Nu mai e un secret pentru nimeni ca rascoala din decembrie 1989 a fost amorsata nu pentru a grabi, ci pentru a controla schimbarea echipei de conducere de la Bucuresti. Detalii care atunci, la cald, au fost remarcate de prea putini, se vad altfel de la o distanta egala cu majoratul „tinerei noastre democratii”.
Azi nu mai pare o simpla intamplare ca orasele in care s-a incercat aprinderea fitilului revoltei inca de pe la 14-15 decembrie au fost Iasi si Timisoara, adica tocmai resedintele de judet in care Ion Iliescu indeplinise functii pe linie de PCR si existau sanse ca numele sau sa fie recunoscut si acceptat de cetateni.
Impuscarea doar a unui soldat izolat, ori doar a unui oarecare ins din multime, de catre un tragator necunoscut, nu mai pare un act iresponsabil, ci un procedeu eficient de a inflama spiritele pana la incandescenta.
Aparent prost gandita organizare a unui miting pe 21 decembrie la Bucuresti, in conditiile in care cu 2 zile mai devreme se interzisese si simpla adunare a 3 oameni pe strada, nu mai pare consecinta unei evaluari eronate a opiniei publice, ci dimpotriva, o metoda de a face mamaliga sa explodeze. Sa ne amintim ca in discursul lui, Ceausescu a multumit organizatorilor! Cadoul pentru care multumea era o bomboana otravita!
Sa ne mai amintim si ca fortele armate au trecut de partea populatiei la putin timp dupa ce nu se stie nici acum cine l-a sinucis pe generalul Milea.
Ceausescu ar fi putut parasi sediul CC al PCR nevazut si nestiut, dar i s-a servit o noua bomboana otravita, fuga cu elicopterul. Astfel, nu numai ca a oferit populatiei revoltate o foarte palpabila si de rasunet victorie, ci s-a si pus pe tava sistemelor de supraveghere a traficului aerian.
Avalansa de anunturi prapastioase pline de „pericole” cu care eram bombardati la teve, asa-zisa lupta cu teroristii, spectacolele de sunet si lumina cu rapaieli de automat si mii de trasoare au creat pe moment senzatia de nesiguranta menita sa induca ideea ca abia dupa fuga „odiosului” a inceput adevarata batalie ai carei eroi erau neobositii fesenisti. Confuzia astfel generata doar pentru a justifica noua echipa de la putere si a masca sangeroase reglari de conturi, a provocat 1000 de morti, iar vinovatii stau linistiti si azi.
In 22 decembrie, unul dintre multele discursuri transmise de televiziune a fost al lui Mihai Chitac. Viitorul ministru de interne, la data aceea general in armata, a vorbit despre noua ordine, socialist-democratica, si despre faptul ca toti cei care nu o accepta vor fi considerati dusmani ai „revolutiei”. Atunci, pe moment, toti ne doream si chiar parea a fi vorba despre noua ordine socialist-DEMOCRATICA, din ce in ce mai putin socialista. Acum, dupa 18 ani, punand cap la cap asasinarea lui Ceausescu (in strada s-a strigat „sa fie judecat!” si nu omorat), mascarada din 12 ianuarie cu joaca de-a decretele si desfiintarea PCR, transformarea FSN in partid politic, 24 ianuarie, reutilizarea politica a lesne santajabililor criminali din decembrie, readucerea in functii de varf a suspectatilor de colaborationism cu URSS, mineriadele, intelegem ca era vorba, in realitate, despre noua ordine SOCIALIST- democratica, ai carei inamici au fost considerati, constant, nu antidemocratii, ci anticomunistii!
Definitoriu pentru cei iesiti in strada in decembrie 1989 a fost ca, dincolo de obiectivul limitat (perfect pentru justificarea unei lovituri feseniste de stat) al inlaturarii lui Ceausescu in favoarea unui colectiv de activisti din linia a treia si trecerea la o perestroika blanda, aliniata la Est, au cerut raspicat o „tara libera”, „fara comunisti” si democratie reala. Cat de sugestiv a fost gestul spontan al decuparii stemei de pe steagul RSR pentru a-l transforma in steag romanesc! Cat de evidenta a fost respingerea discursului tovarasesc al lui Ion Iliescu, tinut din balconul CC al PCR!
Rascoala din decembrie 1989 s-a transformat in revolutie prin afirmarea clara a dorintei de democratie reala, iar revolutia a fost inecata in sange dupa 6 luni, atunci cand noii conducatori, consolidati prin votul de la 20 mai, au folosit tarnacopul mineresc pentru a incerca distrugerea presei libere, partidelor politice de opozitie, societatii civile.
Fortele contrarevolutionare s-au coalizat inca din decembrie 1989. Grupul politic care l-a inlaturat de la putere si eliminat fizic pe Ceausescu a intrat in simbioza perfecta cu dulaii fostului dictator, caracterizati nu de devotamentul fata de stapan, ci de disponibilitatea de a linge orice mana (hai sa zicem asa…) dispusa sa le garanteze accesul nelimitat la ciolan.
In evenimentele din decembrie 1989- iunie 1990, cetatenii cu aspiratii democratice au fost permanent in opozitie fata de liderii politici, atat fata de cei vechi, cat si fata de cei noi. Timp de 5 luni, din decembrie pana in mai, s-au spus adevaruri, nu toate dar destule, s-au spus minciuni, insa cel mai important a fost ca i-am observat la lucru, mai necenzurat chiar decat azi, pe actorii scenei politice. Timp de 5 luni, cine a avut ochi a vazut, cine a avut urechi a auzit, iar cine a vrut sa gandeasca, a avut timp s-o faca. Primul vot liber de dupa decembrie 1989 a avut o importanta mai mare decat toate cele de mai tarziu, pentru ca era prima mare rascruce dupa aproape o jumatate de secol de dictatura comunista. Arbitrul suprem, electoratul, a vazut, a auzit, a placut si a ales pe 20 mai 1990.
De la decembrie 1990 au trecut 18 ani. Acum, libertatea noastra a ajuns la majorat. Nu mai avem scuze pentru erori si balbe, nu ne mai putem juca de-a democratia, de-a votul pe baza de salam cu soia, de-a privatizarea, de-a anticoruptia, de-a aderarea, de-a facut si desfacut partide, de-a ordonanta, de-a educatia. E cazul sa gandim ziua de maine, sa ne asumam raspunderea pentru actele noastre si sa nu mai facem pe copilul mic si neajutorat de la marginea civilizatiei.
Articolul domnului Aurel Popescu, din pacate, m-a intristat, in loc sa ma bucure, explicatia imediata ar fi ca, dupa ce devine major, un anumit minor, [REVOLUTIA ROMANA], ar fi de dorit, ca de la acesta, sa se obtina si performante, iar daca nu, macar responsabilitati! Exista oameni care dintr-un motiv ori altul, s-au sacrificat infruntand sistemul comunist, iar cand a fost vorba de putina libertate,… au devenit inoperanti! Oricum, desconspir sistemul de notare [chiar daca nu sunt decat tot profesor debutant dupa 18 ani] si chiar daca nota maxima e a profesorului, dupa un jargon de autoaparare! Nu am absolvit studii superioare, motivatia ar fi, dar nu exista resursa finante, iar copiatorul de diplome St. Ggeorghiu, s-ar parea ca s-a travestit in ultimul timp cu tot cu profesori, ca sa le pierdem urma! An nou mai bun!
Citind si recitind articolul d-stra mi s-a parut ca defineste nu un prezent concret, ci unul iluzoriu, o perspectiva ce nu este, nu poate fi programata pentru simplul fapt ca din asa zisa REVOLUTIE ROMANA lipseste VICTORIA noului asupra vechiului, rezultand mult vehiculata in popor butada „La vremuri noi,tot noi”. Lumea satelor, altadata (inainte de cel de al doilea razboi mondial) era prospera, azi nu are nici o deschidere spre viitor, iar in lumea urbana s-a incetatenit celebrul „Homo homini lupus”. Societatea romaneasca, dupa 18 ani de la asa zi-sa REVOLUTIE nu si-a reasezat valorile, nu si-a revolutionat structurile statale, a ramas incremenita in iluzia transformarii pe cale naturala. Cei ce au manipulat rezultatele acelui decembrie 1989 manipuleaza si astazi multe din efectele ei, distorsionandu-le inspre binele
si confortul fostilor calai ai poporului roman. Intre ei se strecoara, accidental, si promotorii adevaratei competitii economice si politice. Singurul remediu pentru a corecta nedreptatea rezultata din REVOLUTIA ROMANA e adoptarea LEGII LUSTRATIEI. Amanarea ei perpetua asigura mentinerea puterii economice si politice in mainile esalonului doi si trei din vremea puterii anacronice comuniste, aducand poporului, in ansamblul sau, prejudii enorme, pe care generatiile viitoare vor fi obligate sa le corijeze cu eforturi si renuntari ce azi nici ca le putem imagina.
Intr-adevar, revolutia a fost inabusita. Lovitura de stat a reusit, dar revolutia, nu.
Din nefericire, o Lege a Lustratiei votata azi nu poate fi aplicata in 1990. Raul produs in 18 ani nu poate fi sters, ci doar indreptat. Daca…
Vorbim mereu despre trecut, pentru ca e o rana inca deschisa, dar importanta e ziua de azi. Care sunt problemele, azi, 2008? Ce avem de facut, azi, 2008? Peste un an, in ianuarie 2009, alegerile locale si generale vor fi deja adjudecate.
Adevarata Lege a Lustratiei trebuie sa fie in mintea alegatorului. El, alegatorul, trebuie sa deosebeasca graul de neghina, indiferent daca e vorba de neghina comunista (in parte stafidita) sau de cea proaspata, in putere, plina de elan. Adevarata Lege a Lustratiei trebuie sa fie in mintea alegatorului.