Astăzi se împlineşte un an de când tatăl meu numit Dumitru a plecat în lungă călătorie fără de întoarcere.Rămâne în noi, fiu şi nepot, acolo unde poposeşte ne vrea în plină voie bună, mai ales împreună.
Cu cât timpul ne desparte şi mai mult secvenţele timpului recâştiga savoarea aducerii aminte.
Parcă ieri tatăl meu venea în oraşul anilor studenţiei, cărând un bidon de vin, cârnaţi afumaţi, slănină, pâinea de cartofi şi prăjituri pregătite de mama.
Odată a sosit tocmai în plină sesiune, eu mă aflăm la examen. L-a aşteptat prietenul meu, colegul de camera, Marian zis Pricolici. Tatăl meu l-a invitat la o bere la terasă Corso unde aveam să-i întâlnesc după terminarea examenului.
Marian era binecunoscut în lumea studenţească fiind un acordeonist talentat, un fel de Barbu Lăutaru al
petrecerilor noastre.
La Corso, la masă lui Marian şi a tatălui meu s-au alăturat şi alţi studenţi.
Dar Florin unde este?, întrebau toţi. Eram nedespărţiţi.
Păi Florin e la examen, vine şi el. Acesta e tatăl lui, nea Dumitru de la Sibiu.
Tatăl meu s-a trezit înconjurat de prieteni, de tovarăşii de studii la crame, la terase.
Lângă el s-a aşezat şi una dintre iubitele mele de altădată, Carmen. Colac peste pupăză s-a nierit şi omul cu lozuri în plic înşiruite pe un cerc de sârmă zornăindu-le pe la mese.
Băi, Nea Loz-în-Plic da-ne şi nouă un loz!
Da’ aghiotantul tău unde e ? Ardeleanu’ ? Omul îşi trase un scaun alături de masa înţesată de beri.
Am apărut şi eu la terasă. Comesenii vorbeau fără să-şi mai dea rând.
Mi-am îmbrăţişat tatăl.
Florin, ai luat examenul? Toţi aşteptau răspunsul.
Am luat cu 10, şi am scos carnetul cu cerneală încă proaspătă.
Bucuria se înteţea, berile se înmulţeau.
Tatăl meu a comandat mici, alte beri; se bucură şi el cu noi, mai ales că văzuse şi nota mea de la examen.
Marian a scos acordeonul şi ne-am întins în cântece până către asfinţit, după care ne-am îndreptat către căminul studenţesc. Vinul şi bucăţele de acasă întinse pe ziare s-au terminat în acea seară.
Aşa facultate să tot faci, apoi adormi şi bietul meu tată după o noapte de drum…
Fiul meu in vizita la Sibiu