18 ani de la masacrul care a deturnat revoluţia anticomunistă
D-lui Traian Băsescu – Preşedintele Românei
Spre informare: D-lui Călin Popescu Tăriceanu – Prim Ministru, D-lui Nicolae Văcăroiu – Preşedintele Senatului, D-lui Bogdan Olteanu – Preşedintele Camerei deputaţilor, D-nei Laura Codruţa Kovesi – Procuror General, D-lui Jose Manuel Durao Barroso – Preşedintele Comisiei Europene, D-lui Hans-Gert Poettering – Preşedintele Parlamentului European, D-lui Franco Frattini – Vicepreşedintele Comisiei Europene, comisar pentru Justiţie, D-lui Jaap de Hoop Scheffer – Secretar general al NATO, D-lui Nicholas Taubman – Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România.
Stimate Domnule Traian Băsescu – Preşedintele României,
Nu vom putea avea un Crăciun fericit şi nu vom putea celebra revoluţia anticomunistă începută în Decembrie 1989, până când nu vom cunoaşte adevărul despre masacrul de acum 18 ani înfăptuit la Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Cluj, Braşov sau alte oraşe martirizate de câţiva români fără Dumnezeu care au ordonat masacrarea fraţilor lor: peste 1100 au fost ucişi şi peste 3300 au fost răniţi. Din cele 1104 crime înfăptuite acum 18 ani, doar 162 au fost comise din ordinul lui Ceauşescu. Odată cu arestarea acestuia, masacrul se oprise. În acceaşi zi de 22 Decembrie 1989, puterea a fost preluată de grupul condus de comunistul nomenklaturist Ion Iliescu, astăzi urmărit penal pentru crime prin rezoluţia dată de procurori la data de 19 iunie 2007, infirmată momentan datorită unor mărunte vicii de procedură. În seara zilei de 22 Decembrie 1989, mulţimea neînarmată şi paşnică din Piaţa Revoluţiei din Bucureşti a scandat “Fără comunişti!” şi “Jos comunismul!”. Ca reacţie la voinţa populară, cei care i-au luat locul lui Ceauşescu, au ordonat nu doar reluarea masacrului, ci amplificarea (de şase ori) a măcelului: 942 de oameni au fost ucişi şi mii de oameni au fost răniţi.
Culmea batjocurii şi a sacrilegiului faţă de eroii revoluţiei a fost că grupul uzurpator condus de Iliescu, i-a numit miniştri în noul guvern “revoluţionar” tocmai pe generalii care au făcut exces de zel în masacrarea manifestanţilor: criminalul Chiţac a fost numit Ministru de Interne, iar criminalul Stănculescu a devenit Ministrul Apărării Naţionale.
Domnule Preşedinte, conform art.21 din Constituţie, victimele celor peste 1100 de crime, miile de răniţi şi urmaşii eroilor revoluţiei “au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. 18 ani nu este un termen rezonabil, ci o batjocură faţă de eroi şi faţă de noi înşine. Conform art.80 din Constituţie, “Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”.
Domnule Preşedinte, România de astăzi este profund imorală tocmai pentru că este clădită pe fratricidul nepedepsit reprezentat de cele peste 1100 de crime. De 18 ani păcătuim în neadevăr şi injustiţie. România nu va putea clădi nimic bun pe crime, minciuni şi nedreptăţi. Incredibilul masacru nu a fost judecat până acum doar pentru că justiţia şi alte instituţii ale statului au fost aservite sau corupte de autorii celor peste 1100 de crime. Nu ne vom elibera de marea corupţie, nu vom reforma clasa politică şi justiţia decât abia după ce vom cunoaşte adevărul despre fratricidul din decembrie 1989 care a deturnat revoluţia, şi despre cel din iunie 1990 comis împotriva societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Orice efort e în zadar dacă nu începem cu începutul: cunoaşterea acestui adevăr care este unica şansă a României. Societatea românească de astăzi, inclusiv viitorul vot uninominal, trebuie să poată distinge între criminali şi oameni cinstiţi. Prin tăcerea ei, o mare parte din clasa politică de astăzi se face vinovată de complicitate morală cu vinovaţii masacrului.
Domnule Preşedinte, spre meritul istoric al dvs., la cererea fermă şi argumentată a societăţii civile, aţi condamnat crimele comunismului. Dar ultima dintre crime şi cea mai mare în contextul internaţional dat, respectiv masacrul comis în revoluţia începută în 1989, a rămas nejudecat.
Prezentăm câteva fragmente referitoare la revoluţie preluate din Raportul final de condamnare a crimelor comunismului pe care vi l-aţi asumat. Cităm: “Revoluţia din 1989 a avut un caracter pronunţat anticomunist (…) Imediat după 22 decembrie 1989, grupul care a preluat puterea a deturnat caracterul pronunţat anticomunist al revoluţiei, prin subminarea demonstraţiilor spontane populare anticomuniste, prin cenzurarea mesajelor anticomuniste în cadrul emisiunilor televiziunii, care devenise „cartierul general” al unei „telerevoluţii” în premieră mondială. Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de „pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţi şi mii de răniţi. Majoritatea au fost ucişi şi răniţi pe străzile din centrul capitalei şi al altor oraşe martirizate ca urmare a acestei diversiuni. Ulterior nu a fost acuzat şi judecat nici un terorist. (…) Potrivit declaraţiilor generalului-magistrat Dan Voinea: „În decembrie 1989 scopul era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”. Putem conchide că regimul politic instalat după căderea oficială a comunismului a fost de esenţă neocomunistă (…). Comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (…). Comisia propune şefului statului să ia în consideraţie necesitatea de a analiza în mod riguros, ştiinţific, evenimentele din decembrie 1989 şi postdecembriste, direct legate de regimul comunist, inclusiv prin finalizarea în regim de urgenţă a cercetărilor începute prin justiţie. Deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei din decembrie 1989 şi reprimarea manifestărilor anticomuniste au constituit acte deliberate de asfixiere a pluralismului democratic şi tentative de restaurare a unui regim autoritar, de tip dictatorial”, adică a comunismului.
Cităm în completare din Rechizitoriul publicat de procurorii Justiţiei române în 1999:
«În primele zile ale evenimentelor – dar şi după aceea – prin declaraţii publice (…) s-a acreditat ideea că principalii vinovaţi (…) sunt teroriştii. Întreţinerea acestei diversiuni s-a făcut prin presă, radio şi prin televiziune (…) şi a căpătat credibilitate prin afirmaţiile făcute pe postul TV de către persoane importante ale noii puteri ca de exemplu:
Ion Iliescu: Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale, a grupelor de terorişti care vor să împiedice funcţionarea noii puteri şi să destabilizeze societatea noastră. (…) Teroriştii acţionează din clădirile locuite, chiar din apartamente, (…) Vrem să vă spunem că teroriştii nu sunt în uniformă, ei sunt civili! De multe ori caută să creeze confuzie – şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oameni din formaţiunile acestea organizate, cetăţeneşti (…) şi să creeze confuzie. Împuşcă din orice poziţie. De aceea este important ca cetăţenii (…) să nu acţioneze pentru că pot fi confundaţi cu teroriştii şi să cadă victimă confruntărilor cu unităţile militare.
Teodor Brateş (redactor TVR): Sunt grupuri din acestea teroriste organizate care nu vor să cedeze de bună voie (o voce: Au armament, sunt fanatici şi sunt nebuni ca şi şeful lor!). …grupuri de terorişti se îndreaptă de la blocul Turn din Piaţa Palatului spre Radiodifuziunea de pe str. Temişana, urmând să se alimenteze cu muniţie în punctele Povernei, Moxa şi Lemnea. Toţi cei aflaţi în zonă sunt rugaţi să acţioneze să nu-i lăsăm (o voce: Să-i împiedicăm!) ».
Cităm concluzia Rechizitoriului: «Aşadar, după ocuparea mijloacelor de informare în masă, s-a declanşat o vastă operaţiune de diversiune căreia i-a căzut victimă populaţia română. (…) Cetăţenii români nu aveau de unde să ştie că ceea ce se petrece sub ochii lor era de fapt una dintre cele mai mari diversiuni de acest fel din istorie. Dar în lupta pentru putere din acele zile nu interesa faptul că din cauza diversiunii erau luaţi prizonieri, răniţi sau ucişi oameni nevinovaţi…».
D-l Ion Iliescu a fost implicat “într-una dintre cele mai mari diversiuni de acest fel din istorie”, în urma căreia s-au înregistrat mii de morţi şi răniţi. Diversiunea “teroriştii” a fost demonstrată de Justiţie, nefiind găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: \”Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”. Până în prezent D-l Iliescu nu a fost judecat întrucât, timp de 11 ani, a beneficiat de imunitate ca Preşedinte al României.
Stimate Domnule Preşedintele al României, aţi condamnat crimele comunismului. În numele celor peste un milion de sindicalişti, a celor peste 40 de ONG-uri civice şi a peste 750 de personalităţi ale culturii române care au semnat apelurile din martie 2006 şi martie 2007 pentru condamnarea acestora şi pentru aplicarea recomandărilor raportului de condamnare, vă cerem să vă onoraţi angajamentul împlinirii idealurilor de Dreptate şi Adevăr pentru care românii v-au votat.
Vă amintim că la data lansării celor două apeluri menţionate mai sus, presa a remarcat următoarele personalităţi semnatare (prezentate în ordine alfabetică): Sorin Alexandrescu, Radu F. Alexandru, Dragoş Paul Aligică, Alexandru Andrieş, Liviu Antonesei, Vartan Arachelian, Brînduşa Armanca, Adriana Babeţi, Teodor Baconsky, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Viorica Bucur, Ionel Cană, Ion Caramitru, Nicolae Caranfil, Costin Cazaban, Matei Călinescu, Mircea Cărtărescu, Ştefan Câlţia, Magda Cârneci, Manuela Cernat, Ruxandra Cesereanu, Livius Ciocârlie, Denisa Comănescu, Emil Constantinescu, Rodica şi Flavia Coposu, Doina Cornea, Î.P.S.S. Nicolae Corneanu, George Costin, Gheorghe Crăciun, Ladislau Csendes, Rodica Culcer, Alexandru Darie, Mircea Diaconu, Dan Dimancescu, Dorin Dobrincu, Vasile Docea, Constantin Ticu Dumitrescu, Sorin Dumitrescu, Smaranda Enache, Dan Erceanu, Radu Filipescu, Victor Frunză, Anneli Ute Gabanyi, Tom Gallagher, Vasile Gorduz, Armand Goşu, Ioan Groşan, Sergiu Grosu, Stere Gulea, Cristian Hadji-Culea, Alexandru Herlea, Bogdan Hossu, Lucia Hossu Longin, Valentin Hossu-Longin, Virgil Ierunca, Sorin Ilfoveanu, Sorin Ilieşiu, Cicerone Ioniţoiu, Doina Jela, Thomas Kleininger, Cristian Lascu, Gabriel Liiceanu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Viorel Marineasa, Mircea Martin, Nicolae Mărgineanu, Teodor Mărieş, Liviu Mihaiu, Florian Mihalcea, Mircea Mihăieş, Dan C. Mihăilescu, Mariana Mihuţ, Ada Milea, Christian Mititelu, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Mona Muscă, Carmen Muşat, Gheorghe Muşat, Bujor Nedelcovici, Virgil Nemoianu, Cornel Nistorescu, Nicolae Noica, Viorel Oancea, Andrei Oişteanu, Stejărel Olaru, Leonard Oprea, Marius Oprea, Ion Mihai Pacepa, Toader Paleologu, Octavian Paler, Şerban Papacostea, Vasile Paraschiv, Horia-Roman Patapievici, Vlad Păunescu, Oana Pellea, Dan Perjovschi, Marta Petreu, Lucian Pintilie, Andrei Pippidi, Cristian Pîrvulescu, Andrei Pleşu, Maria Ploaie, Stela Popescu, Radu Portocală, Florin Postolachi, Nicolae Prelipceanu, Cristi Puiu, Dan Puric, Vasile Puşcaş, Tania Radu, Nestor Rateş, Mircea Răceanu, Johnny Răducanu, Speranţa Rădulescu, Constantin Răuţă, Victor Rebengiuc, Marilena Rotaru, Romulus Rusan, Vlad Russo, Monica Spiridon, Lavinia Stan, Dan Stanca, Petre Stoica, Valeriu Stoica, Liviu Ioan Stoiciu, Şerban Sturdza, Dorel Şandor, Eugen Şerbănescu, Mihai Şora, Alex Ştefănescu, Stelian Tănase, Alin Teodorescu, Vladimir Tismăneanu, Cornel Todea, Gábor Tompa, Toro Tibor, Dorin Tudoran, Florin Tudose, Cristian Ţopescu, Cristina Ţopescu, Tudorel Urian, Andrei Ursu, Cristian Vasile, Ion Vianu, Sorin Vieru, Daniel Vighi, Sanda Vişan, Smaranda Vultur, Dinu Zamfirescu, Florin Zamfirescu, Vlad Zografi, Şerban Rădulescu Zoner, Alexandru Zub.
Stimate domnule Preşedinte, în numele acestora şi al tuturor semnatarilor, vă cerem să vă respectaţi jurământul pe care l-aţi rostit când aţi devenit Preşedinte al României: “Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Aţi jurat, domnule Preşedinte, să apăraţi dreptul fundamental la adevăr şi la dreptate al celor peste 4400 de compatrioţi ucişi sau răniţi în revoluţie, precum şi al miilor de urmaşi ai eroilor. Aţi jurat “să vegheaţi la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”, “să exercitaţi funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”. Aţi jurat “să vă dăruiţi toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală a poporului român”. Aceasta este posibilă, domnule Preşedinte, mai ales prin cunoaşterea adevărului despre cumplitele crime ale istoriei recente a României.
22 Decembrie 2007, la 18 ani de la demararea masacrului care a însângerat sărbătoarea Naşterii Fiului Lui Dumnezeu.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei masacraţi la ordinul celor fără Dumnezeu!
În numele semnatarilor apelurilor din martie 2006 şi martie 2007 pentru condamnarea crimelor comunismului şi pentru aplicarea recomandărilor raportului de condamnare a crimelor comunismului,
Sorin Ilieşiu – Vicepreşedinte, Alianţa Civică – iniţiatorul apelului de condamnare a crimelor comunismului
Mircea Cărtărescu – Scriitor
Tom Gallagher – Profesor, Bradford University, Marea Britanie
Liviu Antonesei – Preşedinte, Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi
Teodor Mărieş – Preşedinte, Asociaţia 21 Decembrie 1989
George Costin – Preşedinte executiv, Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989
av.Antonie Popescu – Senior, Liga Studenţilor, 1990
Pompiliu Alămorean – Preşedinte, Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara
Nicu Bănuţoiu – Preşedinte, Asociaţia Adevăr şi Dreptate
Trecerea celor optsprezece ani de la evenimentele din ’89, perindarea la putere a unor guverne de sorginte comunista, au avut darul de a compromite, toate probele existente impotriva celor care au folosit arme de foc impotriva demonstrantilor, din toate orasele, in care au fost adevarate executii. Urzeala diabolica s-a accentuat, dupa ce granitile au fost deschise, fie sa-i lase liberi pe o parte dintre criminali, fie sa declare ulterior ca impuscatii au trecut granita! Era de dorit sa se inceapa anchetarea crimelor, cu listarea posesorilor de arme de foc, atat celor cu permis, cat si a unor intreprinderi si institutii, care paradoxal depozitau arme si munitie, dar nu avea nimeni permis de port arma! Mai trebuie mentionata, dotarea secretarilor de partid, a primarilor cu arme si munitie, dar nu si cu permis de port arma, pentru ei legea nu exista! Pare incredibil, dar si unele scoli aveau arme [oare de asta n-a fost reformat invatamantul?]… Au existat cazuri hilare, cand o primarita, abia numita in functie de doua luni, n-a vrut returnarea pistoletului, pana la venirea unor ofiteri de la Galati, ea nu voia sa creada ca a fost revolutie, incercand zadarnic sa obtina legatura telefonica – primul secretar PCR de la Galati! Ramanea listarea simplista a posesorilor legali de arme, iar intr-o mica masura, a celor impatimiti in domeniu, posesori ilegali. Pentru toate acestea, erau necesare mai multe resurse, printre care evaluarea reala a situatiei. De multe ori jurnalistii au fortat autoritatile in vederea anchetarii cazurilor incomode, dar dupa ’89, caci inainte, nici nu putea fi vorba, decat de omagii! Sarbarori fericite!