De cum m-am trezit
M-am repezit la web.
Ca un arc tensionat.
Eram încă în pijamale.
Nici nu îmi periasem dinţi.
Dimineaţa se înghesuia la ferestre
Zgribulită, ghem gri.
Aseară ai plecat supărată.
Furtuna s-a dezlănţuit apoi
Ca un final disperat.
Speram să-mi fi trimis un mesaj
Peste noapte;
Fie el şi unul mai… înţepat!
Dar….tăcere altoită pe aşteptare.
Tot păienjenişul acela invizibil
Îmi suna ca un spaţiu pustiu.
Un clopot gol, fără limbă.
Am compus în grabă un mesaj
Ca un armistiţiu.
În ultimă instanţă putea fi considerat
Chiar un comunicat de capitulare.
Mă simţeam ca un păianjen anemic
Rătăcit pe o plasă ruptă.
Suspendat într-un singur fir.
Mi-a fost refuzat
De gărzile tale de securitate
Ca fiind un agent virusat.
La ferestre dimineaţa de weekend
Se ridicase pe vârfuri
Ca o dansatoare.
Pe la amiază
M-a trezit soneria de la intrare
Cu un ţârâit agasant.
Dan David, Los Angeles, aprilie-04-2006.