Într-o democraţie, crima politică e rar folosită de cei care deţin puterea, dar e absurd să credem că e imposibilă. Dacă Puterea se simte ameninţată va suprima persoana incomodă. Crima politică într-o democraţie e mult mai oribilă decât cea săvârşită de un regim dictatorial pentru că cel suprimat de un regim dictatorial are şansa să devină martir, fapt cvasiimposibil pentru cel suprimat într-o democraţie, deoarece Puterea reuşeşte practic să se identifice cu sistemul (democraţia). Într-o democraţie, crima politică săvârşită din ordinul Puterii e întotdeauna mascată:
— prin înscenarea unui accident sau a unei sinucideri;
— prin regizarea unei crime obişnuite, înfăptuită de un pretins criminal de drept comun sau de către o persoană bolnavă psihic (afacerea Kennedy);
— prin uciderea celui nedorit de către masele fanatizate.
Cel mai grav e cazul al treilea, în care Puterea transformă masele în călău, asigurându-şi complicitatea acestora.
Sunt convins că după Revoluţie cel puţin câţiva membri marcanţi ai opoziţiei, care doar printr-un gest princiar al Puterii au fost salvaţi de bătaie sau poate chiar linşaj , oferindu-li-se protecţie în faţa maselor dezlănţuite, s-au convins pe propria piele de justeţea afirmaţiilor anterioare. Puterea i-a graţiat atunci pentru că nu vedea în ei un pericol real.
