Articolul „Ispita fascistă a tovarăşului Putin”, un eseu de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, a apărut p 23 martie pe platforma Comtributors.ro. Două zile mai târziu, „România Liberă” a preluat şi ea textul. După alte trei zile, pe 28 martie, ambasadorul rus la Bucureşti, Oleg Malginov, a reacţionat polemic şi nediplomatic împotriva articolului, împotriva publicaţiilor care l-au găzduit şi împotriva autorilor. Într-un comunicat apărut pe situl oficial al Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, ambasadorul scrie „nu este deloc necesar ca pe paginile publicaţiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran”. Ministerul Afacerilor Externe a calificat această declaraţie drept „inacceptabilă”. Pe data de 31 martie, declaraţia a dispărut de pe situl ambasadei Rusiei.
Pe data de 28 martie a apărut pe Contributors.ro articolul „L-am supărat pe ambasadorul Rusiei! Bădărănie sau luciditate? (O reacţie rapidă de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan)”, pe care îl reproducem deasemenea mai jos.
În încheiere reproducem şi Comunicatul Ambasadorului Rusiei.
* * *
„Ispita fascistă a tovarăşului Putin”, un eseu de Vladimir Tismaneanu şi Marius Stan
Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist. În aceste zile, la hotelul “Holiday Inn” din Sankt Petersburg, sub patronajulul partidului “Rodina” de orientare putinistă, are loc ceea ce antifrastic se numeşte “Forumul Conservator”. Sunt prezenţi reprezentanţii unor formaţiuni extremiste, neo-naziste, nostalgicii “Ordinii Europene” proclamate de Hitler şi maniacii suprematismului alb, antisemiţi de toate culorile, xenofobi isterici şi alte creaturi pe care, în chip normal, le numim crackpots. Cei care au încercat să protesteze au fost ridicaţi de poliţie.
Aşadar, în apropierea aniversării a şapte decenii de la victoria împotriva Germaniei naziste, fostul locotenent-colonel KGB, cel care se jură urbi et orbi că venerează sacrificiile sovietice din acel teribil carnagiu mondial, mai brutal şi mai sângeros decât orice a cunoscut omenirea până atunci, devine complicele unei reuniuni revanşarde de cea mai abjectă formulă fascistă. Această adunare are loc în oraşul de pe Neva, Leningradul celor 900 de zile de supravieţuire în condiţiile atroce ale blocadei. Dar este şi oraşul lui Putin şi al mafiei care l-a adus la putere.
Ce-l uneşte pe Putin cu aceşti gangsteri politici deghizaţi în oameni politici? Simplu spus, oroarea de diversitate şi de pluralism. Se zvârcolesc în mormânt scriitori precum Konstantin Simonov, Aleksandr Tvardovski, Ilya Ehrenburg, Anna Ahmatova, Vasili Grossman, Mihail Şolohov, Aleksandr Soljeniţîn — menţionăm deliberat autori altminteri foarte diferiţi, dar în mod cert cu toţii anti-nazişti.
Putin se joacă în aceste momente cu focul. Idila cu extremismul (de dreapta ori de stânga) nu poate duce decât la dezastre. Când Hillary Clinton a propus analogia între invazia Crimeii, acum un an, şi cea a Cehoslovaciei de către Hitler, au fost unii care au protestat. Mai sunt şi acum destui, convinşi sau stipendiaţi, care vorbesc despre “legitima apărare” a lui Putin şi a camarilei sale. Timp în care hoţul strigă “Prindeţi hoţul!”, acuzând de fascism Maidanul şi alte expresii ale libertăţii civice.
A sosit din plin momentul să se renunţe la gândirea deziderativă, la ceea ce se cheamă wishful thinking. Putin este un dictator amoral căruia principiile dreptului internaţional nu-i spun absolut nimic. El dispreţuieşte statul de drept şi nu crede decât în forţă. Este anti-occidental şi anti-liberal în chip visceral. Cum scrie Alain Besançon în eseul tradus şi prefaţat de noi doi, Putin este urmaşul sovietismului, împărtăşeşte cu Lenin, Stalin, Hruşciov şi Brejnev oroarea de libertate, de ceea ce înseamnă autonomia individului. Se regăseşte în cultul disciplinei cazone, în imnurile şi marşurile imperialiste, în doctrinele rasiste care inspiră, în unele privinţe, proiectul eurasiatic. Nu are ce oferi poporului rus decât arme, agresiuni şi circ de tipul Olimpiadei de la Soci (adevărată potemkiniadă). Avem de-a face cu un regim corupt integral şi iremediabil, cu o metastază a abjecţiei şi a turpitudinii.
Putin pariază pe starea de spirit disperată din Rusia acestor vremuri. În acest sens, ispita fascistă pe care o încarnează el este similară celei despre care a scris istoricul Fritz Stern când s-a ocupat de ascensiunea nazismului. Alianţa extremei drepte vestice care îl glorifică pe Putin (probabil subvenţionată de acesta) îşi zice “Pace şi Libertate”. În fapt, e vorba de sclavie şi război. Cine ignoră acest lucru nu pricepe natura sistemului putinist şi adevăratele sale obiective. Ignoranţa, în acest caz, duce în mod cert la catastrofă. Dacă sunăm cassandric în acest text, o facem cât se poate de responsabil, convinşi că doar rezistenţa la acest proiect liberticid poate salva omenirea de un Armageddon — sau, de acea “apocalipsă într-o singură ţară”, aşa cum circula o glumă amară, după prăbuşirea URSS, ca prelucrare a tezei staliniste. În acest sens, Kremlinul a devenit sinecdoca pandemoniului contemporan…
Vladimir Tismaneanu şi Marius Stan, 23 martie 2015
* * *
L-am supărat pe ambasadorul Rusiei! Bădărănie sau luciditate? (O reacţie rapidă de Vladimir Tismaneanu şi Marius Stan)
Recunoaştem, ne-am făcut vinovaţi de lèse-Putin. Am publicat un articol care, iată, l-a enervat teribil pe Ambasadorul Extraordinar si Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Bucureşti. Scriam aici, pe “Contributors”, într-un text preluat de ziarul “România Liberă”:
“Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist. În aceste zile, la hotelul “Holiday Inn” din Sankt Petersburg, sub patronajul partidului “Rodina” de orientare putinistă, are loc ceea ce antifrastic se numeşte “Forumul Conservator”. Sunt prezenţi reprezentanţii unor formaţiuni extremiste, neo-naziste, nostalgicii “Ordinii Europene” proclamate de Hitler şi maniacii suprematismului alb, antisemiţi de toate culorile”
Ne este teamă, autorilor acestui articol, că domnul ambasador confundă luciditatea cu bădărănia. Bădărănie să fi fost şi când Hillary Clinton a comparat invazia Crimeii cu aceea a Cehoslovaciei de către Hitler? Plecând de la un concept al unui mare istoric, Fritz Stern, noi scriam despre o ispită fascistă. Se pare că e mai mult decât o ispită. Domnul ambasador socoate că poate da lecţii presei din România, o ţară liberă, membră in UE şi NATO, despre ce să publice şi ce să cenzureze.
Credem că e vorba de o confuzie istorică: România nu mai este o “democraţie populară”. Pactul de la Varşovia a sucombat în urmă cu mulţi ani. Suntem în anul de graţie 2015, iar libertatea presei este garantată constituţional în România. La fel şi libertatea de opinie. Dacă dl ambasador îşi permite să reacţioneze astfel, de o manieră intimidantă, la articolul nostru, mâine vine în mod sigur rândul altora. E nevoie să i se spună că România nu este un protectorat rusesc.
(VT şi MS)
Preluate cu permisiunea prof. V. Tismăneanu de pe situl Contributors.ro
* * *
Comunicatul Ambasadorului Rusiei în România
Am primit cu surprindere şi dezamăgire articolul publicat în ziarul România Liberă din 26 martie cu titlul «Ispita fascistă a tovarăşului Putin» luat de pe Contributors.ro.
Am considerat întotdeauna şi consider că presa poate şi trebuie să prezinte păreri diferite asupra problemelor actuale, inclusiv a celor de politica externă. Este absolut normal când mass-media exprimă opinii şi evaluări care nu coincid cu punctul tău de vedere. În acelaşi timp, lumea contemporană a surselor informaţionale este un spaţiu în care se relevă principiile morale ale societăţii şi valorile specifice oamenilor dintr-o ţară sau altă.
În decursul a puţin mai mult de trei ani de lucru în România în calitate de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse am făcut cunoştinţa mai multor oameni foarte buni, educaţi, pricepuţi, care îşi cunosc în detaliu meseria, cei cu care deseori nu am căzut de acord, am polemizat, discutând despre probleme destul de complicate ale politicii europene şi mondiale. Cred că nu mă voi înşela dacă voi spune că în acest răstimp am reuşit să simt sufletul poporului român în care s-au păstrat şi sunt păzite cu grijă valorile ortodoxe şi devotamentul faţă de idealurile umaniste şi europene.
Bineînţeles, fiecare societate consistă din oameni diferiţi. Dar nu este deloc necesar ca pe paginile publicaţiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran. Republicarea despre care este vorba să rămână pe conştiinţa echipei editoriale. E foarte regretabil că asemenea text i-a stârnit interesul. Iar pentru mine portalul informaţional Contributors.ro şi ziarul România Liberă au încetat să existe ca surse de mass-media demne de respect.
Îmi închipui ce ecouri le poate provoca reacţia mea destul de emoţională. Cu toate acestea, sunt convins că raţiunea şi moralitatea societăţii româneşti vor prevala în cele din urmă.
Ambasadorul a spus: ,,Şi tu Volodea?” ……
Hristos a înviat, sărbătorile Paştelui cu sănătate şi bucurii!