Parodie care amesteca pomana lui Marean Vanghele (primarul) si marele guru Gregorian Bivolaru (Gryg), seful Miscarii de Integrare Spirituala in Absolut
O moda, sau o omitere la moda, a devenit tot mai frecventa si deranjanta, pentru cetateanul care nu se informeaza zilnic si care astfel pierde legatura cu evenimentele de top din Romania. Abrevierile, prescurtarile, folosirea numelor persoanelor publice, a VIP-urilor, vedetelor din sport, muzica sau a personajelor mondene, sunt folosite de mijloacele mass-media ori de institutiile publice, fara a fi insotite de explicatii concrete. Astfel, ai ocazia sa deschizi un ziar sau televizorul si sa afli ca RAPPS a vandut activele societatii “Tz.”, domnului Popescu (care domn Popescu? Cine este?), de parca toata lumea ar fi obligata sa-l cunoasca pe nea Popescu, asta. Sau, firma MTRSC-EXIM a concesionat un teren in valoare de 14 milioane de euro unei firme fantoma, patronata de un arab, care de cum s-a vazut cu actele in mana, a vandut terenul, bucata cu bucata, unor personaje importante din administratia publica, afacerea ilicita fiind intermediata de secretarul partidului PSTGMR, care a si fost sanctionat cu vot de blam (saracul, ce pedeapsa aspra!). Sau mai citesti in presa sportiva: “Giuvaierul nepretuit al fotbalului romanesc, a inscris un euro-gol in poarta lui Arsenal.” – Care giuvaier sau nestemata? Eu nu prea sunt pasionat de sport, dar daca e vorba de o realizare romaneasca, vreau sa aflu, sa ma mandresc ca sunt roman si cand citesc asa ceva…, pur si simplu ma lipsesc. Sau, cunoscuta doamna Columbulescu a fost ieri la salonul de infrumusetare din centrul capitalei, unde numai pentru manichiura a platit suma de 2000 de euro.- Ei si! Ce ma intereseaza pe mine cu ce viteza isi piaptana parul doamna Columbulescu sau cati bani aloca pentru treaba asta? Mi se pare o chestiune de nesimtire din partea ei, mai ales ca in Romania sunt milioane de oamani care n-au dupa ce bea apa! Si ca sa n-o mai lungesc, lista exemplelor poate continua si sunt sigur ca si dv a-ti putea sa contribuiti la asta. Ei bine acest fenomen m-a inspirat in scrierea acestei intamplari imaginare, pe care vreau sa v-o povestesc si dv.
Eram in vizita la un prieten din Arad si ma plimbam agale pe strada, cand mi-a sarit in ochi un afis lipit pe un stalp de iluminat stradal. Cu un fundal zugravit in culori tipatoare, de te dureau ochii cand te uitai la el, infatisa un individ imbracat intr-o manta portocalie, cu o fata, din care cu greu puteai sa distingi ochii si nasul, din cauza obrajilor imensi. Afisul avea un titlu cel putin bizar: “Lansarea M.I.P.S.A va avea loc sambata 27 mai, la ora 17.30, in sala mare a casei de cultura”. Mai jos, cu litere ciudat de stilizate, exista si o explicatie: “De aceasta lansare se va ocupa insusi arhitectul creatiei, (citesc curul si apoi imi dau seama ca de fapt scria gurul) domeniului, domnul Greguran Bivolescu. Ma opresc in loc si ma uit mai atent la afis, incercand sa inteleg ce dracu mai o fi si chestia asta, dar lamuririle erau cat se poate de vagi. Mai sa fie! Ce naiba lanseaza astia? A ajuns casa de cultura un fel de aerodrom spatial, gen NASA? Trebuie sa ma duc neaparat sa vad despre ce este vorba. Am asteptat cu nerabdare sa vina ziua si ora respectivei lansari si ma intrebam daca trebuie sa-mi iau si o sticla fumurie (ca la eclipsa), ca sa nu ma orbeasca lansarea. In sfarsit, am ajuns la mult trambitata lansare. Cand ce sa vezi? Nici vorba de rachete sau ceva similar! Nu! In sala era lume pestrita si curioasa, iar la tribuna, tipul din fotografia afisului, se agita dand din maini si discuta cu un individ impodobit ca un brad de craciun cu tot felul de cabluri si sarme, care mesterea la microfoane. Cand si cand se mai auzea un tiuit in difuzoarele din sala, un barait si apoi iar liniste. M-am gandit ca probabil aveau probleme cu statia de amplificare a salii. Intr-un final tipul cu cablurile a reusit sa rezolve problema si in difuzoarele salii se auzi vocea puternica a marelui (curu), pardon guru.
– Buna ziua stimati invitati, doamnelor si domnilor!
In timp ce omul de la tribuna isi incepea discursul, am avut un fel de revelatie: Citisem curu in loc de guru. De ce oare? Apoi mi-am dat seama ca subconstientul meu lucrase. Pai cum sa nu te gandesti la partea dorsala a corpului omenesc, cand te uiti la individul asta? Fata lui disparea intre cei doi obraji exagerat de umflati, lasand sa se vada doar gura imensa, cu buzele tuguiate, care fara sa vrei, iti incitau imaginatia. Marele maestru isi continua discursul…
– In primul rand tin sa multumesc organizatorilor si in special Primarului nostru, domnul Varean Manghele, care ne-a pus la dispozitie si materia prima pentru demonstratia practica din finalul acestei expuneri, iar din produsul rezultat, va invitam sa va desfatati papilele gustative.
– Probabil va intrebati ce inseamna MIPSA. Ei bine, este abrevierea de la “Manualul de invatarea prepararii sarmalelor ardelenesti” si este un un manual culinar, nu o carte de bucate.
Se stie cat de bogata este bucataria ardeleneasca, dar in prepararea sarmalelor, ardelenii s-au dovedit a fi cei mai priceputi si inventivi bucatari din tara. Despre aceasta tema s-a mai scris si s-au mai publicat multe lucrari. Desigur va intrebati, atunci la ce am mai scris si eu, inca o lucrare. Ei bine, ineditul acestei lucrari consta in metoda de prepraare, o metoda noua in tara noasta, care foloseste tehnici Yoga de energizare pozitiva. Aceste metode au fost testate si perfectionate in indepartatul podis al Chinei. Sa nu va inchipuiti cumva ca in China se pregatesc sarmale ardelenesti! Nuuu…, nici vorba! In China se prepara traditionala mancare chinezeasca. Eu doar am imbinat doua dintre cele mai cunoscute traditii ale poporului chinez, si anume: bucataria si meditatia, iar rezultatele au fost surprinzatoare. Gustul sarmalelor s-a imbunatatit, numarul caloriilor a scazut, iar acest preparat poate fi folosit cu succes in curele de slabire, mai ales datorita incarcaturii de energii pozitive si il recomand cu precadere doamnelor care doresc sa mai dea jos din kilogramele in plus. Si acum pentru ca v-am explicat despre ce este vorba, vom trece la o demonstratie practica. Si cand marele guru rosti aceste cuvinte, pe scena aparura cativa barbati, imbracati in costume albastre, mulate pe corp, care transportau un aragaz cu butelie si o cratita imensa din care ieseau aburi. Lasara jos aragazul si iesira din scena, tot asa cum si intrasera, ca niste umbre care se topesc in neant. Apoi iluminarea scenei se schimba intr-o culoare violacee si o muzica cu efecte spatiale se auzi pe fundal. Pe scena isi facu aparitia un grup de tinere, echipate tot in costume mulate pe corp, dar de data aceasta costumele erau de culoare portocalie si aveau pe umeri un fel de aripioare, ca acelea de rechin. Fetele tinandu-se de maini, il inconjurara pe maestru si aragazul cu oala de sarmale care fierbea la foc mic, formand o spirala energetica. Marele guru isi puse pe umeri o manta de culoare portocalie, tot cu aripi de rechin, iar pe cap purta un fel de oala de noapte din postav portocaliu. Maistrul de sunet si lumini (tipul cu cablurile), amplasa langa aragaz un microfon, pentru ca publicul din sala sa poata auzi incantatiile savante de energizare, rostite de marele guru. Cand spirala formata din grupul de fete se defini complet, marele guru (Greguran Bivolescu), care supraveghease cu un ochi atent operatiunea, lua pozitia cocorului (stand intr-un picior, cu mainile ridicate in sus, asemenea unor aripi), o pozitie care nu-l avantaja catusi de putin din punct de vedere estetic si incepu sa tremure din toate incheieturile si sa behaie un fel de cantec doar de el stiut. Cand vocea marelui guru se ridica, spirala era strabatuta de acel tremur ciudat, acelasi care il apucase si pe el, iar scena era atat de caraghioasa incat te facea sa te gandesti daca nu cumva nea cablu (maistrul cu sunetul si luminile), incurcase firele si din gresala ii racordase la 220V pe indivizii de pe scena. Intr-un tarziu se incheie descantecul sarmalelor si publicul fu invitat sa guste preparatul proaspat energizat. Bineinteles ca in acel moment s-a creat o busculada in dreptul scarilor care duceau spre scena si cativa pensionari, care probabil stiau sau aflasera de ospatul din final si venisera din timp sa ocupe locurile din fata, fura calcati in picioare de cativa oameni ai strazilor, care probabil si ei mirosisera ospatul sau ii urmarisera pe pensionari. Pe scena isi facura aparitia trupele de ordine care protejau pe cele cateva tinere care imparteau sarmalele. In acest timp marele guru facea o informare, care se referea la faptul ca se hotarase sa fondeze o miscare intitulata sugestiv MIPSA, care va avea drept scop, adunarea adeptilor preparatelor energizate. Miscare va avea caracter international si se vor forma filiale ale miscarii in intreaga lume.
In final, Primarul, Domnul Varean Manglele, lua cuvantul, folosind microfonul pus la dispozitie de nea cablu si incerca pe un ton ferm, sa potoleasca elanul multimii, asigurandu-i pe pensionari ca sarmalele ajung pentru toata lumea si sa nu uite nimeni ca saptamana viitoare vor fi alegerile locale si sa fie atenti cum voteaza fiecare. In multime se auzira cateva voci mai puternice care ii acuzau pe cei din primele randuri, ca au venit cu sacosele ca sa i-a sarmale pentru acasa. Undeva mai in spatele cozii formate, un reporter TV, cu un microfon in mana, lua un interviu unui batranel, care tremura de frig si probabil si de foame.
– Ce parere aveti despre acest eveniment?
– Sunt niste hoti, domnule. Niste hoti! Astia din fata au venit in urma mea si uite ca au luat sarmale, iar mie cred ca nu o sa-mi mai ajunga. Am venit aici acum 3 zile, m-am inscris pe lista in mod civilizat, apoi mi-am luat scaunelul si m-am asezat la coada. Iar acum nu se mai tine cont nici de liste, nici de coada. Niste hoti!
– Dar despre expunerea maestrului Greguran Bivolescu, ce parere aveti?
– Da dracu a stat sa asculte ce zice asta! Eu eram cu ochii atintiti pe aia care incercau sa se bage in fata.
Pe scena lupta pentru sarmale se incinsese, iar fortele de ordine bateau in retragere, nedorind sa raneasca din gresala vreun pensionar. Fetele care imparteau sarmalele disparusera si le luasera locul doi jandarmi foarte solizi, care incercau din rasputeri sa tina multimea la distanta. Circul era in toi cand m-am hotarat sa parasesc sala. Mediatizata lansare se transformase intr-o acerba lupta pentru existenta, fapt care mi-a lasat un gust amar. Ma gandeam in sinea mea:
– Oare asa se traieste in Romania secolului XXI?
– Pentru asta am iesit eu in strada, in 1989, ca sa demolam comunismul?
– Asta inseamna democratie si protectie sociala?
– Nu vad nici o diferenta fata de vechiul regim. In acest caz imi pare rau ca n-am stat acasa.
– Ce imi trebuia mie revolutie?
– La ce imi foloseste mie democratia asta originala?
Sincer! Se traieste mai rau ca inainte! Doar unii (putini la numar) pot spune ca e mai bine ca inainte.
Judex