Relaţiile moldo-române şi viaţa la frontiera Uniunii Europene. Campania „AICI este Europa Liberă” în piaţă la Sculeni.
De câteva săptămâni, piaţa de la Sculeni, raionul Ungheni, este tot atractivă pentru cetăţenii români, care pot intra în ţară doar cu buletinul. Mulţi dintre cei care trec Prutul cumpără combustibil şi produse alimentare. Vânzătorii de prin părţile locului sunt mulţumiţi că au mai mulţi cumpărători.
Pensionara Tamara Jdanov îi întâmpină pe muşterii din drum, înconjurată de mai multe lăzi cu legume:
„Iată vând miere de albini, pere, ardei dulci, ceapă pentru pus în pământ acum la codiţă, usturoi, mere, ulei. Câte oleacă de toate celea şi ne descurcăm”.
Europa Liberă: Am înţeles că duminica, mai ales, vin foarte mulţi cetăţeni români la piaţă aici.
„Vin foarte mulţi şi le dă voie şi suntem foarte mulţumiţi. Totul cumpără, ce la ei este mai scump, ei transformă banul nostru în banul lor şi ce le convine cumpără şi se duc mulţumiţi şi noi suntem mulţumiţi că are cine cumpăra”.
Europa Liberă: Înainte mergeaţi în România să vindeţi marfă?
„Mugeam. Toată lumea. Şi acum se mai duc, dar merg tinerii, noi în vârstă nu mai putem”.
Unii oameni din Sculeni spun că preţurile au crescut de când au început a veni românii în satul lor, alţii zic că şi ţăranii sunt în câştig. De la un timp au prins a veni cu marfă şi cei din satele vecine.
Moş Grigore Fuior din Taxobeni a adus struguri, fructe şi ardei. S-a aşezat, strategic, la poată şi în scurt timp vinde jumătate din producţie. Zice că târgul de la Sculeni e cel mai aproape şi fluxul de călători e mare.
„Majoritatea sunt de peste Prut. Ei, ce să faci? Dacă ei trec cu buletinele încoace, dar nouă ne trebuie paşapoarte internaţionale, barometric, dar eu de tot am pensia nici 800. Tot românii aproape au cumpărat, mai mult românii ca ai noştri, basarabenii nu prea”.
În timp ce ţăranul vorbeşte de greutăţi, se apropie o cumpărătoare care ia trei kilograme de ardei. Lidia Babătă e de la Piatra Neamţ, dar a venit la Iaşi la o prietenă şi de acolo la Sculeni. Are mâinile pline cu sacoşe. Iată ce spune ea despre piaţa de la Sculeni:
„Ne place piaţa Moldovei că încă are produse bio, foarte bune calitativ, cu gust mai precis. Sunt la noi pieţe foarte bine puse la punct, foarte elegante, foarte dotate, şi produsele nu sunt bune. Preţurile aici sunt mult mai bune. Cu 50 de lei româneşti chiar îţi faci piaţa bine”.
Europa Liberă: Cu aceeaşi sumă dincolo cum e?
„Păi, cu aceeaşi sumă de 50 de lei iei la jumate”.
Unii cetăţeni români se plâng că piaţa e prost amenajată şi decid pe loc să meargă în oraşul Ungheni. La tarabe rămân oameni care se văicără sau care pun tara la cale. Câţiva cer ca mai-marii ţării să facă ceva ca aşa cum cei de dincolo vin cu buletinul şi cei de aici să meargă la fel cu buletinul.
„Ei lasă-i să vină, dar să se ducă şi ai noştri, că unire nu ne trebuie nouă, asta-i prostie. Să aibă şi ai noştri trecere liberă, să aibă şi ei trecere liberă. Dar aşa la ai noştri li-i ciudă că aiştia au trecere liberă cu buletinul”.
Europa Liberă: Cum credeţi dumneavoastră cine sunt acei care vor unire?
„Cei care şi-au vândut ţara. Care iaca sunt cu România, care se duc prin Europa. Noi, moldovenii, am spus voi duceţi-vă acolo, nouă daţi-ne pace să trăim bine aici. Nu vă încurcăm, nu vă oprim, duceţi-vă, dar nu trebuie să ne ţârâiţi şi pe noi de urma voastră, daţi-ne pace, cum putem cu încetul, dar ne descurcăm”.
„Aicea-i preţ mai mare pentru localnici”.
Europa Liberă: De când e asta?
„De când au dat drumul cu buletinele la români. E bine, dar nu chiar bine. Alor noştri le pare rău că se ridică preţurile”.
Europa Liberă: Dar oamenii de aici, din Sculeni, se mai duc în partea aceea să facă cumpărături?
„Nu prea, e complicat. Trebuie să dea mulţi bani pentru paşapoarte care-s scumpe şi s-o mai ridicat şi diferenţa e aceea de ce ai noştri nu au voie să. Vorbeşte lumea că suntem fraţi, dar nu chiar fraţi, iese că suntem vitregi”.
„Spune drept, că moldovenii n-au parale, de-atâta vindem la români. Suntem săraci cu domnul Filat, cu domnul Ghimpu, cu toţi împreună, să n-avem bani. Iată venim, ne uităm şi ne ducem. Lumea râde de mine că n-am cu ce”.
„Nu râde, că eu tot aşa sunt. Cei, eu am cu ce să cumpăr?”
„Treaba-i slută”.
„Ei vin la noi cumpărăm, noi ne ducem acolo cumpărăm. Lumea se schimbă cu mărfurile şi-i foarte bine. Noi vrem în Europa, trebuie să ne ducem în Europa, numaidecât trebuie să ne ducem, de-altfel noi nu trebuie să ne ducem în Siberia, în Siberia de-acum am fost”.
Vânzătorii din Sculeni visează să revină în pieţele din Iaşi, Niculina sau comuna Victoria, de pe celălalt mal, doar că sunt conştienţi că nu o mai pot face pe vechi.
————-
„AICI e Europa Liberă” este o campanie a postului de radio Europa Liberă/Libertatea în parteneriat cu Programul comun pentru dezvoltare locală integrată, Progamul ONU pentru dezvoltare Moldova, şi Asociaţia Presei Independente. Partener media – postul de televiziune Canal Regional.
Pentru a afla în ce zi suntem în localitatea Dvs ori pe aproape accesaţi harta interactivă a comunităţilor în care vom face tabără pe parcursul unei zile întregi.
Valentina Basiul, 02.08.2015
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
„Europa Liberă: Cum credeţi dumneavoastră cine sunt acei care vor unire?
„Cei care şi-au vândut ţara. Care iaca sunt cu România, care se duc prin Europa. Noi, moldovenii, am spus voi duceţi-vă acolo, nouă daţi-ne pace să trăim bine aici. Nu vă încurcăm, nu vă oprim, duceţi-vă, dar nu trebuie să ne ţârâiţi şi pe noi de urma voastră, daţi-ne pace, cum putem cu încetul, dar ne descurcăm”.
Acesta este raspunsul unui moldovenist dement, clonat in laboratoarele de la Lubianka inca pe timpurile tatucului Stalin. Rusii au venit in 1940 in Basarabia calare pe tancuri si au izbutit sa creeze un sort noi de moldoveni, „deosebiti” de romani, care socot ca a fi cu Romania inseamna „a-ti vinde Tara”. S-au deprins sa traiasca in „tsarcul zidit de Stalin”, s-au deprins sa priveasca „in pamant”, ca vitele si au uitat ca oamenii au fost creati „cu fruntea spre stele”. Nu ei vor hotari cu cine va fi R.Moldova. Intelectuialitatea romaneasca, studentii, tinerii educati sunt forta motrica a viitoarei Uniri.
Cateva ganduri, scrise de jurnalistul Octavian Tacu:
M-am născut „homo moldovanus”. Adică în anul 1972, când am apărut pe lume, la fel ca mulți dintre cei care citesc aceste rânduri, eram scris „moldovean”, atât în adeverința de naștere, cât și în linia a cincea a pașaportului sovietic.
Nu-i bai, că și acum sunt scris așa în adeverința de naștere, pe care mi-au eliberat-o după independență. Doar că „moldoveanul” de acum nu-i tot una cu „homo moldovanus” sovietic de atunci. Acum pot alege între a fi „moldovean și român”, „moldovean și atât” sau „român și punctum”. Atunci puteam fi numai „homo moldovanus”, adică cineva care-i distinct de a fi român, împotriva a tot ce este românesc și ceva care ținea de alți „homo sovieticus”.
„homo moldovanus”, ideal în varianta sovietică, era individ cu două feţe. Pe de o parte el trebuia să fie un „om simplu sovietic”, care era atomizat („este ca toţi ceilalţi”), deindividualizat, opus la tot ce este elitar şi original, „transparent” (adică accesibil pentru un control de „sus”), modest (primitiv) în cerinţe (reduse la necesităţile „raţionale” de supravieţuire), făcut pentru totdeauna, impasibil la schimbări şi uşor de condus (de fapt supus mecanismului primitiv de conducere).
Dar, în acelaşi timp, „homo moldovanus” trebuia să fie de preferinţă un antiromân sau cel puţin refractar la tot ce e românesc, convins de faptul că este altceva decât român, puţin educat, vorbitor de limbă „moldovenească” amestecată cu rusisme, predispus spre îndoctrinare, deznaţionalizare, rusificare şi sovietizare, preferând cu uşurinţă limba rusă ca mijloc de comunicare în alte circumstanţe decât cele legate de baştina sa, pătruns de un complex de inferioritate faţă de ruşi sau cei vorbitori de limba rusă, complex compensat prin adularea şi acceptarea formelor imperiale şi culturale de sorginte sovietică, mândru de ideea apartenenţei la marea „supraputere” sovietică.
Ca să pară mai credibil, „homo moldovanus” își lua soție rusoaică și își dădea copiii la grădinițe și școli în care se vorbea în rusă. Dar cel mai important, că el era mândru de mărețul imperiu în care trăia, iar sentimentul de a fi parte a unei supraputeri şi cunoaşterea unui standard de viaţă relativ bun, în contrast cu cel pe care România l-a avut în epoca comunistă, a creat un mit al superiorităţii lui „homo moldovanus” faţă de români în perioada Uniunii Sovietice, un mit menit să sublinieze distinctivitatea acestuia…
http://www.timpul.md/articol/bunica-mea–77643.html