„Frauda internă – a cărei victimă a fost Societatea Generală, a doua bancă franceză – nu a atins nici temeinicia şi nici fiabilitatea sistemului financiar francez”
Nicolas Sarkozy
În urma considerabilei pierderi de 4,9 miliarde de euro, cu care un tânăr trader, mult prea temerar, a pus Societatea Generală – una dintre cele mai prospere bănci franceze – într-o situaţie catastrofală, nedumeririle se acumulează. Cum este posibil ca un singur om – Jérôme Karviel, tânăr curtier de 31 de ani – să dejoace rigurosul control la care corporaţia băncilor este supusă permanent? Versiunea, implicând o singură persoană, avansată de direcţiunea băncii, pare întru totul suprarealistă. Existenţa unor eventuale complicităţi din interiorul stabilimentului, fac obiectul a numeroase speculaţii, dar, mai cu seamă al unei anchete minuţioase încredinţate Brigăzii Financiare.
Erorile tânărului Karviel, cât ar fi fost el de isteţ în subtilităţile operaţiunilor bancare, n-ar fi putut trece neobservate prin furcile caudine ale rigorismului financiar.
Meseria de trader, extrem de reglementată, presupune profesionalism, inteligenţă şi inspiraţie, sănătate psihică, simţ al responsabilităţii şi o doză importantă de probitate faţă de instituţie.
Strategiile de cumpărare şi de vânzare ale activului financiar, sunt urmărite de trader în funcţie de evoluţia cursului, dând loc în mod sistematic la aport de capital pentru garantarea activului în pierdere de viteză. Deciziile sale au ca scop unic fructificarea capitalului investitorilor (acţionarilor) care i-au acordat crezământ. E vorba, aşadar, de a negocia interesele clienţilor şi ale băncii în momentele cele mai oportune şi în condiţiile cele mai avantajoase. Pe scurt, el este abilitat să tranzacţioneze, cu ingeniozitate, o masă importantă de valori. Superiorul său ierarhic, sau clientul, îi indică limitele împuternicirilor de care dispune, punându-i-se la dispoziţie un material informatic şi telefonic performant, capabil să verifice, în orice moment, informaţiile potrivit cărora ia hotărârile.
Salariile traderilor depăşesc uşor ordinarul, ajungând foarte repede la un fix anual de peste 70,000 de euro. În funcţie de beneficiul stabilimentului şi de propria lui eficacitate, fixul poate fi multiplicat de mai multe ori. Nu rareori un trader reputat depăşeşte 400.000 de euro pe an.
Într-un context financiar mondial de mini-crach, Societatea Generală acuză o dublă pierdere, cu consecinţe incalculabile, de 7 miliarde de euro: 4,9 miliarde având ca origine frauda internă, de o amploare considerabilă, provocată de tradelul Karviel şi 2,05 miliarde provenind din deprecierea activelor legate de criza „subprimelor”.
Seismul care s-a abătut asupra acestui respectabil stabiliment, considerat ca unul dintre cele mai talentate în domeniul operaţiunilor bursiere, va avea, fără doar şi poate, un impact extrem de nefavorabil asupra clientelei interne şi internaţionale. Panica a cuprins, pe de o parte, marii acţionari, graţie cărora grupul dispune de un capital de primul ordin, cât şi micii depunători, pentru care lacuna în speţă echivalează beneficiului anual al băncii. Astfel, consiliul de administraţie a cerut acţionarilor, care-au beneficiat întotdeauna de rezultatele pozitive ale grupului, să-şi deschidă portmoneul pentru a recapitaliza Societatea Generală cu cel puţin 5,5 miliarde de euro „în zilele următoare”, asigurându-i o solvabilitate onorabilă în aceste momente nefaste, când socotelile scot la iveală pierderi mergând până la 60% din capital.
Această rană profundă şi „sângerândă”, cauzată, în mare parte, de un trader, insuficient supraveghiat, a Soc. Generale, riscă să atragă cohorta predătorilor, care i-au adulmecat slăbiciunea, gata în orice moment să declanşeze un OPA şi să se înfrupte de controlul grupului.
Foarte ambarasat şi blamat, Daniel Bouton, PDG-ul băncii, a încercat, prin intermediul unei conferinţe de presă, să dea o explicaţie, nu tocmai verosimilă, acestui gravissim accident de parcurs, unic în istoria bancară mondială: „… un singur om, construind o întreprindere disimulată în interiorul grupului, utilizând instrumentele Societăţii Generale, a reuşit să scape cu inteligenţă, tuturor operaţiilor de control.”
Unele întrebări rămân, pentru moment, nesatisfăcute: Este vorba de ingeniozitatea unui singur „ţânc”, a cărui inteligenţă pe plan financiar s-a dovedit, mai degrabă, mediocră, capabil să-şi escamoteze malversaţia şi să scape unui control reputat redutabil? Sau e vorba de o neglijenţă inadmisibilă din partea băncii, care a permis „cutezătorului” trader să se lanseze cu ochii închişi în operaţiuni depăşindu-i competenţa? După primele 24 de ore de detenţie provizorie, prelungită la 48, şi după declaraţiile avocaţilor, ar reieşi că greşelile tânărului trader n-au avut ca scop nici o formă profit personal.
Obiectul plângerii, depuse de bancă, contra lui Karviel, s-ar rezuma la trei incriminări: fals în scriitură bancară, uzaj de fals şi intruziune informatică.
În timp ce banca „îşi linge rănile”, directorul şi-a depus demisia pe biroul consiliului de administraţie, renunţând la bonusul său pe anul 2007 şi la salariul pe primele 6 luni ale anului 2008. Partea anecdotică apare însă din decizia de a vărsa totuşi dividendele acţionarilor, în pofida fiascoului devastator…
Gurile rele vorbesc de o eventuală tentativă a grupului de a disimula pierderi de anvergură, „aruncând la câini” un tânăr tradel care a păcătuit printr-un spirit de aventură dincolo de orice măsură. Reprezentantul Brigăzii Financiare afirmă că Kraviel s-a explicat îndelung asupra neplăcutei situaţii, furnizând informaţii preţioase şi surprinzătoare anchetatorilor.