ACUM.TV

 
Odraslele câtorva familii de gospodari înstăriţi din judeţul Vaslui sunt autorii unui viol în grup şi liderii unor manifestări antisociale agravante.

Violul ca infracţiune şi derapare de la o conduită normală este întâlnit şi în alte ţări, însă pedepsit la fel de drastic ca şi o crimă.

În România postdecembristă procedurile de combatere, de prevenire şi de pedepsire nu-şi duc la îndeplinire cu succes misiunile specifice statului european.

E nevoie de semnale tragice în a atrage atenţia asupra actului incalificabil, numit viol.

În urmă cu câţiva ani o tânăra “luata cu japca” se aruncă de la etaj, nemaisuportând abuzurile sexuale la care era supusă; actul sălbatic al imigrantului Mailat în Italia oripilează opinia publică europeană; un recidivist lăsat în libertate după comiterea unei agresiuni sexuale anterioare violează şi ucide o tânăra japoneza abia sosită pe aeroportul Otopeni.

Lista continuă cu alte zeci de cazuri până la violul din judeţul Vaslui, comis cu bestialitate în luna noiembrie a anului trecut.

Clemenţa şi toleranţa infracţiunilor de viol din partea organelor judiciare favorizează repetarea actelor antisociale, făptaşii nu se tem de rigorile legii. Sau în unele cazuri putem atribui lipsa de imparţialitate a judecătorilor, nu ştim din ce motive.

Erorile judiciare, punerea în libertate a multor infractori – în aprecierea organelor judecătoreşti – că aceştia nu prezintă un pericol social accentuează neîncrederea în justiţie în rândul victimelor, şi că legea e de partea lumii criminale.

Citez fără niciun comentariu un pasaj din motivaţia judecătorilor vasluieni, o explicaţie ditirambică de parcă ar vrea să adoarmă copiii:

„Ȋn raport de aceleaşi circumstanţe, instanţa de control judiciar apreciază că în actualul stadiu procesual al cauzei, în care sunt judecaţi inculpaţii, măsură arestării preventive nu mai întruneşte cerinţă proporţionalităţii acesteia cu gravitatea acuzaţiei aduse acestora. Pentru a ajunge la această concluzie, s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale celor patru inculpaţi, care se află la primul conflict cu legea penală, durata pe care aceştia au petrecut-o în arest preventiv (de circa 5 luni), ce a permis inculpaţilor să conştientizeze care sunt urmările comiterii de fapte antisociale. (…) Tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu poate asigura un echilibru între interesul public de înfăptuire a justiţiei penale şi interesele personale ale inculpaţilor, de a fi judecaţi nu în stare de detenţie în regim penitenciar, ci în arest la domiciliu, o măsură care, deşi privativă de libertate, implică o atingere mai redusă a dreptului la libertate individuală”. Să nu uităm că autorul sentinţei este o femeie, Georgina Munteanu.

Dintr-o analiză postfaptica reiese că victima supusă cu bestialitate violului în grup nu se bucură de dreptate, nici de consiliere de specialitate, şi mai mult decât atât, este expusă în continuare atacurilor din partea agresorilor.

Un alt aspect ce se potriveşte ca o mănuşă perfectă cu motivarea judecătorească îl reprezintă mentalitatea retardată a localnicilor, şi mai departe a unei părţi a populaţiei româneşti. Violul în accepţiunea lor nu reprezintă o abatere gravă de la conduită socială.

Adolescenta agresată este acuzată, iar violatorii sunt priviţi că nişte eroi. Sarcasmul, aroganţă făptaşilor, indolenţa şi susţinerea din partea localnicilor orbiţi de tradiţii preluate dintr-un ev mediu turcit continuă acţiunea de batjocorire în tandem cu deciziile organelor de drept.

Vocea consătenilor, din fericire nu majoritară, căci mai există şi cetăţeni normali, scandează următoarele: „Aşa-i trebuie, dacă s-a urcat în maşină cu şapte. Dacă era fată cuminte, nu păţea nimic. Fata e de vină. A distrus şapte familii, oameni credincioşi care nu au avut niciodată probleme cu legea”.

Să fim oare doar la un pas de impunerea unei practici Sharia în piaţă mare şi să aruncăm cu pietre în femeie ?

Acest articol a fost publicat joi, 23 iulie 2015 la rubrica SPUNE.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.