Într-un articol din ziarul Ziua, 27 oct. 2007, intitulat „Raportul Tismaneanu pus la zid de un analist CIA”, Richard Hall (PhD la Indiana University, 1997, angajat al CIA din septembrie 2000, analist politic pe probleme românesti, din octombrie 2000 pâna în aprilie 2001) discuta, în mod — de departe — preponderent, Raportul de condamnare a comunismului sub aspectul analizarii evenimentelor din decembrie 1989 (asupra carora se pare ca are mai multa expertiza si deci spera sa poata lovi — se va vedea mai jos de ce cred asta — mai tare). Si ajungea, printre altele, la concluzia ca autorul Raportului este un „zelot ideologic [care a trecut] de la marxism[ul] revizionist la ‘anti-comunism’”. Cel putin, acesta este titlul unui paragraf din articol (care poate sa nu-i apartina neaparat lui Richard Hall ci redactiei, dar cu certitudine este unul asumat de autor; ca doar nu i se poate pune în cârca ditamai analistului CIA un titlu cu care acesta sa fie în dezacord). O etichetare cu atât mai bizara — mai ales la un analist politic american — cu cât, în afara de câteva repere biografice incriminante, sa zicem, autorului Raportului i se fac exclusiv reprosuri de ordin general.
Ca R.H. are alergie la numele Tismaneanu (asociat ulterior cu Tom Gallagher) se poate lesne constata din alte texte ale analistului american si anume din termenii în care se refera acesta, tam–nisam, la cei doi:
„Sa mai observam ca alti semnatari de marca ai apelurilor lui Iliesiu (v. mai jos), nemasurat de orgoliosii [înfumuratii, stupizii — toate trei sensurile fiind adecvate termenului englezesc vain, folosit de R.H., pe al carui polisemantism acesta trebuie sa fi mizat, desigur, nu fara o secreta si… vain satisfactie interioara!] domni Vladimir Tismaneanu si Tom Gallagher au fost si continua sa fie amnezici în privinta uimitoarei permeabilitati si fluiditati a aliantelor politice de la începutul anilor ’90 — se cam potriveste cu[it messes with; to mess — si: a bramburi, a porcai!] descrierile lor simpliste ale epocii.” („Another month… another ‘appeal’”, 23 mai 2007, articol publicat pe blogul lui R.H.:)
Si pentru ca portretul celor doi sa fie înnegrit… iremediabil — spera R.H. —, acesta catalogheaza textele lor astfel:
„[P]asmuiri [fairy tale accounts] iluzorii [wishful thinking], panglossiene [de la Pangloss, un personaj din Candide, de Voltaire; desemneaza un optimism nejustificat], binare, în alb–negru ale unor Tismaneanu sau Gallagher, care plutesc cu aroganta pe deasupra detaliilor si a istoriei de parca ar pluti peste fel de fel de flecustete… dar în ultima instanta în detrimentul publicului lor si al întelegerii colective (‘You gotta be kidding me…’ 17 mai 2007, acelasi blog de mai sus).”
Cam sarcastic pentru un „analist CIA”, nu credeti?
Dar sa revenim la articolul lui R.H. din Ziua, citat mai sus:
„Sa luam un exemplu, la care Tismaneanu nu se refera în mod explicit (…) dar la care se gândeste [N.B. — R.H. stie pâna si ce gândeste Tismaneanu!], în mod evident — citatul deseori invocat din discursul sustinut de Ion Iliescu la TVR în data de 23 decembrie 1989, potrivit caruia teroristii ‘trag din toate pozitiile’. Oamenii se refera în mod frecvent la aceasta declaratie pentru a sugera ca, în mod intentionat, Iliescu, a încercat sa creeze un bau-bau, pentru a speria oamenii de pe strazi si ca a dorit sa zugraveasca un tablou cât mai sumbru. Transcrierile arata ca aceasta parere si aceste aduceri aminte sunt pur si simplu gresite (s. mea)”.
Realitatea este însa alta. Îmi amintesc perfect de respectiva afirmatie facuta de Ion Iliescu facuta la TVR — nu mai stiu daca exact pe 23 decembrie sau într-una din zilele urmatoare. Ceea ce ma face sa am serioase rezerve fata de impartialitatea americanului.
Într-un articol intitulat „Orwellian… positively orwellian: Prosecutor Voinea’s campaign to sanitize the Romanian Revolution of December 1989” Richard Andrew Hall îsi exprima parerea ca procurorul militar Dan Voinea se straduieste, adoptând tactica tergiversarii, sa „albeasca” Revolutia româna din decembrie 1989. Este, partial, si parerea mea. Nu însa si ca Dan Voinea îsi da silinta sa „albeasca” Revolutia ci ca face jocul Puterii de a amâna, daca se poate (si se pare ca are resurse nelimitate în acest sens), la calendele grecesti elucidarea „misterelor” Revolutiei. Mistere care se reduc, practic, la unul singur: cele 1100 de victime — de ce, de catre cine, în urma caror comenzi si în folosul cui au fost ucise acele persoane (daca a existat un interes în acest sens)?
Din acelasi studiu al lui Richard Hall reiese ca acesta este preocupat în detaliu de: calibrul gloantelor trase în timpul evenimentelor din decembrie ’89; de simulatoarele de tir automat; de combinezoanele negre ale USLA-silor; de sediile conspirative ale Securitatii; de declaratiile martorilor oculari, ale ziaristilor, a nenumarate persoane implicate, mai mult sau mai putin oficiale; de cele 40 de cadavre transportate de la Timisoara la Bucuresti pentru a fi incinerate (despre care nu e clar daca au fost ale unor manifestanti sau ale „fortelor speciale” din cadrul armatei — DIA); de „turistii” sovietici sositi în România în numar mare în zilele premergatoare evenimentelor din decembrie ’89. Si mai ales este „convins” de faptul ca „teroristii” (la care se refera invariabil zeflemitor) nu sunt inventia actualei Puteri, nu au existat în realitate, ci au fost/sunt în totalitate o lucratura a Securitatii.
Lui Richard Hall se pare însa ca detaliile „tehnice” pe care le trece în revista cu meticulozitate nu-i sunt de prea mare folos, întrucât principalele sale concluzii au la baza considerente de plauzibilitate. Vezi în acest sens citatul de mai sus, referitor la nepronuntarea de catre Ion Iliescu a celebrei fraze „Teroristii trag din toate pozitiile”. Precum si — înca si mai edificator — citatul ce urmeaza.
„Rates a dat urmatoarea explicatie consistenta pentru prostia continuta în argumentul ca Iliesiu se mobilizeaza ‘deoarece [daca] niciun „terorist” n-a fost trimis în judecata… înseamna ca [acestia] n-au existat’ [referire ironica, sub titlul ‘Luna, si apelul’ — Another month… another ‘appeal’ (v. articolul de pe blogul lui Richard Hall — la Apelul de anul trecut al lui Sorin Iliesiu, ‘pentru adevarul despre istoria recenta’ [apropo de desele apeluri ale lui Iliesiu pe diverse teme civice]:
‘În eventualitatea improbabila (sic!) ca regimul însusi ar fi înscenat într-adevar un mini-razboi, asa cum cred multi, atunci ar fi fost în interesul regimului sa fabrice raspunsuri cel putin la unele dintre numeroasele întrebari puse de presa si de opozitie, sa propuna un scenariu convenabil, sa trimita câtiva „teroristi” în judecata si sa încerce din toate puterile sa faca problema uitata. În loc de aceasta, tactica a fost evitarea aproape ostentativa a oricarui raspuns, deoarece interesul actualilor guvernanti este mai curând ca misterul sa fie tinut treaz decât elucidat. Sa fie oare, de fapt, aceasta tacere un fel de santaj, care sa tina anumite parti din armata si/sau Securitate la respect si cumva obediente? [Bingo! — exclama R.H. Într-adevar, Dle Rates, ati nimerit-o cu Securitatea].’”
De ce însa ar fi Puterea interesata „sa tina treaz misterul”, asta Nestor Rates nu ne explica. Lucru de care R.H. ia nota pur si simplu, cu satisfactie. Cu alte cuvinte, este perfect de acord.
În legatura cu cele spuse de Nestor Rates si cu care R.H. este de acord, ramâne deschisa întrebarea: cine pe cine santajeaza? Fiindca, s-o recunoastem, la fel de bine Puterea poate sa fie aceea care sa aiba interesul sa tina dosarele la popreala. Nu? Daca Iliescu si acolitii sai au provocat victimele Revolutiei pentru a-si da „legitimitate” în calitate de noi guvernanti, si Securitatea (prezenta si astazi — prin persoane si prin grupuri influente de interese — în structurile Puterii, asa cum însusi R.H. afirma) sau alta structura redutabila detine probe în acest sens, atunci Puterea (si nu Securitatea) ar avea tot interesul sa taraganeze procesul Revolutiei. Asta, daca e sa adoptam „stilul” lui R.H. si sa speculam în termeni de probabilitate.
R.H. are „convingerea” ca toate fantomele Revolutiei din România (pe care, cu un dispret suveran o asemuieste cu Yoknapatawpha County, plasmuirea lui Faulkner — „as apt a metaphor for Romania as there ever was”) au fost fabricate de Securitate, eventual împreuna cu Militia. Si respinge categoric orice implicare a Armatei. Si a Puterii nou-instalate. De parca ghicitoarea noastra cheie în ziua de azi ar fi: ghici care dintre cele trei structuri represive din fostul regim comunist a orchestrat „mini-razboiul” din decembrie! Într-un stat profund nedemocratic cum a fost România comunista, toate cele trei structuri militarizate, Securitatea, Militia si Armata existau, în mod fundamental, pentru a mentine dictatura. Si, ca atare, întrebarea cheie nu este: care dintre cele trei foste structuri este responsabila — sau mai responsabila — de victimele din decembrie ’89, ci: cine a ucis?
R.H. incrimineaza Securitatea din considerente de plauzibilitate. Dar din considerente de plauzibilitate se pot afirma multe. Sa ne amintim ca, în mod aparent bizar, aproape toate partidele comuniste au aparut în Europa în anul de gratie 1921. Adica exact în momentul în care Rusia Sovietica, adepta declarata a revolutiei socialiste mondiale, si-a consolidat puterea prin lichidarea interventiilor straine. Si a putut astfel sa se concentreze asupra idealurilor ei internationaliste, înainte chiar de a fi rezolvat problema supravietuirii propriului popor. Cum se explica simultaneitatea crearii partidelor comuniste? Cine a intervenit?… Mânastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i!
Oare nu într-un mod la fel de bizar (si la fel de aparent bizar), majoritatea regimurilor comuniste din Europa au cazut aproape simultan în 1989?… Într-o emisiune a postului de radio Europa Libera, difuzata dupa caderea regimului comunist din Germania Democrata si înaintea de caderea lui Ceausescu, se vorbea, într-un limbaj delicios de colorat (textul i-a apartinut probabil lui Emil Hurezeanu), de faptul ca Mihail Gorbaciov i-a dat lui Erich Honecker talpile schiurilor cu ceara, înlesnindu-i astfel mai grabnica iesire din scena. Sa nu fi încercat oare Mihai Gorbaciov sa-i dea si lui Ceausescu talpile schiurilor cu ceara? Ar trebui sa fim în cale-afara de vain (stupizi, înfumurati, orgoliosi!) sa n-o admitem! Ceea ce „analistul CIA” se pare ca o crede despre cititorii sai.
De ce arunca totul asupra Securitatii?… Toate nemerniciile „Revolutiei”, toate misterele, toate asasinatele… De ce considera R.H. ca „dihotomia neta a lui Dan Pavel în rau vs. bine si adevar vs. fals”, atunci când afirma ca „Iliescu si grupul sau au fost creierul acelor evenimente sângeroase (…), implicând ‘teroristi’ pe care nimeni nu i-a vazut trimisi în judecata”, „frizeaza o piesa a bunelor moravuri”. Si ca „[d]in nefericire, [aceasta] are prea putina asemanare cu realitatea si ca este deci profund gresita.” („The Securitate roots of a modern Romanian fairy tale: the press, the former Securitate, and the historiography of December 1989”)
Mda, ce altceva ar putea sa spuna un analist CIA despre evenimente care au avut loc în urma întâlnirii de taina dintre Mihail Gorbaciov si George Bush, pe 2-3 decembrie 1989, la Malta?
Nimeni nu spune că „vestita instituţie americană” nu deţine informaţii cu privire la teroriştii din ’89. Atât doar că nu le dezvăluie. Ca regulă generală. Şi, din câte se vede, direcţionează atenţia opiniei publice, la derută, spre ţinte false. Ceea ce nu e deloc fair-play din partea „vestitei instituţii americane”. Cât despre elevii americani, nu văd legătura cu subiectul.
Daca nici vestita institutie americana, nu detine informatii cu privire la teroristii din Revolutia de la ’89, ar fi bine sa apelam la resurse si logistica, la o prezicatoare de unde in mod cert, vom afla multe date in acest sens. Tara noastra fiind una de talie mica, elevii americani, nu au obigatia sa cunoasca locatia noastra pe mapamond! Ar fi bine sa fim realisti!