ACUM.TV

 
Un militar care a devenit erou pentru că a refuzat să lupte.

Aceasta este fotografia unuia dintre eroii bătăliei de la Kursk (mare bătălie de tancuri, iulie-august 1943) şi a multor altor bătălii-cheie ale celui de-al Doilea Război Mondial, general-locotenentul Matvei Şapoşnikov. Numai că numele lui a intrat în istorie nu pentru că a luptat cu curaj lângă Kursk, şi nu pentru că brigada lui de tancuri a forţat prima Niprul. Principala lui faptă de eroism a fost şi va rămâne pentru totdeauna refuzul său de a trage în demonstraţia paşnică a muncitorilor din oraşul Novocerkassk (regiunea Rostov, URSS) din 2 iunie 1962. În ciuda ordinelor repetate ale superiorilor de a trage asupra manifestanţilor adunaţi pe podul peste râul Tuzlov, general-locotenentul Şapoşnikov a interzis categoric tanchiştilor şi infanteriei motorizate aflate în subordinea sa să tragă în demonstranţi. Lui Anastas Mikoian, membru în Biroul Politic al CC PCUS, care i-a dat prin radio ordinul de a trage, general-locotenentul Şapoşnikov i-a răspuns: „Nu văd în faţa mea un duşman care ar trebui atacat cu tancuri”, şi a deconectat staţia de radio.

Muncitorii Uzinei de locomotive electrice din Novocerkassk au ieşit să demonstreze deoarece li s-a anunţat o reducere a salariilor cu 30%, iar în acelaşi timp a fost anunţată la radio o creştere a preţurilor la carne şi produse de carne cu alţi 30%. Pe drumul spre Comitetul orăşenesc de partid demonstranţii purtau lozinci cu portretele lui Lenin şi cu slogane comuniste. Singura lozincă „sediţioasă” era cea care îl reprezenta pe Hruşciov (prim-secretar CC PCUS) cu inscripţia „La salam cu el!”. Când soldaţii care apărau Comitetul orăşenesc au deschis focul asupra demonstranţilor, Şapoşnikov a încercat să oprească măcelul, dar aceşti soldaţi nu erau în subordinea sa, ci a generalului I. Pliev, iar măcelul a continuat până când piaţa n-a rămas literalmente acoperită cu cadavrele bărbaţilor, femeilor şi copiilor. Unul din ofiţerii inferiori, dându-şi seama de proporţiile catastrofei, s-a sinucis pe loc.

Şapoşnikov a fost concediat din armată pentru neîndeplinirea ordinelor şi exclus din partid, dar la puţin timp după aceasta a început să scrie scrisori în ţară şi străinătate cu informaţii despre tragedia din Novocerkassk. Datorită lui s-a aflat în străinătate despre execuţia muncitorilor din iunie 1962.

Iată un singur citat din una din numeroasele sale scrisori:

În prezent este deosebit de important pentru noi ca muncitorii şi intelectualitatea tehnică să devină conştientă de natura regimului politic sub care trăim. Ei trebuie să înţeleagă că trăim sub cea mai rea formă de autocraţie care se sprijină pe puterea birocraţiei şi pe puterea militară”

Aceste cuvinte l-au condamnat la o lungă perioadă de dizgraţie şi chiar închisoare. Şapoşnikov a fost acuzat de înaltă trădare şi l-a salvat numai intervenţia mareşalului Malinovski împreună cu care a participat la bătălia de la Kursk.

Şapoşnikov şi-a reproşat toată viaţa că nu a întors armele contra asasinilor în uniformă militară şi nu a trecut de partea muncitorilor. Şi totuşi, în acea situaţie a fost singurul ofiţer care a refuzat să tragă în propriul popor.

General-locotenentul Şapoşnikov a supravieţuit Uniunii Sovietice, a fost complet reabilitat şi în ultimii ani s-a bucurat de un enorm respect din partea colegilor săi ofiţeri şi a locuitorilor Novocerkasskului. El a rămas în amintiri drept un militar-erou care prima dată în viaţă a refuzat să îndeplinească un ordin. Drept cel ce nu a tras.

(Surse: Serghei Protasov/Facebook, Wikipedia).

Notă: Titlul face aluzie la articolul Un erou sovietic, unde este însă vorba de un sinistru personaj.

Acest articol a fost publicat vineri, 17 aprilie 2015 la rubrica Istorie si actualitate.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.