ZeegrassDin când în când, stau şi mestec cu linguriţa într-un pahar cu apă-să fac furtuni.
Toată viaţa a vrut să fie băgat în seamă. De când era în liceu spera că într-o zi va veni cineva la el şi îi va propune să colaboreze.
Apoi, în facultate, prietenul lui i-a zis de întâlnirile lui cu Burlacu şi el l-a implorat să-i faca lipeala.
Cum-necum, fapt e că lipeala nu s-a făcut.
Eu cred că nu prezenta nici un interes. Nu era sclipitor, aventuros sau inteligent şi, în plus, era total lipsit de subtilitate. Dădea cu mucii în fasole.
După repartiţie a ajuns la un institut de cercetări, într-un loc călduţ, nefăcând mai nimic.
Într-o zi, un coleg de-al lui l-a văzut completând un formular şi l-a întrebat:
-Şi tu?
Apoi a văzut pe biroul colegului un formular de adeziune.
Pentru el, însă n-a fost să fie.
Formularul lui era cu totul altceva.
Apoi, a venit Revoluţia.
O scurtă vreme a respirat uşurat – există Dumnezeu! Slavă lui că nu m-au racolat!
Crăciun, Sărbători, acatiste.
După micile răzmeriţe şi câţiva ani în care s-a descurcat vânzând de toate, România a intrat în Europa, şi s-a anunţat că fiecare putea să-şi vadă dosarul.
Cum avea timp, a prins ultimul tren şi şi-a cerut dosarul. Voia şi el să vadă ce ar fi trebuit să facă dacă ar fi fost cooptat.
Rămase uimit cât de mult loc ocupa în viaţa atâtor oameni…
Inclusiv în viaţa lui Burlacu…
Ataşată de fişa lui consistentă găsi adeziunea pe care o visase atâta vreme.
„Când e să se aleagă prafu” zic, şi mestec în paharul meu cu apă.