Pe calea laptelui o stea de picuri
îngheaţă când decembrie spre capăt
sclipeşte iar către pământ albastru
ca fiul omului îmbătrânind să treacă
în anul nou smerenia iubirii

trei astrologi trei magi păstori de astre
măsoară locul ieslei şi aşează
sub unghiul potrivit lumina iernii
pe snopii razelor moşind destinul
la prorocita naştere şi cântă

colinda suie ca un fum subţire
de mirturi scorţişoară de răşină
să ocolească lumea aţipită
dar care s-a umplut deja de vestea
cea bună şi visează că renaşte…