A nimănui!
Tot mai tînjesc după Perigordul Negru.
Foşnindu-mă pe frunzele de stejar,
Presimt stoluri de trufe negre bine ascunse.
Nu găsesc niciuna.
Sus la Domme la apusul soarelui.
Raze de aur prin meandrele Dordonei.
Oile jos în vale, mărgăritare blînde.
Mă foşneşte o siluetă în roşu-portocaliu –
Sau o reflexie solară. E seară deja.
Peninsula Cotentin uitată de lume.
La Cherbourg nu ştie nimeni de umbrele.
Refluxul ne lasă o plajă cu un om pe kilometru.
Ne despuiem de fulare să ne bronzăm.
E concediu, e miezul verii.
Castelul Tourlaville, 1603. Doi tineri,
Marguerite şi Julien de Ravalet – decapitaţi. Amor incestuos.
Marguerite îi lasă călăului o pungă de ludovici.
Să-i achite dările.
Franţa mea…