plătiţi în valută, şi niscaiva clienţi buni de plata.
PS. Gigantul american General Electric, prin firma-fiica LUFKIN INDUSTRIES, este mandra ca utilajele petroliere produse de ea vor purta marca „Made in Romania”, recunoscand prin aceasta traditia si pozitia Romaniei in acest domeniu : http://www.energyreport.ro/index.php/2013-petrol-si-gaze/2013-stiri-petrol-si-gaze/2013-explorare-si-productie/878-petrom-cumpara-sonde-petroliere-americane-made-in-romania
@Sfartz Pincu
Să nu ne împrăştiem, domnule Sfartz.
Dv. aţi afirmat că dacă zăcământul de gaz din Marea Neagră nu se privatiza, consumatorii români ar fi fost mai câştigaţi. V-am rugat să arătaţi că dacă zăcământul rămânea în mîinile statultui român, atunci costurile pentru consumatori a gazului metan ar fi fost mai scăzute.
Regret, dar până nu o justificaţi, rămâne o pură speculaţie. În loc de justificarea aşteptată scrieţi :
– că industria română de utilaje petroliere era foarte bună şi apreciată,
– că avea mulţi clienţi buni
Nu spuneţi ce legătură au astea cu ce v-am rugat să justificaţi! Nici măcar nu este clar că ar fi vorba de echipamente de foraj submarin.
Iar în referinţa de la PS nu se laudă tradiţia României în acest domeniu; persoana intervievată, răspunzând la întrebarea „De ce tocmai în România?”, spune:
„În special pentru poziţia geografică strategică, pentru că de aici se poate vinde uşor înspre Africa de Nord, Africa sub-sahariană, Asia Centrală, Orientul Mijlociu, Europa de Est sau fostele ţări din URSS. În plus, în România există mulţi furnizori de calitate pentru componente.”
@Sfartz Pincu
> Nu vi se pare că protecţia oferită prin imunitatea parlamentară, la noi, nu seamănă deloc ,cu cea din citatul dat de Dvs.? Cum este cu ridicarea imunităţii „la ei”, că se face de „obicei” de o instanţa judecătorească superioară, sau „chiar” de către Parlament”?
Citatul publicat de mine spune: „Before prosecuting, it is necessary that the immunity be removed, usually by a superior court of justice or by the parliament itself”.
În traducere el ar suna: „Înainte de pornirea urmăriririi penale este necesar ca imunitatea să fie ridicată, de obicei de către o instanță superioară de justiție sau de către însuşi parlamentul.
Cele două instituţii stau aici pe picior de egalitate, în sensul că oricare dintre ele ar putea să ridice (sau nu) imunitatea parlamentarilor.
> La noi, ridicarea imunităţii se face „exclusiv” de către Parlament.
Nu suntem o excepţie în aceasta. De exemplu în Franţa:
„Members of parliament may be arrested or otherwise deprived of their freedom, or face restrictions thereof, only with the permission of the desk of their assembly.”
Aceeaşi sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Parliamentary_immunity
Să revenim însă la Constituţia României:
„(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”.
Deci parlamentarii pot să fie urmăriţi şi trimişi în judecată penală, dar cu limitările precizate mai sus.
Imunitatea acordată de Parlament este valabilă însă doar pe perioada legislaturii. După aceea fostul parlamentar poate fi arestat, cu excepţia cazului că a fost reales. Un fost parlamentar trimis în judecată penală, sau, şi mai mult, având la activ o condamnare, va avea mari dificultaţi să ajungă să fie reales, în special deoarece adversarii lui (contracandidaţii săi politici) vor face totul pentru a exploata această slăbiciune majoră în timpul campaniei electorale.
@ Victor Manta
Trebuia de la început să daţi exemplul francez de imunitate Parlamentară, şi disputa se muta de la aspectele juridice spre tema articolului Domnului Uncu, şi anume că Sistemul de lucru al Parlamentului este anormal, abuziv, pentrucă în loc să ajute justiţia să-şi facă treaba, pune frâne care împiedică curăţirea societăţii noastre de tarele endemice ale hoţiei, mitei şi aservirii deputaţilor faţă de cei care plătesc alegerea lor.
Dacă acceptaţi faptul că „reprezentivitatea din Parlament nu este (în majoritatea ei) cea conformă cu „principiile” democraţiei tradiţionale europene, că este pervertită în sensul descris de autor, că aparţine unui sistem politic corupt până în măduva oaselor, devine imperios necesar să mutăm disputa spre găsirea unei cai de a scapă de acest sistem, ca să ne întoarcem la valorile istorice europene, adică la un sistem autentic „democratic”, cu o justiţie şi o media întradevăr independente, cu alegeri corecte, cu schimbarea prin voinţa exprimată pron vot a poporului – la alegeri şi referendumuri.
Recunoaşteti că acum nu avem aşa ceva, si sistemul nostru politic a ajuns intr-o fundătură, aparent fara iesire, din care nu se ştie când, cum si cine ne va scoate ??
@Sfartz Pincu
>Trebuia de la început să daţi exemplul francez de imunitate Parlamentară, şi disputa se muta …
Nu puteam şti că nu ştiţi. De altfel am pus linkul spre pagina respectivă către începutul discuţiei.
>Dacă acceptaţi faptul că „reprezentivitatea din Parlament nu este (în majoritatea ei) cea conformă cu „principiile” democraţiei tradiţionale europene, că etc
Accept, cu rezerva că ar fi de dorit ca România să devină un stat de drept. Nu a fost pentru mine în vremea când am trăit pe teritoriul ei, şi nu a fost, pentru o prea lungă perioadă de timp, nici pe vremea părinţilor mei.
>Recunoaşteti că acum nu avem aşa ceva, si sistemul nostru politic a ajuns intr-o fundătură, aparent fara iesire, din care nu se ştie când, cum si cine ne va scoate ??
Ginerele meu, care are studii juridice şi ceva experienţă în materie, m-a sfătuit ca în orice împrejurări să nu recunosc nimic şi să cer să fie prezent la interogatoriu avocatul meu.
Lăsând gluma la o parte, cred că situaţia nu este chiar disperată, aşa cum o prezentaţi dv. România tocmai se află într-o perioadă de schimbări, datorate în bună parte presiunii străzii, drept care ar avea şanse să o pornească pe o direcţie mai bună. Nădăjduiesc ca acest drum să aducă mai mult decât represiunea, cu mult întârziată şi inconsecventă, a „Codruţei” dragi inimii dv.
Putea să fie mult mai bine, dar, dacă vă consolează (pe mine nu), avem exemplul Rusiei, care a încercat să iasă din acelaşi marasm cam odată cu România, dar a eşuat lamentabil.
@ Alex. Leibovici
Raspund cu placere la observatia Dvs. ca trebuie sa justific daunele unei concesiuni de tip Sterling pentru gazele din Marea Neagra.
Sa facem niste calcule, valabile numai pentru gazele produse in Romania:
Pretul unui megawatora de gaz natural este:
– de productie-53.3 lei/MWh-(v. aici)
– Pretul de vanzare – 149.5 lei/MWh-(v. aici)
– Profitul obtinut – 145.6-53.3=96.2 lei/MWH
Capacitatea resursei de gaze din Marea Neagra este de 6.000.000 mii mc/an, iar o mie de metri cubi de gaze echivaleaza cu 10.5 MWh, deci cei 6.000.000 de mii mc. ar aduce un profit anual de:
6.000.000×96.2 lei/MWh = aprox. 6.06 miliarde lei = 1.4655 miliarde $ SUA, sau = 1.3468 miliarde Euro, la cursul actual de BNR.
[Ultimele două abzaţuri au fost modificate – vezi aici/Mod.]
Valoarea unei platforme marine fabricate in Romania este intre 60 si 100 milioane de dollari (v. aici)
Pe o platforma marina pot fi instalate pana la 30 de sonde, fiecare cu o capacitate de productie in jur de 10.000 de mii mc., deci pentru 6.000.000 de mii mc cat se pot extrage anual din marea Neagra, ar fi necesare cam 20 de platforme marine, cu un cost de fabricatie de 20×60 mil. $Sua = 1.2 miliarde $ – mai putin decat profitul ce sa-ar obtine intr-un singur an de exploatare !!
Alta este situatia daca aceasta exploatare ar fi oferita societatilor straine, care ofera statului roman doar redevente de pana la 8% din profit.
Daca ar exploata Gazprom-ul, care in general are un profit de 798.82 dollari la mia de mc. gaze, rezultat din o productie anuala de 444.000.000 mii mc (v. aici), si obtine un profit de: 35 miliarde $ SUA (v. aici), deci profitul pe mia de mc. este de:
35 milarde$/ 444.000.000=79.82 $ pe mia de mc
si la productia contractabila de 6 miliarde de mc/an (6 milioane de mii mc.), profitul global ar fi de 79.82×6.000.000 = 478.92 milioane $, din care redeventele pentru concesie ar aduce:
0.08×478.92=38.3136 milioane $
Atat!
A se compara situatia cu o exploatare proprie, fara nici o concesie pentru firmele straine, prin care se obtine un profit de 1.46 miliarde $, cu suma insignifianta de 38.31 milioane $, pomana data Romaniei pentru concesionarea terenurilor din Marea Neagra. Si treaba asta a facut-o guvernul sub conducerea lui Calin-Popescu Tariceanu !!
Ma intreb: Oare expetii DNA, vor face un asemenea calcul pentru daunele anuale aduse Romaniei de aprox. 1.5 miliarde $SUA ??
@Sfartz Pincu
Mă scuzaţi că mă amestec.
„Lukoil spune ca zacamantul ar putea depasi 30 de miliarde de metri cubi”.
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-nou-zacamant-de-gaze-descoperit-in-marea-neagra-desi-e-pe-platforma-continentala-a-romaniei-va-fi-exploatat-de-rusi.html
S.P.: … profitul pe mia de mc. este de: 35 milarde$/ 444.000.000=79.82 $ pe mia de mc
Deci profitul pe exploatarea zăcământului de circa 30 miliarde m.c. ar fi de circa 2.4 miliarde $
S.P.: Valoarea unei platforme marine fabricate in Romania este intre 60 si 100 milioane de dollari (v. aici). Pe o platforma marina pot fi instalate pana la 30 de sonde, fiecare cu o capacitate de productie in jur de 10.000 de mii mc., deci pentru 6.000.000 de mii mc cat se pot extrage anual din marea Neagra, ar fi necesare cam 20 de platforme marine, cu un cost de fabricatie de 20×60 mil. $Sua = 1.2 miliarde $
Haideţi, mai corect, să luăm pentru valoarea unei platforme media de preţ de 80 milioane $. Deci ar fi necesară o investiţie de 20 x 80 mil. $ = 1.6 miliarde $.
Rezultă că trebuie făcută o investiţie iniţială de 1.6 miliarde de dolari, pentru a se câştiga în final 2.4 miliarde, epuizând zăcământul.
Să nu trecem cu vederea nici faptul că o firmă mică nu va reuşi nici pe departe să obţină profitul uneia mari, şi nici timpul care i-ar lua industriei româneşti să fabrice 20 de platforme, deoarece presupun că nu zac pe nicăieri.
Să luăm în consideraţie şi faptul că la ora actuală există mari rezerve de petrol nevândute, motiv pentru care preţurile, şi deci şi profiturile, sunt în cădere liberă. Nu ştim ce ne va rezerva viitorul în acest domeniu, dar prognozele nu par optimiste. Iar preţul petrolului şi preţul gazelor sunt puternic corelate.
În ceea ce priveşte resursele disponibile, amintesc că dv. ne-aţi dat exemplul unei firme româneşti care foloseşte doar o platformă.
Luând în consideraţie cele de mai sus, care pornesc de la datele dv. şi de la mărimea estimată a zăcământului, mă îndoiesc că ar fi rezonabil ca vreo firmă din România să se lanseze singură într-o asemenea afacere.
În concluzie poate că renunţaţi la idee şi nici nu mai asmuţiţi DNA-ul asupra d-lui Tăriceanu.
Domnul Sfartz Pincu mă roagă să fac o modificare în comentariul său de mai sus. Dat fiind că există deja un răspuns la acest comentariu, nu mai pot face modificarea direct pe text, ci o prezint mai jos.
În loc de
se va citi
@ Victor Manta
Aţi înţeles din comentariul meu de mai sus doar nişte fragmente, şi nu problema în ansamblul ei!! Şi aţi amestecat, cum se spune în aritmetică primilor ani de şcoală elementară, „merele cu perele” !!
Eu am făcut o comparaţie între
1. Profiturile posibile de obţinut dacă-EXPLOATAREA AR FACE-O ROMÂNIA, caz în care ar obţine, chiar în situaţia unei rezerve – (MINIMALIZATE)- de 30 miliarde mc. de gaze, un profit global de:
1.4655 miliarde $ SUA/6 miliarde de mc., şi deci la 30 miliarde mc. ar rezulta:
30/6=5×1.4655=7.3275 miliarde $ SUA, faţă de o investiţie, fie pe a Dvs., de 1.6 miliarde $ !!
Profit net: 7.3275-1.6=5.7275 miliarde $ în punga statului.
Şi
2. Profiturile posibile de obţinut dacă EXPLOATAREA AR FACE-O RUŞII, caz în care aţi calculat bine – 2.4 miliarde $ SUA, dar din care România ar obţine doar redevenţe de 8%, adică o suma totală de 192 milioane $ !!
Aceste două cifre trebuie considerate ca subiect de pierdere sau dauna adusă prin concesiune la străini: 5.7275 miliarde $ cu 0.192 miliarde $ !
Şi faptul REAL este că firmele care fac contracte de concesie cu România, DIMINUEAZĂ cât pot de mult valoarea rezervelor, pentru că în realitate deja acum se ştie că primele estimări de 30 miliarde au ajuns la 48-80 miliarde, ba chiar unele surse vorbesc de 100 miliarde, iar şeful OMV, neamţul Gerhard Roiss, foloseşte expresia de „REZERVE GIGANTICE”, şi are dreptate, pentru că deja UCRAINA suge 20 miliarde de mc/an şi a anunţat că rezervele sunt pe o durata de 1000-1500 ani,adică ei vorbesc de o rezervă a lor de 30.000 de miliarde mc.!!!
Şi un aspect pe care, dacă nu sunteţi de specialitate, l-aţi neglijat, dar eu l-am neglijat in „cunostiinta de cauza” ca să nu complic expunerea, este că costurile investiţiei se anihilează în timp, prin amortismente, care sunt încadrate in zona cheltuielilor si nu a profitului, deci investiţia de 1.6 miliarde se „evaporă” treptat, în câţiva ani, şi profitul este cel calculat, care nu are nici o treaba cu investiţia!
@Sfartz Pincu
> Aţi înţeles din comentariul meu de mai sus doar nişte fragmente, şi nu problema în ansamblul ei!!
Eu am înţeles şi n-am negat că afacerile bine făcute cu gazele naturale (ca toate afacerile bune) pot aduce beneficii frumoase, ceea ce încercaţi să ne demonstaţi dv., dar este evident.
Pentru a obţine beneficii interesante contează cine le face şi de la ce pleacă. Una este să pleci de la o singură platformă, produsă în România (închiriată, de altfel, de la nişte saudieni), ca în exemplul pe care l-aţi arătat cu omul de afaceri român, şi alta este să fii un gigantic concern (ca cel rusesc).
> Aceste două cifre trebuie considerate ca subiect de pierdere sau dauna adusă prin concesiune la străini: 5.7275 miliarde $ cu 0.192 miliarde $ !
Această afirmaţie poate fi luată în consideraţie numai dacă există firme româneşti care sunt capabile să se angajeze în asemenea afaceri. Una este să faci ceva cu o platformă şi alta cu 20, pe care nu le ai şi pe care fie că le cumperi (dai bani, pe care nu-i ai şi-i obţii foarte greu, şi mai pierzi şi timp), fie că le închiriezi (mai scump, pierzi din profit).
De aceea eu am afirmat că nu ştiu să existe firme româneşti capabile să finanţeze şi să gestioneze cu succes afaceri de un asemenea tip şi de o asemenea anvergură. Dacă dv. le ştiţi, daţi-ne numele lor, arătaţi-ne realizările lor de până acum şi că ar fi reuşit să facă faţă concurenţei.
>Şi faptul REAL este că firmele care fac contracte de concesie cu România, DIMINUEAZĂ cât pot de mult valoarea rezervelor,
Demonstraţi, vă rog, că au făcut-o intenţionat, special pentru România, pentru zăcământul de care vorbim (şi nu undeva în Ucraina, care ne interesează mai puţin).
> Şi un aspect pe care, dacă nu sunteţi de specialitate, l-aţi neglijat, dar eu l-am neglijat in „cunostiinta de cauza” ca să nu complic expunerea, este că costurile investiţiei se anihilează în timp, prin amortismente, …
Dacă ar fi să neglijam ceea ce spuneţi, atunci am scădea investiţiile din profit, am da rezultatul şi am spune că nu merită să ne batem capul pentru atât. Ar fi fost greşit, motiv pentru care nu am făcut-o.
Ce aţi neglijat dv. este să observaţi că obiecţiile mele sunt de cu totul de altă natură. Ele, repet, se referă la capacitatea unor firme mici să le concureze pe picior de egalitate pe cele mari.
Cum statul român primeşte redevenţe şi de la unele, şi de la celelalte, el are interesul să se asigure că are pe ce lua redevenţe, adică pe o producţie reală de gaze. Nu este în interesul lui să fie nevoit, la ananghie, să sprijine financiar firmele din ţara sa (din cauză de pierderi de locuri de muncă, etc) pentru a obţine acele redevenţe.
În concluzie, din nou, poate încetaţi să acuzaţi guverne şi persoane pentru că nu s-au angajat în acţiuni riscante, sau chiar imposibile.
@Victor Manta
Diluaţi cu intenţie subiectul, Stimate Domnule Victor ! Dispuneţi de resurse mari de cuvinte, dar nu vedeţi lucrurile la rădăcina lor. Exact asta fac politicienii români astăzi. De aceea este o salvare pentru români – un guvern profesionist care poate schimbă lucrurile prin mobilizarea capacităţilor materiale şi umane existente din belşug în tară !
Platforme marine s-au fabricat şi se pot fabrica în România. Din 1975 a început fabricatia de platforme. Iată un extras pentru confirmare:
„Prima platforma maritimă românească, numită Gloria, a fost lansată în anul 1975. Ulterior au fost construite încă şase platforme: Orizont, Prometeu, Fortuna, Atlas, Jupiter şi Saturn. Aflate în posesia companiei Petrom, şase dintre cele şapte platforme au fost vândute companiei Grup Servicii Petroliere, la sfârşitul anului 2005[22]. Petrom mai operează doar platforma numită „Gloria”[22].”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_petrolului_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia#Platforme_marine
Eu vorbesc depre necesitatea de „a face”, Dvs. Va bazaţi discursul pe ce „este”.
Eu vorbesc despre „schimbare”, Dvs. v-aţi ancorat discursul în „realitaea deformată deja -de corupţie”. Se poate face, şi trebuie făcut. Liberalii corupţi de azi au uitat lozinca lor tradiţională – „Prin NOI înşine !!”. Să nu critic persoane şi guverne care-şi bat joc de ţara noastră ? Trebuie să fii orb, sau să vrei să închizi ochii din nişte interese meschine ca să le iei apărarea la ticăloşii care, prin faptele lor murdare, au dus ţara de râpă şi o vând „în detail” străinătăţii !!
Politicienii, susţinătorii şi apaatorii lor văd lucrurile în „2D”, profesioniştii cinstiţi văd lucrurile „la rădăcina” lor şi gândesc în „3D” !
[Rog interlocutorii să nu se pronunţe asupra motivaţiilor interlocutorilor. Buna credinţă se presupune apriori.]
@Sfartz Pincu
> Diluaţi cu intenţie subiectul, Stimate Domnule Victor !
Nicidecum, stimate Domnule Sfartz. Dv. aţi operat aritmetic cu miliarde şi ne-aţi fluturat prin faţa ochilor certitudinea obţinerii unor câştiguri fabuloase, după care aţi acuzat imediat guvernul Tăriceanu şi pe el însuşi de trădarea intereselor naţionale.
Drept răspuns eu v-am invitat să ne demonstraţi că România are firme destul de puternice şi experimentate care să asigure exploatarea optimă a zăcământului în cauză. Constat că nu aţi dat curs invitaţiei mele, ceea ce nu pledează în favoarea ideii prezentate de dv.
> Platforme marine s-au fabricat şi se pot fabrica în România. Din 1975 a început fabricatia de platforme.
Din 1975 (adică în 40 de ani) au fost fabricate în total 7 platforme, la Şantierul Naval Galaţi. Ultima dintre ele, Saturn, a fost fabricată în 1988. A curs ceva apă pe Dunăre de atunci şi de aceea a fost reconstruită în 2009, la preţul de 50 milioane dolari (nu ni se spune unde).
https://en.wikipedia.org/wiki/GSP_Saturn
„Pe 25 martie 1999, Holland DAMEN SHIPYARDS Group, a devenit acționar majoritar în S.C. Șantierul Naval Galați S.A.”.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Damen
Observ că proprietarii acestei unităţi nu fac parte din grupul celor pe care îi preferaţi. Nu am găsit că această grupare să fi fabricat platforme de foraj submarin.
>Să nu critic persoane şi guverne care-şi bat joc de ţara noastră ? Trebuie să fii orb, sau să vrei să închizi ochii din nişte interese meschine ca să le iei apărarea la ticăloşii care, prin faptele lor murdare, au dus ţara de râpă şi o vând „în detail” străinătăţii !!
Aţi afirmat despre mine la început că „Dispuneţi de resurse mari de cuvinte”. Acum mai aflu că sunt orb sau că închid închid ochii. Cum ar fi ca pe viitor, în loc să vă preocupe persoana mea şi „neajunsurile” ei, să vă concentraţi asupra prezentării şi apărării ideilor dv.? Eu cred că ar fi mai bine, măcar şi din motivul că persoana mea nu interesează pe nimeni.
@Victor Manta
Ferească D-zeu ca eu să mă iau de persoane, mă iau de modul lor de gândire, de inconsecventa lor în raţionamente! Dacă credeţi că v-am jignit cu ceva, Va cer scuze!
Dar o mică inconsecvenţă tot aţi comis-o! Iată ce aţi scris:
„Din 1975 (adică în 40 de ani) au fost fabricate în total 7 platforme, la Şantierul Naval Galaţi. Ultima dintre ele, Saturn, a fost fabricată în 1988”
Deci afirmaţi la început (scris în paranteză: „adică în 40 de ani”), ca apoi să scieti: „ultima a fost fabricată în 1888” – dacă nu mă înşel între 1975 şi 1988 sunt 13 ani şi nu 40!! Fie, nu-i un capat de tara!
Acum să lăsăm micile înţepături şi să revenim la subiect.
Dacă aş fi mai tânăr, aş cere să mi se dea pe mâna trei uzine . „1 Mai” – Ploieşti, „Uzina metalurgică” – din Târgovişte şi „Fabrica de ţevi” – Român (acest grup a dus România pe locul doi în lume, înaintea Rusiei, în fabricarea de utilaj petrolier!), şi un acces nelimitat la fonduri (nu as lua niciun leu pentru mine, toata viata am lucrat fara sa fiu platit corespunzator, multa munca voluntara, de ex. Polivalenta „Nadia Çomaneci”), şi Va garantez că în cel mult trei ani ar veni gazul din Marea Neagră printr-o conducta submarină în reţeaua ţării!
O să replicati: astea sunt vorbe! La scară mai mică, în câte 3 luni, când mi s-au pus la dispoziţie fonduri de investiţii, am proiectat singur, cu calculatorul în braţe (şi programul ACAD!) si am lucrat zi lumina in santiere si punere in functiune:
1. Fabrica de benzine superioare (cu cifra octanică până la 105 !) din Dărmănesti, o Rafinărie în prag de faliment, cu 400 de salariaţi ameninţaţi să rămână fără locuri de muncă. Dovadă ar putea-o da popa din Dărmănesti, care în fiecare Duminică se ruga pentru sanatatea mea – la cererea muncitorilor.
2. Fabrica de nutreţuri concentrate de la Avicola Slobozia, cea mai mare întreprindere din România pe acest profil. Totul în 3 luni – proiect, execuţie, supraveghere, punere in functiune şi conducerea tehnică în şantier, până la ultimul şurub! În străinătate o asemenea fabrică se construieşte în minimum 2 ani. A venit o grupa de ingineri din Olanda, interesaţi de faptul că am reuşit să fac o asemenea instalaţie de doar 12 m. înălţime, pe când până atunci asemenea fabrici au cel puţin 35 metri înălţime. Au conchis ca n-au crezut ca se poate face asa ceva, si in plus cu acces total la fiecare surub!
Dacă nu credeţi că „adevăr grăiesc”, daţi un telefon directorului Stănoiu Dumitru (dacă mai e director), la numărul: 0736 016 501 sau 0767 815 194.
3. Încă cel puţin 8 instalaţii de la „0” – la cheie, în cadrul Combinatului de Cauciuc Sintetic şi la Focşani şi Babadag. Totul-întrun interval de 5 ani.
Am dat cele de mai sus doar ca un exemplu că se poate. Ca mine, şi mai buni ca mine, sunt mii de ingineri în România ! Daiti-le bani şi vor face minuni, aşa cum au făcut pentru „alţii” – Rafinării la cheie, ei cu inteligenţa şi capacitatea profesională, arabii cu banii! Numai prietenul meu de o viaţă Mircea Laba a construit 3 Rafinării !!
Mă supără mult de tot această neîncredere în forţele proprii şi în slugărnicia faţă de străinii, consideraţi mai capabili decât românii ! De vină sunt numai politicienii noştri, care au fost în ultimii 25 de ani o frână (puţin spus!) în calea dezvoltării României. Acum, cu tehnocratii in fruntea ministerelor, a aparut o raza de speranta, Sa dea Dumnezeu !
@Sfartz Pincu
> Deci afirmaţi la început (scris în paranteză: „adică în 40 de ani”), ca apoi să scieti: „ultima a fost fabricată în 1888” – dacă nu mă înşel între 1975 şi 1988 sunt 13 ani şi nu 40!! Fie, nu-i un capat de tara!
O mică eroare de citare: 1988, care contează pentru calcule. Vă înşelaţi, deoarece noi suntem în AD 2015 şi până acum, AFAIK, au fost construite în România tot cele 7 platforme.
Sunt profund impresionat de tot ce aţi realizat. Nu trebuie să sun nicăieri, deoarece nu am motive să nu vă cred.
Există însă un dar, şi încă unul cu litere mari. Vă citez, spicuind: „un acces nelimitat la fonduri, când mi s-au pus la dispoziţie fonduri de investiţii, Daiti-le bani şi vor face minuni … arabii cu banii”.
Dv. aţi lucrat, când aţi fost mai tânăr, cu bani pe care vi i-a procurat statul comunist român, care avea o politică de indistrializare forţată. Banii îi procura prin mijloace murdare, de genul înfometarea populaţiei, vânzarea etnicilor evrei şi germani, muncă prost plătită („toata viata am lucrat fara sa fiu platit corespunzator” – ziceţi dv. şi aveţi dreptate), etc.
Din fericire, vremurile s-au schimbat şi statul se implică mult mai puţin în economie. Cine doreşte să înceapă ceva nou trebuie să aibă idei şi să găsească finanţare, ceea ce este oricum dificil, dar cu atât mai mult dacă încerci să intri într-o piaţă largă, structurată de multă vreme, cu jucători puternici şi eficienţi. De aceea firmele româneşti din domeniu sunt relativ modeste.
Ruşii au putut să intre în piaţa cea mare deoarece au început mai demult, plecând de la nişte rezerve imense de bogăţii ale subsolului propriu, pe care le exploatează şi le vând ca nişte colonii de pe vremuri. Treaba lor. România a avut şi mai are şi ea ceva rezerve de petrol şi gaze, dar incomparabil mai mici (chiar şi după descoperirea zăcământului de gaze de pe fundul Mării Negre) în comparaţie cu cele ale anumitor ţări.
Cred că experţii care au sfătuit guvernul român să-i însărcineze pe alţii să se ocupe de extragerea gazelor din zăcământ au făcut calculele necesare, cu mai multă pricepere decât suntem noi în stare, şi au ajuns la concluzia corectă.
Eu, dacă aş fi tânăr, aş căuta să găsesc o nişă în care aş putea aduce ceva nou. Odată creată şi consolidată, aş căuta cu insistenţă unde pot să expandez, cu cine pot să colaborez, etc., pentru a-mi mări şi diversifica baza de afaceri. Poate într-o viaţă viitoare…
@Victor Manta
Partea adearatăa din afirmaţiile Domniei voastre este cea care să referă la tot ce s-a creat în perioada de „aur” si a fost plătită cu suferinţă!
Partea neadevărată este că realizările mele prezentate în comentariul anterior au fost făcute după 1990 (!), când am depsit vârstă de 60 de ani si am creat un SRL de proiectare – „CONCEPŢIA” – cu un singur salariat, eu, şi calculatorul, pentru care mi-am însuşit rapid lucrul cu programe de proiectare specifice. Norocul meu a fost că în perioada anterioară, ca şef al serviciului de proiectare pentru toată chimia din Valea Trotuşului (giganţii chimiei româneşti care au murit din cauza politicenilor corupţi!), am invatat de toate.
Ce înseamnă libertatea de iniţiativa şi creaţie deschisa dupa Revolutie o dau printrun singur exemplu: tot ce făcea serviciul meu de proiectare cu 67 de proiectanţi, în toate specialităţile – tehnologie chimică, utilaje, instalatii cu păduri de conducte, automatizare, electrice, construcţii de clădiri, etc., am facut ca SRL-ist singur.
Aţi spus că nu era o problema accesul la fonduri. Da, înainte aşa era, şi lucrurile s-au schimbat radical după Revoluţie. Dar cine voia şi ştia să facă ceva, găsea resurse!
Două exemple din cele 8 instalaţii amintite mai sus, in comentariul precedent, la rubrica „etc”.
1. Fabrica de bere Oneşti, proiectată pe „genunchi”, cum se spune, când proiectarea merge simultan cu execuţia! Acest stil l-am adoptat, şi de aceea termenele de punere în funcţiune erau foarte scurte.
Fondurile necesare pentru o fabrică de bere cu capacitatea de 200.000 hl/an s-ar ridică la cca.20 milioane de Euro. Dar costurile în sit reale nu au depăşit 1 milion de Euro, bani strânşi de cele 4 firme micifondatoare. Cum am făcut? Am adus de la fier vechi majoritatea utilajelor: de la CFR – 32 cisterne petroliere abandonate – ca tancuri pentru fermantare, de la Combinate – rezervozrele de fierbere a mustului, etc. Trimiterea la fier vechi a Combinatelor a avut şi acest aspect pozitiv !
2. Acelaşi mod de lucru – fabrica de arome sintetice, în care partea americană nu a contribuit nici măcar cu a zecea parte, ea a venit cu o licenţă pe care de fapt un prieten chimist român, cel care a fost condamnat la moarte de Madam Ceauşescu şi salvat de Mihail Florescu (omul care realmente a creat industria chimică gigantică din România!), prietenul – un specialist genial în chimia teoretică, dar care nu distingea un ventil de o vană, a îmbunătăţit licenţă americană intro asemenea măsură,încât Firma americană,la luat imediat şi l-a „emigrat” în 5 minute! (a devenit reprezentantul firmei pentru Europa!). Această fabrică a fost ridicată, de la un teren viran până la obţinerea concentratelor de căpşune, zmeură, kiwi, etc., în 4 luni !
Ulterior, după 20 ani de funcţionare-a fost falimentată !
Am făcut o invenţie la o instalaţie din Cauciucul izoprenic, care a costat 250 de miliarde lei vechi, construită toată din titan de la ruşi (material folosit la sateliţi), care a avut un efect benefic, iar în 2003 am sistat la faza în care un afacerist rom tăia cu echipa să această bijuterie şi o trimitea la fier vechi!
S-ar putea crede ca m-am îmbogăţit prin realizările menţionate. Da de unde! Pentru instalaţia de arome am primit 500 de $, pentru fabrică de bere – 25 de milioane de lei vechi, la fel şi cu Slobozia. Nici o participare la acţiuni. Cele doua Sali polivalente proiectate de mine, una de 3000 locuri – in functiune si azi – la Onesti, si alta de 6000 locuri, neterminata, facute din materiale trimise la fier vechi, dar garantate la cutremure de gradul 9, le-am facut pe „munca voluntara”. Nu regret, mi-a plăcut creaţia tehnică. Şi acum, la 83 de ani m-aş aruncă în lupta, dar doar cu capul, cu corpul nu mai ţine!!
Ce vreau să dovedesc? Că afirmaţia Dv. – că experţii români – Va citez pe Dvs.: „experţii care au sfătuit guvernul român – să-i însărcineze pe alţii” – nu este valabilă în realitatea noastră, şi ei au fost bine plătiţi, aşa cum se întâmplă în România, de nişte oameni cu răspunderi mari, dar corupţi, ca să poată să-şi încaseze comisioanele grase!
Nu se doreşte să se facă treaba serioasă! Cum de o Coree de Sud, măcinată de război, şi cu mai puţine resurse decât România, a putut să se dezvolte, în asemenea mod încât a devenit un star mondial şi ca să dau un singur exemplu: de la nimic a ajuns în câţiva ani cel mai mare constructor de nave gigantice din lume??
Si noi nu suntem capabili sa ne exploatam resursele? Este o rusine!!
@Sfartz Pincu
Felicitări pentru realizările trecute.
Din păcate dv. combateţi (de cele mai multe ori prin exemplul propriu) ceva ce eu nu am spus, şi anume că inginerii şi tehnicienii din România n-ar fi în stare să construiască şi să dezvolte diverse lucruri. Ei ar fi putut să o facă, aşa cum ar fi putut şi colegii lor din Germania sau Polonia, alte ţări în care s-a redus substanţial producţia (şi subvenţionarea) şantierelor navale, cu consecinţele de rigoare.
„Gdańsk shipyards have fallen on hard times. Once a place of work for over 20,000 people, the Gdańsk shipyards provide only 2,200 jobs today.[6] The European Union has backed a restructuring plan for the shipyard.”
https://en.wikipedia.org/wiki/Gda%C5%84sk_Shipyard
Şantierele navale din Coreea de Sud (o activitate centrală a economiei Sud Coreene din 1970, subvenţionate de guvern şi bazate pe o mână de lucru cândva ieftină), au fost o cauză majoră a decăderii industriei respective în Europa. Ele nu o mai duc nici ele atât de bine ca înainte, din cauza competiţiei mai ieftine din China şi a scăderii preţului petrolului.
Dar dificultăţile globale ale industriei constructoare de nave au lovit în ultimii ani şi China, făcând întreprinderile să ceară ajutor de la guvern.
Legat direct de platformele marine:
„Hyundai Heavy Industries Co., Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering Co. and Samsung Heavy Industries Co. — South Korea’s Big Three shipbuilders — ventured into offshore oil rigs starting around 2010. … With oil prices climbing toward $100 a barrel, offshore rigs seemed like a savvy bet. Today the strategy seems to have backfired. Struggling with technology and a plunge in oil prices that has discouraged exploration, Korean vessel makers are racking up debt and could show billions of dollars in losses …”
http://www.bloomberg.com/news/articles/2015-07-26/deep-sea-plan-fails-as-korean-shipyards-struggle-shares-tumble
Tot mai doriţi ca România să se amestece în această activitate riscantă, deoarece susţineţi că are specialişti buni?
Apropo, mai sunt ei la fel de buni ca înainte, după ce ingineria a devenit mai puţin prestigioasă, exigenţele din învăţământul superior se spune că au tot scăzut, când cei mai buni pleacă să-şi caute norocul în străinătate, iar cei mai descurcăreţi se aciuează la Bruxelles, pentru ca să se întoarcă de acolo în calitate de miniştri tehnocraţi?
@Victor Manta
Da, aveţi dreptate! Globalizarea distruge tradiţiile! Pentru români, ori în diaspora, ori înapoi la ţară!
Scuzaţi că mă bag:
Nu am urmărit în detaliu calculele şi argumentele, şi deci nu-mi dau seama dacă dl. Sfartz a reuşit să arate că costul pentru populaţie a gazului ar fi fost mai mic dacă zăcământul era exploatat de statul român decât dacă zăcământul ar fi fost privatizat corect.
Deci: a reuşit sau nu dl. Sfartz să arate ce dorea să arate?
Apoi: am remarcat că dacă prospectarea, extracţia, prelucrarea şi distribuţia gazului ar fi în mâinile statului român aşa cum este el, adică CORUPT până în măduva oaselor, asta mai adaugă costuri suplimentare pentru consumatori…
A fost acest fapt luat în calcule?
@Sfartz Pincu
>Da, aveţi dreptate! Globalizarea distruge tradiţiile! Pentru români, ori în diaspora, ori înapoi la ţară!
Nu am afirmat acest lucru. Ceea ce „distruge tradiţiile” este progresul tehnic şi nu globalizarea. Extragerea cărbunelui, de exemplu, a fost înlocuită în bună măsură de extragerea petrolului, ocupaţie care şi ea s-a schimbat în bună măsură în timp.
Nu se poate vorbi despre o tradiţie în construirea platformelor marine în România, deoarece această activitate a durat doar din 1975 până în 1988.
Nu mi-aţi răspuns la întrebarea „Tot mai doriţi ca România să se amestece în această activitate riscantă, deoarece susţineţi că are specialişti buni?”, dar nu e bai.
@Alex.
Dl. Sfartz nu a arătat că pentru populaţie costul gazelor ar fi fost mai mic dacă zăcământul ar fi exploatat de statul român. Sunt curios ce „coeficient de corupţie” va introduce dânsul în calcule pentru a corecta profiturile, fabuloase pe hârtie, pe care le-a trâmbiţat. I-aş sugera un coeficient 0 (zero). Cu un asemenea coeficient România poată să îşi permită apoi un parlament tri-cameral, cu un total de 1001 parlamentari. 😉
@Alex. Leibovici & Victor Manta
Calculele au fost făcute în ipoteza unui sistem politico-economic CORECT. Dacă s-ar lua în consideraţie CORUPŢIA din România, ar trebui aplicat un coeficient de 1,3 – 30% care reprezintă comisonul mediu pe care-l primesc cei care ofera contracte de lucrări, vânzări, atribuiri, etc.!
Domnule Manta, spuneţi că nu am arătat că preţul gazelor, dacă ar fi exploatate zăcămintele de statul român, ar fi mai ieftine decât dacă exploatarea se face de firme străine. Probabil, că nu vreţi să vedeţi cifrele deja scrise în comentariul meu pe această tema.
Revin cu nişte cifre corectate, pentru că azi vânzătorii de gaze catre consumatorii casnici au „mărit” puterea medie calorică a miei de metri cubi de gaze de la 10.5 MWh la 11.06 Mw/mia mc. (în calculele ce urmează am folosit datele „proaspete” de pe ultima mea factură la gaze!). Deci:
– Preţul de producţie a gazelor interne este de 53.3/MWh, adică pentru 11.06 MXh per mia de m.c. înseamnă 560 lei la producţie = 135 $ SUA/mia mc.
– Preţul de vânzare a gazelor din România către distribuitori este de 149.5 lei/MWH, adică pentru 11.06 MWh per mia de mc. însemna 1654 lei pt. o mie de mc. la vânzare, deci 399 $ SUA/mia mc;
– Preţul de azi de cumpărare gaze de la Gazprom, pentru România, este de 380 $/mia de mc. (cursul de conversie BNR, la zi = 4.153 lei/1$ SUA)
– Preţul plătit de mine, conform ultimei facturi pentru luna Sept. 2015, este de 432$/mia mc.
Exista o zona de „ceaţă” în intervalul de la preţul de producţie al gazelor româneşti, de 135 $ SUA, până la preţul la consumatorii români de 432 $ SUA. !!
În mod curent, acciezle şi taxele pe produsele petroliere şi gaze, încasate de statul român sunt de 48-50% din costurile la producţie, deci la preţul de 135$ se adaogă – 67.5$ şi avem 202.5 $. Mai departe: un profit rezonabil este de 8-15%, luăm în consideraţie 15% şi avem: 202.5+30 – deja 233$, adăogăm costurile de transport şi ajungem la 250 $/mia de mc.
Diferenta de la 250 până la 432, adică 182 $, este zona de ceaţă unde operează „băieţii deştepţi !!
În concluzie, comparativ cu cel mai mic preţ (al Gazpromului) incasabil pentru gazele din Marea Neagră pe care l-ar cere „străinul”, ar fi de 380 $SUA per mia de mc. faţă de 250 de dolari costuri, în cazul când statul român ar organiza prin forţe proprii această exploatare, deci este vorba de un profit de 130 $ SUA, care la o exploatare preconizată de 6 miliarde de mc/an, ar însemna un profit anual pentru România de:
6.000.000 de mii mc. x 130 = 780 milioane de $/an !!
Mai trebuie adăugat faptul, deloc de neglijat, că asta înseamnă şi foarte, foarte multe locuri de muncă, atât direct în industria de gaze, cât şi în colateral, în industria constructoare de maşini şi multe alte activităţi legate de serviciile asociate.
Rămân adeptul – „prin noi înşine”, faţă de Dvs. Stimate Domnule Manta, care sunteţi adeptul lui „să facă străinii” (!!), fapt care a deveni imuabil si nu merită să mai fie comentat, deci: „punct”!
@Sfartz Pincu
>(înainte) Profit net: 7.3275-1.6=5.7275 miliarde $ în punga statului.
>… la o exploatare preconizată de 6 miliarde de mc/an, … ar însemna un profit anual pentru România de: 6.000.000 de mii mc. x 130 = 780 milioane de $/an !! .. foarte, foarte multe locuri de muncă, atât direct în industria de gaze, cât şi în colateral, în industria constructoare de maşini şi multe alte activităţi legate de serviciile asociate.
Întâi, pe scurt, despre cifrele prezentate de dv.
La o rezervă de 30 miliarde de mc şi o exploatare de “6 miliarde de mc/an” rezultă o durată totală de exploatare de 5 ani.
În cei 5 ani s-ar ajunge la un câştig total de „780 milioane de $/an“ x 5 = 3.900 miliarde. Faţă de prima dv. estimare apare o diferenţă considerabilă de 1.8275 miliarde $. Mă întreb unde veţi ajunge cu corectările (în jos) dacă vi se mai pun şi alte întrebări.
Iar acum nişte consideraţii cu caracter mai general
Se pune întrebarea justificată ce va face statul cu acele „foarte, foarte multe locuri de muncă” după ce vor trece cei 5 ani de exploatare a zăcământului în cauză. Răspuns: va plăti ajutor de şomaj şi va avea toate problemele legate de oamenii care nu lucrează…
În plus, va rămâne în braţe cu o mulţime de întreprinderi/secţii şi de investiţii devenite inutile (rezultând pierderi din profituri pe care nu le-aţi luat în consideraţie), iar în final ne întoarcem acolo de unde am plecat acum 26 de ani.
Cred că dv. nu aţi înţeles de ce statul, oricare ar fi el, nu trebuie să se amestece în economie, de ce socialismul necesită o economie planificată în mod central şi de ce o asemenea planificare duce la totalitarism (cum ne explica remarcabilul economist F.A. Hayek).
@ Victor Manta
Ei bravo natiune! Am ajuns sa-mi atribuiti mie cele 30 miliarde rezerva de gaze. Eu am scris cα sunt deja cifre pentru 80-100 miliard, si ca Ucraina a anuntat o rezerva pe 1500 de ani, intr-un perimetru adiacent cu al nostru ! Perseverenta excesiva cu intrebari peste alte intrebari nu este o dovada a dreptatiɨ!!
@Sfartz Pincu
>Ei bravo natiune! Am ajuns sa-mi atribuiti mie cele 30 miliarde rezerva de gaze.
Nu înţeleg despre ce vorbiţi şi nu văd ce legătură are aceasta cu ceea ce am comentat eu.
Domnule Manta, ultimele calcule facute de Dvs. pentru profitul probabil in cazul cand exploatarea s-ar face de catre Romania, OMIT schimbarea de IPOTEZA de cqlcul care s-a produs in calculele mele !
Initial, s-au facut socoteli pe baza unor date din literatura, si afirmatia Dvs. ca rezervele sunt de 30 miliarde mc. iar ulterior eu am refacut calculele pe baza facturii mele pe luna Septembrie 2015, ca sa arat ca exista o zona de „ceata”-din care sug „baietii destepti”.
Faceti o confuzie intre datele din „literatura” si cele din „factura” !
Iar in ce priveste faptul ca v-ati ancorat in cele 30 miliarde pentru a va apara pozitia de „NEP-man” si puneti cu ironie intrebarea ca ce vor face „cele multe-multe” locuri de munca dupa ce se vor termina cei 5 ani, Va reamintesc un pasaj dintr-un comentariu anterior, pe care nu l-ati luat in consideratie, asa cum dealtfel faceti sustinand in continuare – cu „buldozerul” – opiniile Domniei Voastre, „trebuie data Romania- pe mana strainilor”! :
„Şi faptul REAL este că firmele care fac contracte de concesie cu România, DIMINUEAZĂ cât pot de mult valoarea rezervelor, pentru că în realitate deja acum se ştie că primele estimări de 30 miliarde au ajuns la 48-80 miliarde, ba chiar unele surse vorbesc de 100 miliarde, iar şeful OMV, neamţul Gerhard Roiss, foloseşte expresia de „REZERVE GIGANTICE”, şi are dreptate, pentru că deja UCRAINA suge 20 miliarde de mc/an şi a anunţat că rezervele sunt pe o durata de 1000-1500 ani, adică ei vorbesc de o rezervă a lor de 30.000 de miliarde mc.!!!”
Daca vreti sa fiti corect, refaceti-Va critica cifrelor, pentru 1000 de ani !
@Sfartz Pincu
>Faceti o confuzie intre datele din „literatura” si cele din „factura” !
Ceea ce mă intrigă este că rezultatele calculelor profiturilor, în care aţi folosit două ipoteze, ambele ale dv., diferă cu circa 25% – 30%.
În cea ce priveşte zona dv. „de ceaţă”, permiteţi-mi să sugerez că preţurile se negociază de vânzător cu cumpărătorul plecând de la ipoteza cât ar fi dispus să plătească cel din urmă.
>Iar in ce priveste faptul ca v-ati ancorat in cele 30 miliarde …
Cifra vine de la dv. şi pe ea v-aţi bazat calculele. Vă citez:
„Grigore Cartianu – Redactor-sef la Adevarul, scrie: Vestea bună: în Marea Neagră, în apele teritoriale ale României, a fost descoperit un zăcământ de 30 de miliarde de metri cubi de gaze naturale”.
>… deja acum se ştie că primele estimări de 30 miliarde au ajuns la 48-80 miliarde …
E adevărat? Dacă da, de ce nu citaţi sursa? Şi apoi, chiar dacă ar fi, a ştiut guvernul Tăriceanu despre această creştere?
> … iar şeful OMV, neamţul Gerhard Roiss, foloseşte expresia de „REZERVE GIGANTICE” …
Este vorba de rezervele din zona României? Iarăşi lipseşte sursa…
Apropo de şefia şi rezultatele d-lui Roiss, deja URL-ul spune multe:
http://www.zf.ro/profesii/gerhard-roiss-pleaca-de-la-sefia-omv-cu-doi-ani-mai-devreme-si-lasa-grupul-austriac-actionarul-majoritar-al-petrom-intr-o-situatie-extrem-de-dificila-13394391
>(Roiss) are dreptate, pentru că deja UCRAINA suge 20 miliarde de mc/an şi a anunţat că rezervele sunt pe o durata de 1000-1500 ani
A anunţa rezerve pe o durată atât de lungă înseamnă a ignora ideea progresului tehnic. De exemplu rezervele de cărbune au devenit puţin relevante după cam 100 ani de exploatare intensivă. Noi tehnologii, precum fuziunea nuclează controlată, odată stăpânite, ar putea elimina dependenţa de petrol şi gaze naturale, ambele surse poluante.
Apropo de ceva care durează 1000 de ani, nu pot să nu-mi amintesc de Drittes Reich al socialistului Hitler, care trebuia să dureze atât, dar a existat între 1933 şi 1945. [corectat 17:10/Mod.]
@Victor Manta
Nu trebuie să fiţi intrigat de o abatere de 25-30% a evaluării profitului posibil de pe urma pungilor de gaze ale României din Marea Neagră ! Deocamdata este „blana ursului din padure!”. Oricum iese mai mult decât vânzarea făcută de guvernul Tăriceanu, ca şi cum ar fi vîndut o butelie cu aragaz!
Lăsând la o parte o mică ciocnire de ambiţii în „a avea dreptate”, ceea ce contează este că beneficiile din gazele româneşti vor merge în străinătate, iar consumatorul român, tot le va cumpăra la un preţ mare fără o reducere de preţ, pentru o avere care-i aparţine de drept!
Eu rămân să cred că nu procedăm corect, că vindem ceea ce aparţine generaţiilor viitoare !
Iar în ceeace priveşte comparaţia Dvs. cu „Reichul de 1000 de ani!” care a tiunt… 12ani, să ne consolăm că sistemul politic corupt din România deja l-a depăşit – are 26 de ani – şi nu i se vede sfârşitul…
@Sfartz Pincu
>Oricum iese mai mult decât vânzarea făcută de guvernul Tăriceanu, ca şi cum ar fi vîndut o butelie cu aragaz!
Este ceea ce continuaţi să susţineţi dv. şi continui sa contest eu.
>Lăsând la o parte o mică ciocnire de ambiţii în „a avea dreptate”, …
Vă asigur că nu am făcut-o din ambiţie. Chiar dacă nu sunt un inventator de talia dv., cu doar 3 invenţii expirate la activ, în două ţări, mi-am zis să nu las un coleg inventator să susţină în continuare păreri care nu pot fi apărate.
> ceea ce contează este că beneficiile din gazele româneşti vor merge în străinătate, iar consumatorul român, tot le va cumpăra la un preţ mare fără o reducere de preţ, pentru o avere care-i aparţine de drept!
Nu ştiu la ce preţ le va cumpăra consumatorul român. O exploatare mare şi sofisticată nu este echivalentă cu un banuţ de aur găsit pe stradă, care se poate valorifica uşor.
>Eu rămân să cred că nu procedăm corect, că vindem ceea ce aparţine generaţiilor viitoare !
Acesta este un cu totul alt subiect. Ideea de bază, care nu vă aparţine dv., este gresită. Un exemplu. Bunica mea se încălzea cu cărbune. Dacă se gândea la generaţiile viitoare, deoarece ştia că rezervele de cărbune sunt finite, ar fi consumat mai puţin şi ar fi tremurat de frig, punându-şi în pericol sănătatea. Ar fi suferit degeaba, deoarece în prezent carbunele este mult mai puţin folosit, iar rezervele cunoscute sunt mai mari decât pe vremea ei. Cu petrolul şi gazele se va întâmpla acelaşi lucru, datorită progresului tehnic.
>Iar în ceeace priveşte comparaţia Dvs. cu „Reichul de 1000 de ani!” care a tiunt… 12ani, să ne consolăm că sistemul politic corupt din România deja l-a depăşit – are 26 de ani – şi nu i se vede sfârşitul…
Între ele nu există comparaţie. Dacă singura mea alegere ar fi fost să trăiesc fie în Germania nazistă, fie România de azi, aş fi ales fără nici o urmă de ezitare România de azi. Şi dv., sunt convins, aţi fi făcut la fel ca mine!
Eu am fost şi rămân o persoană optimistă, drept care sunt convins că României îi va merge din ce în ce mai bine, deoarece va deveni, sper eu, din ce în ce mai liberă.
@Victor Manta
De acord cu Domnia Voastra! Romania va deveni din ce in ce mai libera de… resursele ei si de oamenii bine pregatiri, care prefera „libertatea” din alte tari, unde se plateste mai bine, si doctorii si profesorii nu asteapta o pomana de 15% la salariul lor, vizibilă prin „microscop” !!
Recunosc, nu pot sa ma „apar” cu speranta de a fi „din ce in ce mai liber”, cat timp traiesc intr-un oras cu 65.000 de locuitori, dintre care 22.000 au fost „eliberati” din locurile lor de munca!
Dar si eu sunt optimist, ca si Dvs.! Mai si cred in ideia unei libertati viitoare a Romaniei, ca si cea exprimata in „Apus de soare”: „Nu e a Voastra, e a urmasilor urmasilor vostri” !!!!
@Sfartz Pincu
> Dar si eu sunt optimist, ca si Dvs.!
Cele scrise de Dvs. îmi amintesc de o glumă.
Care este diferenţa între un pesimist şi un optimist?
Pesimistul spune: Mai rau decât atât nu se poate!
La care optimistul îi răspunde: Ba se poate!