Gând zburat peste Arad
Ies în balcon
În fiecare seară
Şi privesc pădurea
de lumini vibrând…
Atunci mă-ncearcă-ncet un gând
Ce pleacă de aici, din betonata tindă
Spre apa neînţelesului Mureş…
Şi colindă…colindă…colindă…
Îl simt aninat de retortele vieţii
Şi-n pânza ceţii
Saltă peste zidul de lumină
Spre-acolo, sus, pe-a arcului colină.
În clipa când în turn
Îşi face loc a nopţii oră
Îl văd că-i prins în horă
Cu respiraţia înnoitoare a stradelelor
Şi cu parfumul îmbătător al lalelelor.
Pe curcubeul strălucitor al oraşului
Coboară încet pe muzica titanilor
Ce cântă în cetatea de plămadă a vagoanelor,
Urcă pe terasele zidirilor
Şi în palatul de-nălţare-a simfoniilor.
Îl văd cum se aşează lâng-o carte
Şi-apoi pe mâna făuritorului de arte.
Îl simt că se reîntoarce-n mine
Mai proaspăt şi mai tânăr.
Privesc din nou
La veşnicele stele
Şi-mi spun în gând
Că nu-i departe ziua când
Voi respira şi voi dansa cu ele.
Mircea Hortensiu Tomuş, din volumul Printre tristeţi şi bucurii, Editura StudIS, Arad, 2013, ISBN 978-606-624-454-1