O serie de catastrofe demarează Anul şobolanului din astrologia chineză sub augur funest. Furtuni de zăpadă, accidente feroviare, explozii în minele de cărbune, manifestaţii violente în Tibet, inundaţii şi cutremure, toate acestea diminuând însufleţirea cu care Imperiul de Mijloc se pregăteşte de marea mesă Olimpică.
Inundaţiile şi poluarea cursurilor de ape, construcţiile de barajele ce îneacă, mai tot timpul, localităţi întregi, osândesc zecile de mii de familii expropriate să reia totul de la zero. Flageluri cu care, vrând-nevrând, populaţia se deprinde. Numai că un cutremur atât de aprig ca si cel din 12 mai – 7,9 grade de magnitudine pe scara lui Richter – depăşeşte închipuirea; de rostul lui, numai legile divine au probabil cunoştinţă.
Nimic n-a rămas în picioare după trecerea tumultului în regiunile din apropierea epicentrului. Extrema violenţă a cutremurului a smuls vieţii vlăstare inocente de pe băncile şcolii. Se relatează că dintr-un stabiliment şcolar de 900 de suflete, numai 70 au putut fi salvate. Ne putem imagina suferinţele în care au fost cufundate familiile, într-o ţară unde copilul unic este literă de lege. Aşa a hotărât Partidul Comunist Chinez pentru ca, spune el, să fie de mâncare pentru toată lumea.
China are o lungă experienţă în domeniul calamităţilor produse de natură şi de om. Nu le putem contesta autorităţilor intervenţiile prompte, apelând mai întotdeauna la armată.
Peste 150.000 de poliţişti şi de militari ai Armatei populare s-au investit în operaţiile de salvare în zonele dificil accesibile, luptându-se, în acelaşi timp, cu ploile torenţiale care-au îngreunat enorm distribuirea hranei, medicamentelor şi a produselor de primă necesitate. Salvatorii au intervenit pe toate căile posibile: fluviale, aeriene şi terestre, paraşutând alimente şi îmbrăcăminte.
În districtul muntos şi inaccesibil Wenşuan, un grup de o sută de soldaţi de elită au fost paraşutaţi, pentru a constata că între 80 şi 100% din localnici fuseseră seceraţi de infernala vibraţie telurică.
Căutările supravieţuitorilor s-au transformat în cursă contra timpului. Potrivit responsabililor din micul orăşel Mianyang, situat în apropierea epicentrului, 3620 de persoane şi-au pierdut viaţa, 18.600 găsindu-se încă sub dărâmături. Ultimele rezultate, citate de agenţia China Nouă, ridică numărul decedaţilor cu un plus de 8.000.
Sub presiunea şi revolta părinţilor, primul ministru Wan Jiabao, a ordonat o anchetă amănunţita asupra rezistenţei construcţiilor, în special a stabilimentelor şcolare, ameninţând eventualii responsabili cu pedepse ultra severe; corupţia din sectorul construcţiilor imobiliare face parte din petele negre ale cotidianului chinez.
De durată scurtă, dar cu efecte gigantice, seismul actual este cel mai grav cunoscut în China după cel de la Tanghsan, localitate din apropierea Pekinului, unde, în 1976, se afirma ca 242.000 de persoane au fost ucise în condiţii similare, numărul morţilor precizat de experţii occidentali ridicându-se insa la 700.000.
Da data aceasta, localităţi întregi au fost rase de pe hartă şi, odată cu ele, cei ce le populau. Contextul, de un tragism cu totul excepţional, a determinat preşedintele Hu Jintao să ceară salvatorilor dublarea eforturilor pentru a elibera de sub moloz supravieţuitorii, o mică parte dintre ei rezistând miraculos calamităţii.
Este totuşi promiţător faptul că Guvernul chinez tentează cartea transparenţei în ceea ce priveşte numărul victimelor, acceptând, pentru prima oară, intervenţia directă a serviciilor de salvare japoneze, urmate de cele ruseşti şi, mai cu seamă, de cele sud-coreene, de o reputată eficacitate.
Până acum Pekinul a declinat toate ofertele de experţi streini sub pretextul problemelor logistice. Dar, cum necesitatea imperioasă o impune, autorităţile s-au decis, în fine, să accepte ca echipe din Taiwan, Hong Kong, Singapore… să se alăture militarilor chinezi. Numeroase alte ţări au trimis ajutoare financiare şi materiale iar, în mod surprinzător, două avioane militare americane, cu alimente şi generatoare electrice, au fost autorizate să aterizeze la Chengadu, succedate de un avion cargo francez cu 80 de tone de materiale de primă necesitate.
Guvernanţii chinezi, par a dori sincer ieşirea din această situaţie dramatică, chiar dacă mai rămân unele zone de umbră, cum ar fi stocajul arsenalului nuclear şi starea numeroaselor baraje, unele dintre ele ameninţate cu dislocarea.
Specialiştii francezi de la Institutul de radioprotecţie şi securitate nucleară nu exclud faptul că amploarea seismului ar fi putut produce degradări instalaţiilor chineze nucleare de cercetare sau de fabricare a combustibilului: „Este probabil ca cele patru reactoare din Lingao, Daya Bay, Qinshan şi Taiwan, să nu fi suferit pagube notabile, ceea ce-ar trebui confirmat, în urma inspecţiei, de către autorităţile chineze” explică IRSN-ul.
Cu toate astea „mai multe instalaţii nucleare – printre altele, cele care produc energie electrică – sunt repertoriate în regiunea de Sişuan şi situate la distanţe mai mici de 100 de km. faţă de epicentru”, afirmă experţii, adăugând: ”Ţinând cont de puternica acceleraţie observată la 70 de km., de epicentru, nu este posibil ca, la acest stadiu, să se excludă unele pagube suportate de instalaţii”.
Din păcate, domeniul nuclear din China este ocrotit de secretul naţional şi militar, deci, am putea spune, impenetrabil. Astfel, oficialii ne asigură, cu mâna pe Învăţămintele lui Mao, că pe acest plan „totul e în ordine”.
Replici necruţătoare
În timp ce numărătoarea victimelor ia aspecte tot mai dramatice, depăşind 50.000, spasmele telurice se succed fără nici o reţinere, împingând populaţia la limitele suportabilului. În oraşul Jingyu din provincia Sişuan, deja devastată, o replică de gradul 6 a semănat din nou panica în rândurile sinistraţilor, întrerupând investigaţiile salvatorilor.
De la cutremurul de luni, sud-vestul Chinei a înregistrat peste 20 de replici seismice, depăşind magnitudinea de 5.
Patru milioane opt sute de mii de sinistraţi, rămaşi fără acoperiş, se adăpostesc cum pot, în locaţii improvizate şi în condiţii de higienă precare, expuşi epidemiilor ce pot surveni, mai cu seamă, din cauza apei poluate de sutele de cadavre şi de carcasele a 4,8 milioane de animale răspândite mai peste tot.
În această atmosferă de haos, populaţia chineză încearcă o mobilizare totală. „Combaterea epidemiilor, este lucrul cel mai urgent şi mai important care ne aşteaptă acum”, a declarat, pe un ton grav, vice-ministrul agriculturii Wei Chao’an.
Un doliu naţional de trei zile a fost declarat, timp în care făclia olimpică îşi va întrerupe periplul, după care pregătirea marii competiţii mondiale se va desfăşura concomitent cu operaţiile de salvare şi de reconstrucţie.
Noi, care am fost ocrotiţi de astfel de calamităţi, nu ne putem reţine o profundă compasiune la gândind teribilei suferinţe îndurate de populaţia chineză.