Dragi tavarasci si pretini, lasati ipocrizia si sarbatoriti asa cum se cuvine glorioasa zi de 30 Decembrie! Votati de zor presedinti normal ca de republica, doar nu de cnezat, insa ii intoarceti spatele propriei optiuni taman la aniversare! Va dati republicani, dar va ascundeti dupa deget cand vine vorba de minunata Zi a Republicii mareata vatra calita-n foc de batalii, ba schimbati pana si numele unor nevinovate strazi, ce inca ne mai aminteau de fericita zi a abdicarii ultimului monarh roman! Ce sa mai vorbim de isteata deviere a numelui comunei 30 Decembrie, jud Ilfov, ajunsa, cu minimum de efort, comuna 1 Decembrie?
De ce fugiti de trecutul victorios? Ia rememorati cu netarmurita mandrie patriotica!
La 21 decembrie 1947, regele Mihai I de Romania revine in tara, din Marea Britanie, unde fusese invitat la nunta principesei Elisabeta, viitoarea regina Elisabeta a II-a, spre nemultumirea capilor comunisti, care ar fi preferat ca el sa se autoexileze, permitandu-le preluarea lejera a puterii si lansarea acuzatiilor de fuga din tara, tradare, hotie, etc, etc. Pe 29 decembrie, Petru Groza solicita o audienta la suveran, recomandand sa fie de fata si Regina-Mama. La audienta, desfasurata pe 30 decembrie la Palatul Elisabeta, participa si Gheorghe Gheorghiu-Dej, altfel spus seful Executivului a venit insotit de conducatorul politic, Secretarul General al PCR. Regelui i se da ultimatum de a semna un act de abdicare, pentru el si urmasii sai (!?) si i se refuza acordarea unui timp de gandire, ca si consultarea cetatenilor cu drept de vot. In acelasi timp, a fost amenintat cu o baie de sange provocata de „indignarea poporului” pe care sarmanii conducatori prosovietici n-o mai puteau stapani (!?) si cu executarea celor circa o mie de studenti arestati de autoritati.
Raportul de forte era evident: Garda Regala fusese dezarmata, legaturile telefonice taiate, palatul era sub supravegherea trupelor fidele comunistilor, iar intreaga Romanie era practic sub ocupatie sovietica. Regele a cedat amenintarilor, a semnat actul de abdicare si a parasit tara pe 3 ianuarie. Prin Legea 363/ 30 decembrie 1947 „Adunarea Deputatilor ia act de abdicarea Regelui Mihai I pentru ei si urmasii sai”. Tot prin aceasta lege, semnata de tradatorii Mihail Sadoveanu (Presedintele Adunarii Deputatilor), Petru Groza (Presedintele Consiliului de Ministri), Lucretiu Patrascanu (Ministrul Justitiei) si secretarul Stelian Morariu, se stabilesc si:
-abrogarea Constitutiilor din 1866 si 1923
-conditiile in care se va elabora noua Constitutie
-noua forma de guvernamant si anume „Republica Populara”
-denumirea de „Republica Populara Romana”
-modul de exercitare a puterii legislative si a celei executive pana intrunirea adunarii legislative constituante, respectiv pana la intrarea in vigoare a noii Constitutii
In aceeasi zi (cata harnicie!), de 30 decembrie 1947, Consiliul de Ministri emite Decretul 2299 de promulgare a Legii 363. Observatii reactionare, anglo-mosieresti, burghezo-americane:
-Daca suntem dispusi sa acceptam semnarea actului de abdicare de catre Mihai I, chiar sub amenintare, trebuie sa constatam ca Mihai I nu avea dreptul sa semneze abdicarea decat in nume propriu si nu in numele urmasilor sai, ceea ce inseamna ca revenirea la monarhia constitutionala presupune aducerea pe tron a urmasului legitim.
-Abdicarea regelui nu presupune implicit schimbarea formei de guvernamant.
-Nu a existat o forma de consultare a cetatenilor cu drept de vot, pe baza careia o Adunare Constituanta sa justifice instaurarea republicii.
-Prestigiul institutiei monarhice si al tanarului suveran erau prea mari pentru ca PCR sa riste declansarea unor revolte de proportii, inevitabile in cazul unei lovituri fatise de stat. Nu ca nu le-ar fi putut inabusi in sange, eventual cu sprijinul Armatei Rosii, dar asta ar fi insemnat ca nu pot controla situatia si aveau toate sansele de a pierde atat functia, cat si viata.
Deci, mult iubiti si stimati concetateni, suntem in impas.
Ori aruncam la cosul de gunoi al istoriei tot ce inseamna 30 Decembrie 1947, caz in care revenim la monarhia constitutionala si apoi punem mana de organizam un referendum dedicat exclusiv alegerii formei de guvernamant (ca sa tinem cont de opinia romanilor de azi), ori ne supunem cuminti Legii 363/ 30.12.1947, caz in care hai sa cantam si sa dansam de Ziua Republicii, iar dupa ce ne saturam de chefuit, ne vine mintea la cap si trecem la acelasi referendum, pentru ca e o aberatie sa sustinem ca ilegalitatea din 1947 a devenit legala prin votarea Constitutiei republicane postdecembriste.
trimis la wwwromanialibera.com, 2 ian 2007, „Marja de eroare”