Crivăţul din îndepărtata Siberie, străbătînd meleagurile sterpe ale Asiei Mici, trecînd peste meleaguri neostoite de războinicii unor democraţii neînţelese, a poposit într-un final pe Terra Sancta. Soarele sub inluenţa Siberiană luminează Cerul de Cristal, fără urmă de nouri. Mă încălzesc la focul de vreascuri a căminului, privind Zarea Cristalină sub Crivăţul usacat şi rece al Siberiei. Privind albul migdalilor înfloriţi pe înălţimile Golan, alb ce-mi aminteşte omătul aducător de viaţă, îmi trimit ruga Fönului Tirolez: Vino, înlocuieşte Crivăţul.
Vălătuci de nouri aducători de apă a vieţii, împinşi de Ruga-mi fierbinte, udă Terra Sancta. Golanul şi Galilul îşi îmbracă verdele de primăvară presărat cu meri în floare.
Un ultim val împins de Fönul aducător de viaţă, înmiresmat de portocali anunţă primăvara triumfătoare.
