Intensificarea presiunilor de ordin socio-economic asupra paturilor vulnerabile ale societatii scoate in evidenta gravitatea situatiei in care se gasesc cele 170.ooo de persoane cu dizabilitati, care in afara de dificultatile de ordin economic se ciocnesc cu incalcarea regulata a drepturilor lor.
Neratificarea Conventiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, solicitate in prim plan de democratii lui Marian Lupu. Atentia majora acordata de aceasta formatiune politica se datoreaza doctrinei socialiste pe care o impartaseste, dar si faptului ca documentul dat a fost semnat sub auspiciul lui Lupu, care in acea perioada detinea functia de Presedinte al legislativului.
Lipsa accesului la serviciile publice de calitate, segregarea neoficiala a persoanelor cu dizabilitati in diverse domenii, dar cel mai mult prejudecatile si atitudinea negativa in societate, agraveaza crescand pozitia acestei categorii social vulnerabile.
In acest sens, demersul comun al organizatiilor din domeniul asistentei sociale si drepturilor omului, precum si sustinerea la nivel politic oferita de aripa democratica a Aliantei pentru Integrare Europeana, se concentreaza in vederea ratificarii Conventiei date si a Protocolului aditional, care ar imbunatati radical viata celor 170.000 de persoane cu dizabilitati.
Pe langa latura umanitara, merita sa punem in discutie si particularitatile economice, de care depind bunastarea materiala, dar si integritatea sociala si civica a acestor persoane.
Problema capacitatilor umane devine emergenta reiesind din impactul negativ pe care aceasta il are la moment asupra economiei nationale, atat din considerentul reducerii generale a remitentelor moldovenilor angajati in strainatate, dar si ca urmare a disponibilizarilor, reducerii sau intarzierii la capitolul salarii pentru moldovenii care muncesc pe loc.
Panorama pesimista trasata mai sus poate fi insa remontata daca apelam la acele contingente numeroase de cetateni, care pentru moment din cauza lipsei unor traditii si practici socio-umanitare avansate sunt neglijati in continuu de restul societatii. Cifra ”indivizilor abandonati” constituie 170.00o de persoane cu variate dizabilitati, care deobicei in comunitatile deschise se regasesc fara careva prejudecati in cele mai diverse si complexe modele de productie economica. Rolul acestui contingent pare sa fie slab constientizata in egala masura de toti exponentii guvernarii actuale.
Sustinatorii ferventi ai ideei incluziunii ”celor 170.ooo” raman totusi a fi democratii lui Marian Lupu, care tind sa contrabalenseze practicile liberaliste operate de colegii de coalitie. De fapt, anume prin prisma comportamentului membrilor guvernarii fata de problemele sociale facem distinctia clara intre abordarile doctrinei liberale si a celei proprii socialismului democratic.
In stricta conformare doctrinara, democratii condusi de Lupu denota un interes maxim fata populatia supusa unui tratament inechitabil, fapt ce a produs pana acum nu doar costuri economice, dar si de ordin psiho-social, cu rasfrangeri serioase asupra coeziunii sociale, conditionand si abateri de la respectarea drepturilor omului.
Insistenta cu care membrii Partidului Democrat pedaleaza [1] [2] pe necesitatea ratificarii de urgenta a Conventiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati pare sa rezulte din cateva rationamente esentiale, insesizabile la prima vedere, dar importante pentru reinnoirea societatii si tarii marcate puternic de amalgamul de crize perindate si perpetuate in ultima perioada:
* Implicarea capabililor din randul celor aproximativ 170.00o de persoane cu dizabilitati in diverse activitati economice va imbunatati in primul rand traiul lor nemijlocit si al familiilor lor. Pe langa indemnizatiile acordate de stat, care in conditiile de criza risca sa fie inghetate sub presiunea angajamentelor fata de institutiile financiare internationale si a deciziilor liberalilor, ei vor obtine in premiera posibilitatea de a-si fundamenta o viitoare independenta financiara. Avantajele inregistrare in cazul amplasarii lor in campul muncii vor genera efecte pozitive in lant, atat de ordin social, cat in primul rand economic. Toate aceasta vor conduce la o anumita destindere a atmosferei incordate care persista in interiorul societatii.
* Angajarea persoanelor cu dizabilitati dar compatibile, la fel ca si restructurarea anumitor activitati economice la necesitatile lor, poate revolutiona paradigmele de productivitate existente, astfel incat, pe fondul imbatranirii populatiei, migratiei ascendente si a insuficientei fortei de munca calificate intr-o anumita sfera (spre exemplu, industria usoara etc.), sa aiba loc o adaptare a economiei nationale. In aceste limite nu vor exista perdanti, iar cel mai mult va beneficia interesul public, deoarece pe langa o economie adabtabila si competitiva, vor fi canalizati bani suplimentari spre bugetul public.
* Ratificarea Conventiei ONU va imbunatati si situatia generala a celor cu dizabilitati, indiferent de faptul daca acestia au sau nu capabilitati minime necesare pentru economie. Documentul dat prevede transferarea unor competente catre o autoritate internationala specializata in domeniu, ceea ce va preveni dedarea la abuzuri sau alte iregularitati de ordin legal in legatura cu ei. Instaurarea unui mecanism de monitorizare, lobby si sanctionare la nivel international va forta autoritatile sa elaboreze si sa adopte politice care sa nu afecteze in niciun fel drepturile si libertatile persoanelor cu dizabilitati.
* Din punct de vedere civic, maoritatea acestor persoane vor fi impulsionati sa ia atitudine, sa actioneze pentru a-si realiza interesele exprimandu-si utilitatea sa sociala, nu doar pe segmentul econimic, astfel, incadrandu-se in retelele complexe de comunicare, in trecut blocate. Prin protejarea propriilor drepturi, ei vor contribui la procesul general de combatere a indiferentei sau reticentei fata de drepturile omului, in special cu referire la persoanele cu dizabilitati.
Luate impreuna aceste componente pot duce cel putin la solutionare partiala a problemei celor 170.000 de moldoveni, care in prezent sunt marginalizati pe plan comunitar, fiind in concomitenta exclusi din circuitele majore de utilitate sociala, in special cel economic.
Referinte:
1. DEZBATERI PARLAMENTARE, Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII, http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/3.12.2009/
2. Politica si politici, http://blogosfera.md/blog-b-2454-romana.html