Din farmecul ochilor tăi
Din farmecul ochilor tăi
Ce mi-au fost viaţa
În zile însorite
Au rămas văpăi
Şi doruri ne-mplinite.
Şi e târziu în suflet,
Ş of cu of se-ndeamnă,
Deşi aştept un semn
Ce chinul îl destramă.
Căci te privesc, mă-ncânt,
Şi clipa-i minunată,
Dar nu găsesc cuvânt
În clipa ce mă-nbată.
Şi-aşa se trece dorul,
Născând alt dor în mine,
Iar gândurile-mi zbor
Mereu spre tine.
Sunt eu!
Aş vrea şi tind
Dar nu sunt Prometeu…
Sunt doar un fruct
Al secolului meu.
Nu pot, nu vreau sa fiu
Un simplu fariseu.
Ca să devii ce nu eşti
Nu e prea greu.
N-a fost de-ajuns
C-am fost Orfeu,
Ci-a trebuit să urc,
Mereu, mereu,
Şi din nimic,
Dintr-un plebeu
Ajuns-am totul:
Cezar şi zeu.
Trecând pe-aici
Nu-s Prometeu.
Sunt ce-am visat:
SUNT EU!
Mircea Hortensiu Tomuş, din volumul Printre tristeţi şi bucurii, Editura StudIS, Arad, 2013, ISBN 978-606-624-454-1