Din nefericire pentru liniştea mea sufletească, în ultima vreme am citit mai mult din ceea ce se numeşte online/social media decât mi-aş fi dorit. Constat că există o semnificativă categorie de oameni ce trăiesc într-un turn de fildeş al blogurilor, evenimentelor, mondenităţilor şi revoltelor la TV, pierzând cu totul legătură cu lumea reală. Am ales să numesc această mică dar volubilă comunitate “lumea celor care doar cuvânta”. Pentru că ei doar emit păreri, fără ca mâinile lor să fi cunoscut vreodată asprimea unei munci fizice şi fără ca mintea lor să fi fremătat noaptea pentru a clădi ceva. Şi nu aş avea nici o problema dacă ar face asta în cercul lor restrâns, dar de multe ori părerile emise cu rang de adevăr absolut lovesc şi umilesc profund pe cei care muncesc să susţină aceşti paraziţi.
Am să va dau un exemplu: domnişoară Andreea Niţu, propietara blogului tastebazaar.blogspot.ro şi, după proprie descriere, bucătar-patiser-cofetar-fotograf-scriitor amator (sic!). Această domnişoară a fost popularizată recent de un post de ştiri în cadrul micului scandal creat de un studiu al OMS care a arătat că o familie de 4 persoane poate mânca sănătos cu doar 19,41 lei pe zi. Ea a alcătuit pentru acelaşi post de ştiri un meniu sănătos şi curat pe care l-a publicat pe blog. Dragă Andreea, să ştii că nu toată lumea stă pe scaun toată ziua, are 40 de kilograme cu tot cu iPhone şi poate trăi cu frunze. Pentru că meniul publicat de tine e potrivit pentru a ţine în viaţă cu greu o bloggeriţa amatoare, în nici un caz pentru a hrăni doi adulţi muncitori şi doi copii în creştere. Dar să o luăm pe rând şi să începem cu micul dejun. Bucătăreasă-patisera-cofetara-fotograf ne recomandă:
Am avut la micul dejun un smoothie din: 3 banane (3 ron),1 grapefruit mare (2 ron), 5 linguri de fulgi de ovăz (0.5 ron), 30 gr de seminţe de în (0.5 ron). Total = 6 ron. Pentru că ovăzul şi inul fac sucul foarte dens, se mai poate adaugă şi apă. Din cantităţile astea au ieşit 4 pahare de 200 de ml. Eu am băut un pahar dimineaţa şi m-am săturat, însă mi s-a făcut foame cam în 2 ore jumate, când am simţit nevoia unei gustări şi am mâncat un pumn de alune.
Adică, pentru 4 persoane, un smoothie trist de 600 de calorii. Dacă până şi ţie ţi s-a făcut foame după 2 ore, cum crezi că se simte un muncitor care are de cărat saci cu ciment 4 etaje? Cum crezi că se simte o lucrătoare în fabrică? Cum crezi că se simt copiii la şcoală?
Şi aberaţiile continuă, nu le mai citez aici, le puteţi vedea şi singuri la ea pe blog, dar prânzul e de 1.600 de calorii şi cina de 500, tot cumulat pentru 4 persoane. Adică în total, uşor peste 600 de calorii pe zi pentru fiecare. Un bărbat de 40 de ani, înălţime 1.75, care munceşte fizic are nevoie de 3.300 calorii. Asta dacă nu zgribuleşte iarna pe un şantier sau într-o hală, unde frigul împinge necesarul de calorii la peste 4.000.
Dragă domnişoară, nu ţi-aş dori să ajungi vreodată să ştii ce înseamnă munca cu spatele, ce înseamnă să fii sărac şi să alegi cel mai ieftin parizer din raft, eventual cel care expiră în curând şi e la reduceri. Şi să te uiţi cu inima frântă la copiii tăi care îţi spun că le e foame. Şi peste toate astea să vină o tinerică bucătar-patiser-cofetar-fotograf-scriitor amator care să le spună cu aroganţă că pot trăi sănătos şi vegan cu 19 lei pe zi. Că pot munci de dimineaţă până seară cu 600 de calorii.
Şi mai sunt şi alte exemple ale aroganţelor acestor distruşi. Citeam în Esquire de un domn care a declarat că îi admira pe homeleşi pentru ţinutele lor îndrăzneţe. Cum s-a ajuns la asta? Toţi aceşti tinerei mondeni nu sunt fundamental răi, dar cumva au ajuns să fie complet deconectaţi de ceea ce însemană viaţa, de mizeria din jur, de sărăcia în care se zbat semenii lor. Şi de la umbra teraselor din Dorobanţi şi Herăstrău aruncă sfaturi şi opinii care scuipă în faţa celor ce trudesc în meserii ingrate, care îşi duc viaţa de la un salariu la altul. Vai de momentul în care cei cu lopeţile vor răbufni şi vor veni să va explice cum e cu viaţa şi că bucătar-patiser-cofetar-fotograf-scriitor amator nu este o meserie.
Ştefan Moişanu, 29 martie 2015
Preluat cu permisiune de pe blogul autorului – http://mstefan.svbtle.com/
Asemenea ruperi de realitate sunt foarte frecvente, de la „ziariști” la bloghiști și de la șefi de firme la politicieni. Eu am cunoscut „ziariști” care scriau reportaje din însemnările vechi ca și cum ar fi fost evenimente de azi; politicieni și diverși oameni puternici a căror lume înseamnă locuința (de lux), mașina (de lux), biroul (de lux), secretara (cum altfel? de lux), drumul la aeroport, drumul la partenerul de afaceri/politică etc. Cunosc primari de municipii care nu au mai mers pe jos de ani de zile, dl Oprescu cunoaște Bucureștiul, dar Bucureștiul de miez de noapte și de după, barurile de stip-tease și alte asemenea localuri. Cum să faci politici juste cu asemenea oameni? Românii se miră cum în țările Scandinave miniștrii merg cu bicicleta ori pe jos ori cu metroul la job.
Din păcate, asemenea comportamente, cultivate de mizera mass media de la noi, nu se rezolvă cu DNA-ul, decât dacă acest DNA începe să facă dosare celor care nu mai merg pe jos, cu metroul, cu tramvaiul ori cu bicicleta. Ați observat, probabil, în ce mașină circulă d-ra Kovesi și alți asemenea domni și doamne care apără democrația în România. De ce se comportă astfel? Simplu, deoarece pot și deoarece nimeni nu-i amendează. Dra descrisă de dv. este chiar promovată la rang de vedetă și, cum bine ați observat, propune năzbâtii ilare.