© Autoarele – Ileana Costea şi Smaranda Schaechtele – reţin drepturile de copyright pentru textul din acest material.
Este un fenomen ciudat cum artişti, oameni de cultură sau ştiinţă proveniţi din România sunt răspândiţi în lume şi deseori nu sunt asociaţi cu faptul de a fi originari din România. Asta poate pentru că reuşesc să se integreze în mediul cultural al locului. Pe Brâncuşi şi Ionescu “străinii” îi consideră francezi. Cu atât mai mult “urma” unui artist din România este “pierdută” când se întîmplă ca acesta să se fi stabilit în Cuba. Este cazul lui Sandu Darie Lavel (scris în spaniolă: Sandú Darié Lavél), născut la Roman, România, în 1908, care a creat cea mai mare parte din opera lui artistică în Cuba “lui Castro”, unde s-a stabilit din 1941, devenind cetăţean cubanez la mijlocul anilor 40, pe când încă nu avusese loc revoluţia în insulă.
Spre deosebire de alţi artişti, care dezamăgiţi de direcţia revoluţiei din Cuba şi ostracizaţi fiind acuzaţi că fac o artă ne-ideologică, s-au refugiat în Statele Unite, Sandu Darie trăieşte şi lucrează restul vieţii lui în Cuba unde moare în 1991. Am încercat să îmi răspund la întrebarea: “Cum se face că Sandu Darie a rămas în Cuba? şi n-am reuşit, căci sunt puţine lucrurile care se spun despre viaţa lui privată pe Internet. Şi la urma-urmei ce importantă are? Cert este că trăind după “Cortina de fier” cubaneză Sandu Darie a avut foarte puţin ocazia să se facă cu adevărat cunoscut “în lumea imperialistă”, din care, în Cuba, erau considerate ca făcând parte Europa de Vest şi Statele Unite.
Singurul loc mai important unde am găsit informaţii despre Sandu Darie este pe WikiArt, unde i s-a facut o pagină-galerie. Altfel pe Internet se găsesc puţine lucruri scrise despre Sandu Darie; mai nimic în româneşte, câteva note ici şi colo în engleză şi i ceva mai mult în spaniolă, majoritatea în reviste oficiale din Cuba. Este păcat, căci Sandu Darie este un artist inovativ, foarte cunoscut şi apreciat în ţara lui adoptivă, cu o opera vastă care se extinde în multe direcţii: caricaturistică, desen, pictură, sculptură, ceramică, artă abstractă de lumină, artă lumino-cinetică, decor şi costume de teatru şi filme, cinematografie. El este considerat ca cel care a pus bazele artei abstracte în Cuba, în ambele ei genuri, de abstracţie lirică şi geometrică, care îi caracterizează opera, şi este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai artei cinetice cubaneze. Un aspect plăcut este faptul că în orice notă/articol unde se vorbeşte despre Sandu Darie el este menţionat ca artist româno-cubanez.
Este un moment foarte propice să îl facem cunoscut pe Sandu Darie, mai ales acum, de când pentru americani încep să se deschidă graniţele cu Cuba, care înainte nu se putea vizita în mod legal. Unii se mai duceau ocolind prin ţările adiacente Statelor Unite, Canada şi Mexico, care nu cereau paşaport, ci doar permisul de conducere. Şi apoi nici asta nu a mai fost posibil, de când cu “teama ameninţării teroriste” căci spre a obţine o viza dura luni de zile şi trebuia să te înscrii într-una din cele 12 categorii acceptate (călătorie de cercetare, eveniment sportiv, etc.). Aceste categorii au rămas valabile şi azi, doar că viza se poate obţine mult mai repede, şi există agenţii de turism care organizează excursii în Cuba, deoarece mersul legal pe cont propriu nu este încă posibil. Şi dacă dintre noi, cei din România, vre-unii vor merge să viziteze Havana, e important să li se dezvăluie puternica prezenţă a lui Sandu Darie în capitala insulei din Marile Antile.
Dovadă că Sandu Darie este un artist apreciat pe plan internaţional în lumea artei este faptul că pe Internet se întâlnesc lucrări ale lui care se vând la preţuri mari. O ”structură transformabilă” de Sandu Darie, în stilul cunoscutului grup de artă abstractă latino-americană MADI, este pusă în vânzare la Licitaţia de Artă Latină ce va avea loc la New York, la Plaza Rockefeller, între 27-28 mai 2015, fiind estimată între 50,000 şi 70,000 de dolari.
Structură transformabilă în stilul grupului MADI de Sandu Darie (Sursa: aici)
Sandu Darie a studiat dreptul la Paris (1926-1932) unde în acelaşi timp făcea caricaturi pentru ziare şi reviste româneşti şi franceze. În anii petrecuţi în “oraşul lumină” Sandu Darie a avut ocazia să stabilească legături cu cercurile artiştilor suprarealişti şi să se familiarizeze cu arta structuralistă şi constructivistă din cadrul mişcării artei abstracte şi cu neoplasticismul lui Mondrian. A început să picteze mai târziu, după stabilirea lui în Havana.
În 1946, Sandu Darie a aderat la grupul latino-american MADI, un grup cunoscut pentru artă geometrică abstractă. Invitat de Gyula Kosice, cu care a întreţinut corespondenţă timp de nouă ani, Sandu Darie a colaborat la crearea revistei “Arte MADI”. El a fost permanent în contact cu exponenţii artei concrete din America de Sud. Participarea lui Darie la mai multe expoziţii ale grupului MADI confirmă că opera artistului a găsit recunoaştere internaţională. Inspirat de neoplasticismul lui Mondrian şi descoperirea mişcării MADI, Darie se îndreaptă vertiginos spre Arta Concretă. El ia însă numai esenţa canoanelor neoplasticiste dezvoltându-şi o arta bazată pe culorile primare.
Primele picturi ale lui Sandu Darie, cunoscute sub numele de Composiciones (Compoziţii) au fost expuse în 1949 la Lyceum Lawn Tennis Club, Havana şi la galeria de artă Carlebach Gallery, New York. Aceste lucrări se caracterizau prin abstracţie lirică, fiind lipsite de orice element obiectiv şi referinţă anecdotică, constând din pete mari de culoare, contururi vertiginoase şi culori puternice, strălucitoare, influenţate de natura şi lumina ţinutului tropical în care trăia. Cunoscutul critic de artă francez Frank Popper, în cartea “Origins and Development of Kinetic (“Naşterea Artei Kinetice”), îi recunoaşte lui Sandu Darie meritul de a fi unul din iniţiatorii aşa numitei “arte luminoase pentru ambient”, punându-l alături de Yaacov Agam, Nicolas Shöffer şi Victor Vasarely.
În 1950 Sandu Darie a expus lucrările lui numite Estructuras pictóricas (Structuri picturale) la Lyceum Lawn Tennis Club, Havana. Acestea erau asamblaje prin care artistul s-a distanţat de formele confuze ale artei abstracte lirice care preconiza o mai mare rigoare formală. În 1952, împreună cu Mario Carreño şi Luis Martínez Pedro, Sandu Darie formează revista “Noticias de Arte” (“Note despre Artă”), prin care editorii au promovat tendinţele de artă abstractă-geometrică.
Sandú Darié, Arte Cinetico Latino Americano, 05/26/2013 (Sursa: aici)
În 1956, Sandu Darie a început să creeze aşa numitele lui “estructuras trasformables” (“structuri transformabile”) în care a experimentat neîncetat în domeniul cinetic, incluzând proiectoare, fotografie, aparate de înregistrat, filtre. Şi-a prezentat “structurile transformabile” la expoziţia colectivă Primera exposición CONCRETA (Facultatea de Arhitectură, Universitatea din Havana, 1955). În aceste lucrări, planul pictural a servit ca bază de la care puteau fi activate de spectator o serie de elice mobile colorate, acesta transformând după placul lui opera de artă. În aceeaşi expoziţie, el a prezentat lucrarea specială MULTIVISION, prima dintr-o serie de lucrări în care foloseşte forma circulară, în întregime sau fragmente din ea, ca element integrator pentru restul formelor geometrice.
În 1960 Sandu Darie s-a alăturat grupului celor “Diez Artistos Concretos” (“Zece Pictori Concreţi”). Un alt membru al acestui grup, Pedro de Oraá, pictor, poet şi critic de artă, s-a exprimat despre artistul româno-cubanez astfel: “Sandu Darie s-a făcut remarcat prin îndrăzneala operelor lui, a fost un creator de avant-gardă. Ideea lui de a face o artă pentru societate s-a învârtit în jurul postulatelor lui Vasarely, care şi el era interesat de rolul social al artistului şi deschiderea accesului operei de artă pentru masa publicului. Perseverenţa lui Darie în acest domeniu creativ este replica lui eficace la realizarea ideii în care credea şi a puternicii lui negări a stigmei puse în aceea vreme artei abstracte, cum că ar fi evazionistă şi că ar întoarce spatele tuturor aspectelor sociale. Operele lui geometrice sunt bine adaptate la mediul urban. Plasarea lucrărilor lui tri-dimensionale în capitala Cubei se bazează pe convingerea pe care o avea despre funcţia lor socială, şi în acest spirit constă elementul de excepţie al moştenirii lăsate de el.”
Sandu Darie, Triunghiuri negre şi albe; Art images copyright© of artist or assignee (Sursa: aici)
Sandu Darie, Fără titlu, 1950 ulei pe pânză, 40 x 60cm (Sursa: aici)
În lucrările lui mişcătoare şi transformabile, Darie introduce ideea rolului de participant al spectatorului, în co-crearea şi finalizarea operei de artă, realizând astfel o artă pe care teoreticienii o numesc “artă deschisă”. El îşi eliberează picturile de observarea pasivă tradiţională, şi îl îmbie pe cei ce le privesc să ia parte la modificarea elementelor compoziţionale. Astfel, arta devine accesibilă şi recreaţională. El a încercat să perfecţioneze folosirea spaţiului, luminii şi culorilor combinându-le cu un simt inovator special şi o continuă şi neobosită dorinţa de experimentare. Lucrările lui se remarcă prin structura lor obiectivă, bazată pe forme pure şi cineticism.
Sandu Darie”Estructuras transformables”, 1955-1956, imagine împrumutată de la Oriol Tarridas
În 1960 Sandu Darie s-a alăturat grupului celor “Diez Artistos Concretos” (“Zece Pictori Concreţi”) din care a făcut parte până în 1961. Grupul a fost format în jurul Galeriei de Arte Color-Luz (Havana), care a căror proprietari erau cunoscuţii pictori Lolo Soldevilla şi Pedro de Oraá. în aceasta perioada Darie a participat la crearea de portofolii de serigrafii intitulate “7 Pintores concretos” (7 Pictori Concreţi; 1960) şi “A” (1961), şi a fost implicat activ în activităţile acestui grup care a jucat un rol însemnat în difuzarea artei abstracte-geometrice în Cuba. Pedro de Oraá, pictor, poet şi critic de artă, s-a exprimat despre artistul româno-cubanez astfel: “Sandu Darie s-a făcut remarcat prin îndrăzneala operelor lui, a fost un creator de avant-gardă. Idea lui de a face o artă pentru societate s-a învârtit în jurul postulatelor lui Vasarely, care şi el era interesat de rolul social al artistului şi deschiderea accesului operei de artă la masa publicului. Perseverenţa lui Darie în acest domeniu creativ este replica lui eficace la realizarea ideii în care credea şi a puternicii lui negări a stigmei puse în aceea vreme artei abstracte, cum că ar fi evazionistă şi că ar întoarce spatele tuturor aspectelor sociale. Operele lui geometrice sunt bine adaptate la mediul urban. Plasarea lucrărilor lui tri-dimensionale (în capitala Cubei) se bazează pe convingerea pe care o avea el despre funcţia lor socială, şi în acest spirit constă elementul de excepţie al moştenirii lăsate de el.” Spre sfârşitul articolului vom reveni cu analiza lucrărilor urbane al lui Sandu Darie.
Fară Titlu, Sandu Darie, 1966 (Sursa: aici)
Începând cu anii 1960, Darie şi-a extins creaţia artistică la noi teritorii, cu filmul documentar Cosmorama, Poema espacial n°1, realizat împreună cu cineastul Enrique Pineda Barnet (1964). Acesta este de fapt un experiment audio-vizual care face edificatoare statura acestui artist veşnic în creaţie şi căutare de noi căi de expresie artistică care şi-a lăsat o amprenta puternică asupra artei cubaneze. Acest film experimental de pionierat, cu forme, lumini şi culori în mişcare a introdus un concept nou de artă cinetică audio-vizuală. Documentarul a fost prezentat în cadrul expoziţiei Electropintura en Movimiento Cosmorama (Cosmorama Electro-pictură în Mişcare) care a avut loc la Museo Nacional de Bellas Artes, Havana în 1966. Darie a continuat să lucreze cu acest mediu, producând El Bosque bajo El Puente (1965), Caminos del sabie (1966), El gran Viaje (1966), La cocotología (1967), El vuelo Cosmico (1967) şi Cuba frente al mar (1968 ) pentru a enumera numai câteva din lucrările de acest fel.
O importantă expoziţie colectivă a “artei luminii” (Kunst-Licht-Kunst/Artificial Light Art) organizată de Popper şi Jan Leering în 1966 la muzeul din Eindhoven, Olanda, l-a inclus pe Sandu Darie şi aceasta reprezintă probabil una din realizările profesionale cele mai importante din cariera artistului, fiind şi una din puţinele lui participări pe piaţa artistică europeană în timpul vieţii lui.
Începând din anii 70 Sandu Darie s-a îndreptat spre crearea de instalaţii arhitectonice lumino-cinetice, un domeniu în care a fost prolific. Aceste opere monumentale au intrat în peisajul urban cotidian al Havanei, deşi, din păcate, de cele mai multe ori plăcuţa care să-l identifice pe artist lipseşte. Printre lucrările sale de această natură se numără turnurile cu lumini pentru Anfiteatro Flotante (Parque Lenin, 1971), sculpturile totemice Construcciones situate în artera centrală a Havanei (Parcul Cuatro Caminos, 1977), muralul de scară mare, Día y Noce (Ziua şi Noaptea) ce decorează holul celui mai important spital din capitală, Spitalul Hermano Ameijeiras, 1982, picturile murale Colores Ondulantes en el espacio (Fábrica de Toallas del Wajay, 1983) şi sculptura La Columna de la vida (Instituto de Genetica y Biotecnologia, 1986). Cea mai cunoscută dintre ele este sculptura ambientală Arborele roşu (El Arbol rojo, 1981), structură cinetică multicoloră, care îi întâmpină pe vizitatorii Palatului Central al Pionerilor Ernesto Guevara, în Parcul Lenin, structură impozantă, cu elemente mişcătoare, care de-a lungul anilor a apărut deseori în cărţi poştale, poze de reclamă şi filme documentare. Tot la Havana mai există şi frumoasele mozaicuri geometrice făcute de Darie care decorează artera comercială La Rampa din centrul capitalei.
Sandu Darie lângă sculpturile lui totemice “Construciones” situate pe artera centrală în Parcul Cuatro Caminos, 1977 (Sursa: aici)
Muralul El dia (Ziua) de Sandu Darie din holul spitalului Hermanos Amejeiras, Havana (Sursa: aici)
Muralul Noche (Noaptea) de Sandu Darie, din holul spitalului Hermanos Amejeiras, Havana (Sursa: aici)
Árbol rojo (Arborele rosu) amplasat la intrarea Palatului Central al Pionerilor Che Guevara, Havana (Sursa: aici)
Mozaicuri de Sandu Darie pe artera importantă La Rampa din centrul Havanei (Sursa: aici)
Darie a fost făcut membru de onoare al Academiei de Arte din Haga, iar la Havana a primit Medalia Culturii Cubaneze în 1981. Ulterior a fost şi profesor la Universitatea de Arte Plastice din Havana. În 1982 a fost solicitat să participe la Salón Paisaje’82, Museo Nacional de Bellas Artes (Muzeul de artă din Havana) din Havana şi în 1988 a obţinut premiul trei de la Salón de Premiados, Museo Nacional de Bellas Artes, Havana.
Muzeul de artă din Havana, cel mai de seamă muzeu de arta din Cuba, deţine multe lucrări de Sandu Darie. În anul 2009 în clădirea dedicată artei cubaneze (Edificio Arte Cubano) a acestui muzeu a avut loc o retrospectivă Sandu Darie, şi s-a publicat un frumos catalog, acum epuizat, având ca autori pe Elsa Vega şi Sandu Darie (probabil pentru că autoarea a preluat texte scrise de artist în timpul vieţii lui). În expoziţie au fost expuse 40 de lucrări ale lui Sandu Darie, majoritatea aparţinând colecţiei permanente a muzeului. Au fost prezentate picturi, structuri transformabile, asamblaje metalice şi câteva machete la scară ale unor proiecte de spaţii ambientale şi arhitecturale – o linie importantă de creaţie dezvoltată de Sandu Darie. Se putea viziona şi Cosmorama. Curatoarea expoziţiei, cercetătoarea Elsa Vega, spune despre Sandu Darie că “influenţa lui transcende momentul istoric în care a trăit el, şi numele sau a devenit o referinţă în istoriografia artei cubaneze. Să plasezi arta lui într-o anume formă artistică de expresie precisă, este un lucru greu de făcut, dacă nu chiar imposibil… Graniţe sau ziduri nu au existat niciodată pentru acest artist, pentru care totul a fost posibil de realizat prin perseverenţa şi bogata sa imaginaţie.”
În 2007, Muzeul Regina Sofia (Museo Nacional Centre de Arte Reina Sofia) din Spania a inclus câteva lucrări de Darie în expoziţia “Los Cinéticos” (“Artiştii Cinetici”). Pentru a scoate în evidenţă importanţa lui Sandu Darie ca artist cinetic, trebuie să menţionăm că în această expoziţie, lucrările lui se aflau în companie foarte aleasă, alături de cele ale lui Marcel Duchamp, Naum Gabo, Keiji Kawashima, Manfredo Massironi, Man Ray, Felicidad Moreno, Victor Vasarely şi a unor reprezentanţi de seama ai artei latino-americane, ca Jesús Rafael Soto, Carlos Cruz-Diez, Julio LeParc, Matilde Pérez şi Abraham Palatnik.
Actualmente mai multe galerii din Miami şi Coral Gables în statul Florida prezintă arta lui Darie. Artistul are mereu lucrări şi la Bienala de la Miami. Galeria TresArt are o colecţie mare de lucrări de Sandu Darie.
Personal ce mi se pare cel mai important lucru despre acest artist este cât de modern şi înaintea timpului lui a fost prin creaţiile sale inovatoare, într-un domeniu care acum primează în arta contemporană: structuri mobile, artă de lumină şi culoare, creaţii artistice interactive cu care vizitatorul este stimulat să interacţioneze, imagini de compoziţie şi pictură animate, înainte captate pe film, azi pe video … Şi toate acestea, urmând tradiţia Bauhaus, şi impulsionat de talentul şi interesele lui multilaterale, Sandu Darie le făcea încă din anii 50-60.
Sandu Darie era bun prieten cu pictoriţa Medi Wechsler-Dinu şi soţul ei, poetul Gheorghe Dinu, alias Ştefan Roll. Medi Wechsler a fost aceea care l-a iniţiat în pictură. După moartea lui Medi (la 106 ani, anul acesta) anumite lucruri şi scrisori au ajuns pe piaţă din România. Recent, la buchiniştii din Bucureşti se poate da peste scrisori – pictograme trimise de Sandu Darie din Havana. Din acestea rezultă că atâta timp cât a fost în ţară, Sandu Darie făcea parte din avangardiştii români. Dar daca pictoriţei Medi Wechsler-Dinu i s-au organizat mai multe expoziţii şi a fost prezentată în presă, radio şi la televiziunea română în ultimii ei ani de viaţă, despre Sandu Darie nu se spune nimic în România, deşi este un artist remarcabil.
Am scris acest articol cu intenţia ca cititorul să afle despre acest artist, dar şi în speranţa că mediile, presa şi lumea de artă din România vor începe sa-l facă cunoscut pe importantul artist modern româno-cubanez Sandu Darie.
Referinţe
Catalogul expoziţiei “Los Cineticos” cu un scurt text în engleză
COSMORAMA, un documentar de Enrique Pineda Barnet şi Sandu Darie
“Cinetismo en la ciudad” (Arta cinetică în oraş)
O galerie de artă latino-americană care prezintă multe lucrări de ale lui Sandu Darie
Biografia lui Sandu Darie pe situl galeriei TresArt
Pan American Art Projects (PAPP) Gallery
Articol de Israel Ortega despre Sandu Darie, în ART & ART Collection
Un articol exceptional documentat si bine scris! Multumiri Ileana Costea si Smaranda Schaechtele!
Adaugati si faptul ca era evreu si ca atare a fugit din Franta de teama Nemtilor care l’ar fi deportat cu ajutorul politiei franceze.
Regret să fiu nevoit să contrazic afirmatia făcută în articolul publicat pe 28 mai 2015 de cele 2 autoare, fostele mele colege de clasă la liceul Spiru Haret din Bucuresti, cu privire la aşa-zisul deces al lui Medi Wechsler-Dinu.
În septembrie 2015 am vizitat-o la Căminul de bătrâni al Comunităţii evreieşti împreună cu soţia mea şi a ei soră (a căror mamă, Veronica Brauner, sora pictorului, a fost bună prietenă cu Medi) şi mi s-a părut foarte în viaţă. Mai mult, la sfârşitul lunii ianuarie 2016 soţia mea a chemat-o la telefon la Cămin şi din nou, era foarte vie…
Am citit zilele astea în presa română de pe Internet că la începutul lunii martie 2016 a avut loc vernisajul expozitiei cu lucrările ei, la care a fost prezentă.
Mă alătur comentariului lui Charlie privind omiterea originii etnice al lui Sandu Darie şi a motivelor care l-au făcut să părăsească România…