Trebuie să observ ceva. Un lucru grav! Anume, un aplomb scabros cu care o grămadă de cetăţeni tânjesc după sânge proaspăt, după vendetă, după victime. Fără nuanţe şi fără nici un fel de remuşcări.
Mă întreb – cu o naivitate de-a dreptul dezarmantă -, dacă nu cumva asistăm la o alunecare nedorită spre un nou tip de iacobinism. Un iacobinism popular, neinstituţionalizat în mod necesar! Un iacobinism de tip modern care nu poate decât să distrugă logica democratică, nicidecum să o consolideze. Căci, paradoxal, o atare dezvoltare psiho-socială a populaţiei autohtone poate demonetiza până la disoluţie demersul anti-corupţie.
Dacă vrem că Jusitia şi braţul ei „înarmat” – DNA – să nu devină un binom auto-suficient, un fel de stat în stat, o formă modernă de Club al Iacobinilor, având la îndemână „Cătuşele Naţionale” (un nou „Brici naţional” – aşa cum era poreclită de popor ghilotină Revoluţiei Franceze) şi tentaţia abuzului, va trebui să ne reprimăm aceste dorinţe de revanşa infantile.
Lupta legitimă şi profund necesară a DNA împotriva corupţiei îşi va păstra credibilitatea doar atât timp cât mediul public nu va conferi acestei ofensive de asanare morală a României tentaţii revanşarde. Nu îi va prilejui acestei veritabile Proclamaţii de la Timişoara în metru DNA să producă derapaje legale şi/sau morale, la adăpostul aplauzelor fanatizante ale unui public dezlănţuit. Nu îi va construi binomului la care mă refer, vai, un eşafodaj al trufiei în umbra căruia incongruentele procedurale să înceapă să sape la firavă temelie a speranţei în statul de drept.
Nu DNA-ul şi Justiţia pot transforma România într-o ţară a procurorilor Nu, domnilor! Nicidecum. Ele pot şi au datoria să transforme România într-un stat de drept! Doar opinia publică poate transforma România într-o ţară a procurorilor! Sau într-o ţară a delatorilor. Sau într-o ţară a aplaudacilor dezlănţuiţi, gata să arunce cu pietre în absolut orice persoană – fie şi numai într-o persoană bănuită sau doar citată colateral sau doar invocată tangenţial relativ la o presupusă afacere de corupţie! Opinia publică, nicidecum DNA, poate extrem de uşor transforma România într-un spaţiu al furiilor abjecte şi al execuţiilor morale sumare.
Să fim bine înţeleşi: lupta împotriva corupţiei are de partea ei argumentele moral-istorice şi legale pe care orice persoană, nepângărită de minimalism etic sau de interese oculte, le identifică, le îmbrăţişează şi le susţine.
În ceea ce mă priveşte, am scris de zeci de ori despre şi am susţinut public nevoia fundamentală a luptei împotriva corupţiei instituţionalizate din societatea românească. Nu există o altă şansă pentru ieşirea României din zodia establishmentului neo-comunist. Pericolul demonetizării ofensivei DNA nu constă, aşadar, în exerciţiul însuşi al luptei împotriva corupţiei. Acest pericol rezidă mai ales în eventuala susţinere fanatică şi uniformă a publicului faţă de demersurile DNA! O susţinere care începe să fie deja inundată de umori apoase, de raţionamente viscerale, de frustrări refulate. O susţinere de masă care dă din ce în ce mai multe semne că nu se întemeiază pe cunoaşterea, fie şi sumară, a speţelor juridice în cauza. O susţinere, ca atare, oarbă. Sau, cel puţin, chioară. O susţinere plină de emoţii şi încrâncenări, de adevăruri (?) trâmbiţate că fiind imuabile, de verdicte de vinovăţie clamate a priori şi de linşaje mediatice demne de vremuri pe care le credeam apuse.
Într-o atare realitate, DNA – împins de la spate de valul spectatorilor frenetici sau chiar fanatici – poate ajunge în pericolul de a-şi asuma propria existenţa ca pe un scop în sine, fără ca să îşi mai asume calitatea democratică de mijloc, de pârghie în angrenajul instituţiilor statului. Fără să mai urmărească, aşadar, îmbunătăţirea democraţiei autohtone, ci în primul rând satisfacerea setei de revanşa a publicului! Mă tem de o Românie în care rolul procurorilor să fie luat de mass-media sau de opinia publică!
Până în acest moment, procurorii DNA sunt cei care par să îşi fi păstrat cumpătul şi profesionalismul, în timp ce… opinia publică cochetează din ce în ce mai mult cu plăcerea adulmecării mirosului de igrasie penitenciară şi a auzului zăngănitului cătuşelor! Şi aici mă refer la publicul larg, la cetăţenii care inundă reţelele de socializare sau la cei cu care vorbesc zilnic pe stradă şi nu la anumiţi politicieni care folosesc orice prilej că să se autovictimizeze…
Am rămas şocat să aflu că au apărut chiar site-uri şi bloguri care invită cetăţeanul… să spună, să dea în vileag, să demaşte! Cetăţenii revoltaţi pot scrie pe aceste site-uri orice, despre oricine, exprimându-şi justificata mânie faţă de presupusa activitate de corupţie a lui X sau a lui Y, fără să aibe vreo dovadă materială sau vreo competenţă în zona judiciară! Oare câţi paşi mai sunt de aici şi până la transformarea României într-o deplorabilă agoră a delaţiunii? Sincer, nici nu vreau să ştiu… Ştiu doar că guvernul de extremă stânga al Greciei mai propunea, în urmă cu câteva zile, ca vecinii să înceapă să se toarne între ei pe motiv de… onestitate fiscală…! Dumnezeule mare!
Pericolul care mijeşte la orizontul acestei atât de benefice ofensive a Justiţiei împotriva statului corupt suntem, aşadar, noi. Cetăţenii. Noi formăm opinia publică. Noi putem distruge acest proces de asanare a societăţii, prin încrâncenare şi agresivitate, decredibilizându-l. Dar tot noi îl putem potenţa dându-i nobleţe şi substanţă, prin echilibru şi civism. Noi putem investi această incredibilă schimbare la faţă a României cu puterea maturităţii noastre democratice de vocaţie libertariană, cu puterea respectului pentru lege şi nu pentru vendetă, cu puterea respectului faţă de unele drame omeneşti care se nasc şi se vor naşte în aceste vremuri şi nu cu cea a plăcerii batjocoririi condamnaţilor, cu puterea care ne-o dau legea şi structurile statului şi nu cu puterea care ne-o conferă spiritul de revanşa. Cu puterea iertării. Dar şi cu cea a datoriei de a nu uita că, până la urmă, noi suntem cei care am trăit şi trăim în această Românie, care a ajuns să fie cel mai corupt stat din Uniunea Europeană.
De pe urma acestei ofensive anti-corupţie suntem datori să învăţăm ceva fundamental. Anume că suma slăbiciunilor noastre ca popor trebuie să fie cu mult mai mică decât suma puterilor noastre!
Nu invers!
@ Dl. Daniel Uncu
> Lupta legitimă şi profund necesară a DNA împotriva corupţiei îşi va păstra credibilitatea doar atât timp cât mediul public nu va conferi acestei ofensive de asanare morală a României tentaţii revanşarde.
Aveţi dreptate dacă sunteţi de părere că justiţia nu trebuie să fie revanşardă, ci „doar” dreaptă, şi, pentru aceasta, oarbă. O instituţie de acest gen îşi dovedeşte utilitatea şi legitimitatea prin acţiunile ei trecute, care cel puţin deocamdată mai au ceva cale până să o facă credibilă în cazurile de înaltă corupţie.
> Nu DNA-ul şi Justiţia pot transforma România într-o ţară a procurorilor Nu, domnilor! Nicidecum. Ele pot şi au datoria să transforme România într-un stat de drept! Doar opinia publică poate transforma România într-o ţară a procurorilor! Sau într-o ţară a delatorilor.
DNA-ul şi Justiţia pot transforma România într-o ţară a procurorilor. Da, d-le Uncu (vă împrumut stilul pentru doar o clipă, este prea tentant :)! Tsunamiul arestărilor preventive, de 24 de ore, de 30 de zile, la domiciliu, etc., val al ultimelor câteva luni, pentru eventuale infracţiuni vechi, cunoscute mai demult, dar încă nedemonstrate, sunt măsuri proaspete ale procurorilor.
Condiţiile dificile de detenţie (criticate de proaspeţii deţinuţi, dar şi prin decizii CEDO mai vechi) duc inevitabil la delaţiuni rapide, care nu au neapărat valori probatorii, dar care le permit delatorilor să stea la arest acasă la ei.
> Noi putem investi această incredibilă schimbare la faţă a României cu puterea maturităţii noastre democratice de vocaţie libertariană, etc
Sună frumos (din coadă, din tastatură?), dar e contradictoriu şi, în consecinţă, greu de priceput. De unde vine această „vocaţie libertariană” despre care vorbiţi şi cum se manifestă ea oare? Despre ce „maturitate democratică” vorbiţi? Cumva de cea câştigată în ultimii 10 ani, care generează acum nenumărate interogatorii ale vârfurilor politicii, justiţiei şi afacerilor?
Îmi permit să vă atrag în final atenţia că libertarienii sunt extrem de atenţi când vorbesc despre democraţie, specificând că ea trebuie să fie temeinic îngrădită prin respectarea strictă a drepturilor individuale.
@ Victor Manta
DNA-ul si Justitia sunt atent monitorizate, dle Manta, atat de Uniunea Europeana cat si de Statele Unite. Mai mult, nu stiu daca stiti, tot ceea ce se instrumenteaza in speta marilor corupti se bucura de aportul FBI si al Europolului. Am mai avut, cu domnia voastra pe o speta similara, o cordiala polemica si credeam ca am fost cat se poate de explicit…! Revin, asadar…
DNA-ul si Justitia trebuie sa continue ceea ce fac! Iar atunci cand vor derapa flagrant de la logica demersului statului de drept, voi fi primul care va sanctiona acest lucru. In cateva cazuri am atras, deja, atentia asupra unor inadvertente…! Pana una alta insa, aplaudaci isterizati infierbanta atmosfera in care DNA isi desfasoara activitatea, ceea ce poate sa impieteze asupra instrumentarii dosarelor! De aceea am si atras atentia in analiza mea asupra acestui pericol! Isteria publica – si nu actiunile eventual criticabile (?) ale DNA – reprezinta marele pericol! Intr-o tara in care nici o ticalosie nu a fost suficient de mare si nici o minciuna suficient de abjecta pana de curand, demersul DNA este un act de o absolut necesara purificare sociala si morala, act care deocamdata se inscrie, repet, in logica statului de drept de tip european.
Restul, stimate dle Manta, nu sunt decat fineturi in spatele carora se pot ascunde fie anumite interese…, fie grave reminiscente anxios-concentrationare care au neneorocitul dar de a manipula sentimentul de vinovatie si teama… Cel putin aceasta este senzatia mea fata de perseverenta cu care, inteligent si voalat, sustineti cu o abilitate demna de o cauza mai nobila, ca DNA ar putea fi un pericol (???) pentru Romania – daca nu cumva chiar credeti ca este un pericol!
In rest, raman fidel ideii de asanare morala a societatii romanesti. Coruptii, hotii, mafiotii TREBUIE deferiti Justitiei! La fel, cei care au trimis la moarte copii nevinovati prin ordine contradictorii constiente (!), in timpul revolutiei din decembrie ’89, TREBUIE deferiti Justitiei. La fel, cei care au chemat minerii in Capitala, in iunie 1990, si au aruncat Romania la periferia istoriei acelor ani, TREBUIE deferiti Justitiei! Restul e doar declamatie emfatica si afectata, stimate domn…! O retorica asemanatoare si la fel de periculoasa ca cea care incearca sa justifice, spre exemplu, politica fascistoida a lui Vladimir Putin in relatia cu Ucraina, cu UE si cu propriul popor. O retorica asemanatoare celei care a incercat sa justifice asasinarea ziaristilor de la Charlie Hebdo.
Marile pericole, care pasc societatea romanesca in acest moment exceptional cu potentialul de a retrasa pe baze legale regulile capitalismului autohton si consolida statul de drept, sunt doua. Primul este acela al pretiozitatilor intelectualiste – atragatoare prin rafinamentul silogismelor exersate, dar inoperante in realitate (!)-, care sa nuanteze pana la demonetizare necesitatea asanarii morale a politicii si, vai, a societatii romanesti, prin punerea arbitrara sub semnul intrebarii a actiunilor DNA si/sau ale Jusititiei in lupta impotriva coruptiei. Al doilea, la fel de mare, este pericolul isterizarii acestei asanari de catre sicofanti exaltati, gata sa ceara sange si catuse pentru oricine si oricum!
Singura solutie pentru a ne indeparta de pericol este sa oferim incredere actului de justitie, dar sa monitorizam actul de justitie si sa consolidam, in acest mod, actul de justitie. Sa lasam DNA-ul si Justitia sa isi faca treaba intr-un cadru public favorabil! Altfel, totul se va transforma fie intr-un esec usturator al noului stat de drept care incepe sa se construiasca in Romania, fie intr-o vanatoare de vrajitoare, alimentata de o opinie publica isterizata si iresponsabila!
Dan Uncu
Am trimis un ecou la postarea domnului Manta, ecou care urma sa fie aprobat de catre adminstratorul site-ului si, apoi, eventual postat pe site…, ceea ce NU s-a inatmplat iar mesajul meu a disparut…! Poate sa imi spuna cineva ce se intampla? Multumesc. Dan Uncu
[după câteva secunde:]
Iata ca, a aparut… Nu mai inteleg nimic! 🙂
Din partea moderatorului:
comentariului dv. l-am dat drumul abia acum câteva minute, după circa două ore după ce l-aţi postat dv. Până în acel moment comentariul dv. era „în aşteptarea moderării”, invizibil pentru cititori. Probabil că nu l-aţi văzut câteva clipe deoarece l-am editat un pic (separat în paragrafe) şi am făcut „refresh”.
Vă rog să notaţi că time-stamp-ul comentariulul este cel al orei (GMT) la care a fost trimis de autor, iar nu ora aprobării.
@Dan Uncu
Explicarea unor opinii prin aceea că persoana promovează „anumite interese” mi se pare cam facilă… Dar înţeleg că subiectul DNA şi lupta anticorupţie trezeşte pasiuni 😉
Dar am o altă întrebare, legată de articol. Scrieţi:
Vedeţi acest pericol ca unul deocamdată teoretic, sau vedeţi deja în acţiunile DNA semne ale influenţei tentaţiei revanşarde a publicului? Înţeleg din articol că tentaţiile revanşarde ale publicului sunt deja vizibile; întrebarea mea este dacă, după dv., acestea au început deja să contamineze acţiunea DNA?
@ Alexandru Leibovici
Asa cum scriam si in articol, DNA-ul pare sa isi pastreze calmul, iar cele cateva derapaje le consider ca fiind incadrate in limitele Legii probabilistice a lui Paretto. Opinia publica, insa, este isterizata, ambele tabere demonstrand o din ce in ce mai mare intoleranta una fata de cealalta.
In ceea ce il priveste pe dl. Manta, am o polemica mai veche cu domnia sa… :)))))))
> In ceea ce il priveste pe dl. Manta, am o polemica mai veche cu domnia sa… :)))))))
Mă întreb (renunţ să-l mai întreb direct orice ar fi) ce îl distrează într-o asemenea măsură pe dl. Uncu. Premizele unui polemici eficiente sunt o discuţie cât mai structurată şi respectarea regulii elementare (şi de politeţe, de altfel) de a răspunde la toate întrebările puse. Mai e ceva cale până acolo, dar nu-mi pierd speranţa.
> DNA-ul si Justitia sunt atent monitorizate, dle Manta, atat de Uniunea Europeana cat si de Statele Unite.
Până una, alta, cu cât mai mult au monitorizat România cei menţionaţi, cu atât mai mult s-a încălcat legea în România. Nu e vorba de o legătură cauzală, dar la ce a folosit oare monitorizarea? S-a ajuns până acolo că un senator serios propune oprirea monitorizării României prin MCV. Oare atât de fără ieşire să fie situaţia că România ea nu este în stare să-şi ţină singură casa curată?
> Restul, stimate dle Manta, nu sunt decat fineturi in spatele carora se pot ascunde fie anumite interese…, etc. Cel putin aceasta este senzatia mea fata de perseverenta cu care, inteligent si voalat, sustineti cu o abilitate demna de o cauza mai nobila, ca DNA ar putea fi un pericol (???) pentru Romania – daca nu cumva chiar credeti ca este un pericol!
Spusele citate mai sus îmi sună ca un imbold adresat organelor de urmărire de a fi cu ochii pe mine. Mă limitez doar la a atrage atenţia asupra acestor ciudate înşiruiri de idei, deoarece nu îmi vine să cred că aceasta ar fi fost intenţia reală a dlui Uncu.
Cum s-a pornit recent pe un nou drum, în urma voinţei de schimbare clar exprimate de alegători, iar problemele, pe care eu le-am atins în treacăt, sunt pe larg dezbătute de societate, continui să fiu încrezător că ceea ce s-a petrecut în trecut nu se va repeta, nici măcar ca o comedie.
Apropo de „inteligent si voalat”, eu mă lovesc, ca şi mulţi alţii, de problema că marea corupţie, acolo unde se socoteşte în zeci şi sute de milioane de euro, sau/şi cea care a atins sferele cele mai înalte ale puterii, este dezvăluită de puţină vreme de procurori, drept care judecătorii nu au avut ocazia să se pronunţe. Până când se vor pronunţa defnitiv, oricât ar dura, se cere prudenţă în exprimări şi respectarea strictă a prezumţiei de nevinovăţie.
Cei aflaţi sub urmărire trebuie trataţi cu omenie şi nu trebuie să fie transformaţi nici în ţinte ale urii generalizate, nici ale linşajului mediatic şi nici, Doamne fereşte, supuşi judecăţii străzii.
Pentru executarea actului de justiţie există organe specializate ale statului, iar cei demni care fac parte din ele sper că au în fine ocazia să aplice legea în mod imparţial, cu calm, în toată libertatea şi cu toată seriozitatea. Adepţii libertăţii vor trebui să rămână în continuare cu ochii larg deschişi şi cu urechile ciulite, pentru ca aceasta să nu fie restrânsă în numele securităţii generale.
@Victor Manta
Stimate dle Manta,
asa cum va indemnam inca de la prima noastra cordiala polemica, haideti sa cadem de acord ca nu suntem de acord! Acest agreement ne ofera sansa de a ne pozitiona corect in dezbatarea referitoare la rolul si locul DNA si al Jusititiei in lupta impotriva coruptiei endemice din Romania! Ma bucura, insa, faptul ca nu faceti parte din corul iacobinilor despre care discutam in analiza mea. Ma bucur, sincer! Deci, iata ca nu suntem atat de diferiti…!
Ma mahneste, insa, faptul ca nu observati – sau, mai degraba, nu vreti sa observati…! – cateva lucruri pe care le afirm despre lupta impotriva coruptiei. Pe cale de consecinta, folositi aceleasi argumente pe care le aduc in discutie si eu ca si cum ar fi … contra-argumente la pozitia mea! Ceea ce, sa imi fie cu iertare, arunca dizertatia domniei voastre intr-o zona a redundantei cu tenta hilara… Sa analizam, asadar…:
1. Afirmati ca: „Pentru executarea actului de justiţie există organe specializate ale statului, iar cei demni care fac parte din ele sper că au în fine ocazia să aplice legea în mod imparţial, cu calm, în toată libertatea şi cu toată seriozitatea. Adepţii libertăţii vor trebui să rămână în continuare cu ochii larg deschişi şi cu urechile ciulite, pentru ca aceasta să nu fie restrânsă în numele securităţii generale”. Sunt efectiv tulburat! Nu stiu cum se face, dar spuneti exact ceea ce am afirmat si eu in ultima postare, poate un pic mai plastic si mai direct, anume ca: „Singura solutie pentru a ne indeparta de pericol este sa oferim incredere actului de justitie, dar sa monitorizam actul de justitie si sa consolidam, in acest mod, actul de justitie. Sa lasam DNA-ul si Justitia sa isi faca treaba intr-un cadru public favorabil! Altfel, totul se va transforma fie intr-un esec usturator al noului stat de drept care incepe sa se construiasca in Romania, fie intr-o vanatoare de vrajitoare, alimentata de o opinie publica isterizata si iresponsabila!”. Sustinem, practic, acelasi lucru, stimate domn! Deci, care este problema?
2. Afirmati ca: „Cei aflaţi sub urmărire trebuie trataţi cu omenie şi nu trebuie să fie transformaţi nici în ţinte ale urii generalizate, nici ale linşajului mediatic şi nici, Doamne fereşte, supuşi judecăţii străzii”. Incredibil!!! Pai, EXACT despre acest lucru scriu in analiza mea!!! Exact despre pericolul isterizarii opiniei publice. Imi permit sa ma citez…: „Într-o atare realitate, DNA – împins de la spate de valul spectatorilor frenetici sau chiar fanatici – poate ajunge în pericolul de a-şi asuma propria existenţă ca pe un scop în sine, fără ca să îşi mai asume calitatea democratică de mijloc, de pârghie în angrenajul instituţiilor statului. Fără să mai urmărească, aşadar, îmbunătăţirea democraţiei autohtone, ci în primul rând satisfacerea setei de revanşă a publicului! Mă tem de o Românie în care rolul procurorilor să fie luat de mass-media sau de opinia publică!”. Intelegeti, dle Manta? Avem exact acelasi punct de vedere! Sunteti sigur ca ati citit analiza mea…??? :)))) Eu ma indoiesc profund!
In alta ordine de idei, in ceea ce priveste afirmatia domniei voastre referitoare la faptul ca, vezi Doamne, cu cat UE si Statele Unite au monitorizat mai tare coruptia, cu atat s-ar fi incalcat mai tare legea in Romania (!), ma abtin – din respect pentru cititorii „acum.tv” ! – sa o etichetez… Am sa va acord, dle Manta, circumstanta atenuanta a neintelegerii fenomenului sau/si pe cea a lipsei de informare…
Realitatea pe care, evident, nu o cunoasteti, dar despre care vorbiti cu nonsalanta este urmatoarea…:
Incepand cu sfarsitul anului 2006 si inceputul anului 2007, the Federal Bureau of Investigation (FBI) are o prezenta constanta si masiva in Romania, la invitatia expresa a Presedintelui de la acea vreme, Traian Basescu. Este interesant de remarcat ca instrumentarea dosarului EADS si a celorlalte zeci de dosare de coruptie „la varf” a demarat abia in anul… 2007 (!), la putin timp dupa intalnirea dintre directorul FBI, Robert Muller, si Traian Basescu, seful SRI de la acea data – George Maior, directorul de atunci al SIE – Claudiu Saftoiu, premierul Tariceanu si dna Kovesi – Procurorul General al Romaniei din acel moment. Abia din acel moment, a inceput o monitorizare si conlucrare activa, efectiva si eficace in domeniul combaterii coruptiei venita din partea SUA!
Mai mult, Romania a devenit membra a Uniunii Europene, abia pe data de 01 Ianuarie 2007! Abia din acel moment, monitorizarea pe Justitie a inceput sa se produca efectiv, iar efectele acestei monitorizari si colaborari, coroborate cu activitatea FBI/DNA, s-au facut simtitite plenar cu ocazia primei arestari si condamnari a lui Adrian Nastase, in anul 2012 – dupa ce, in prealabil, Nastase demisionase de la conducerea Camerei Deputatilor, chiar la finele lui 2006 (an in care FBI incepea colaborarea in domeniul luptei anti-coruptie cu DNA…!). Incepand cu anul 2007, zeci de procurori DNA au inceput un sir de stagii intensive la sediul FBI din Statele Unite – stagii care se desfasoara si in acest moment -, in domeniul insusirii metodelor de ultima generatie in lupta impotriva spalarii banilor si a coruptiei.
Altfel spus, dle Manta, afirmatia domniei voastre conform careia, sub monitorizarea SUA si UE s-ar incalcat si mai mult legea in Romania este, in cel mai indulgent caz, neadevarata…! Lucrurile au stat EXACT invers, stimate domn! Din momentul inceperii efective a monitorizarii din partea SUA si din momentul aderarii Romaniei la UE si a demararii monitorizarii pe Justitie, tara noastra a intrat, finalmente, in zodia luptei reale impotriva coruptiei. Cu efecte palpabile!
Dan Uncu
@Dan Uncu
> In ceea ce il priveste pe dl. Manta, am o polemica mai veche cu domnia sa… :)))))))
Da, am recitit-o, dar n-am găsit motive care să justifice afirmaţiile pe care am observat că le faceţi la adresa interlocutorului dv.:
@ Alexandru Leibovici
Cititi cu atentie ultima mea postare si o sa observati ca am incercat sa explic… Poate ca nici de aceasta data nu am fost suficient de clar? Posibil… 🙂
@Dan Uncu
> asa cum va indemnam inca de la prima noastra cordiala polemica, haideti sa cadem de acord ca nu suntem de acord! Acest agreement ne ofera sansa de a ne pozitiona corect in etc
Ar fi incorect să cădem pauşal de acord asupra faptului că suntem în dezacord, deoarece uneori suntem punctual de acord. Mai jos aflăm că şi atunci când suntem de acord sunteţi tulburat, lucru care mă întristează.
> Ma bucura, insa, faptul ca nu faceti parte din corul iacobinilor despre care discutam in analiza mea. Ma bucur, sincer!
De ce să fi făcut eu parte dintre spectatorii „frenetici sau chiar fanatici” va rămâne pentru mine un mister. Un altul este de ce sunt eu subiectul preocupărilor dvs. şi nu strict ceea ce scriu.
> Pe cale de consecinta, folositi aceleasi argumente pe care le aduc in discutie si eu ca si cum ar fi … contra-argumente la pozitia mea! … Sunt efectiv tulburat! Nu stiu cum se face, dar spuneti exact ceea ce am afirmat si eu in ultima postare, poate un pic mai plastic si mai direct, …
În primul rând, eu nu spun exact acelaşi lucru ca dv. Există diferenţe, uneori importante. Iar apoi, şi oricum ar fi, nu deţineţi monopolul tratării niciunui subiect.
> (De la începutul articolului) Trebuie să observ ceva. Un lucru grav! Anume, un aplomb scabros cu care o grămadă de cetăţeni tânjesc după sânge proaspăt, după vendetă, după victime. Fără nuanţe şi fără nici un fel de remuşcări. Dacă vrem ca Jusitia … DNA … , va trebui să ne reprimăm aceste dorinţe de revanşă infantile.
Mi-am zis citind articolul d-lui Uncu că iată, avem în faţă un tribun care denunţă o „grămadă” de cetăţeni pe care nu îi identifică în nici un fel, nu ne spune de unde să-i luăm, dar că sunt nişte scabroşi şi sângeroşi. Iar când autorul spune „noi, să ne reprimăm, etc.”, trebuie să înţelegem desigur că el subînţelege de fapt nişte „voi”, în care nu este inclus el însuşi.
Pe zeci de rânduri autorul macină şi re-macină aceleaşi idei despre rolul salvator al DNA, care trebuie să fie lăsată să lucreze în linişte, etc., asezonându-şi părerile cu evidenţierea riscurilor satisfacerii „setei de revanşă” a unor categorii (în continuare neidentificate) ale publicului, sau a preluării sarcinilor DNA de mass-media şi de acelaşi public malefic.
Eu, sub năvala aceasta de vorbe, acuzaţii, pericole, etc. am pus unele peste altele câteva rânduri sintetizatoare, pentru a vedea cât loc mi-ar putea lua ele. Am constat că n-aş fi fost capabil să scriu un întreg articol, ci poate doar o notă explicativă la un altul, de exemplu la unul care să încerce să explice de ce există oameni care vor să acţioneze în afara legii, ce i-a supărat şi ce speră. Cum dl. Uncu pare să-i cunoască foarte bine, poate că vom afla cândva de la dânsul mai multe despre ei.
> Realitatea pe care, evident, nu o cunoasteti, dar despre care vorbiti cu nonsalanta este urmatoarea…: Incepand cu sfarsitul anului 2006 si inceputul anului 2007, the Federal Bureau of Investigation (FBI) are o prezenta constanta si masiva in Romania, … arestari si condamnari a lui Adrian Nastase, … etc.
Este întotdeauna interesant să aflu noutăţi vechi de opt ani, pe care „evident”, crede dl. Uncu, nu am cum să le cunosc. O altă ştire, ceva mai proaspătă, dar tot veche şi binecunoscută, pe care mi-o dezvăluie dl. Uncu, este ca a fost condamnat definitiv la privarea de libertate fostul premier Adrian Năstase (AN). Dl. Uncu uită în ce epocă trăim şi ce mijloace de informare şi comunicare ne-au fost puse la dispoziţie de progresul tehnic.
Evenimentul AN a fost unul de proporţii, într-adevăr, nu numai pentru că cel găsit vinovat a avut o poziţie atât de importantă şi a ispăşit o pedeapsă fermă cu închisoarea, dar şi deoarece statul a recuperat de la el *tot* prejudiciul, în jur de 1 milion de lei noi (informaţie de pe Web, uşor de regăsit, dar şi uşor nesigură). Sumă considerabilă, desigur, dar ia să vedem ce cifre de prejudicii ne-a făcut cunoscute oficial DNA-ul în ultimele trei luni.
Eu îmi amintesc (fără „nonşalanţă) de nişte cifre de prejudicii ameţitoare, arătate foarte recent pe ecrane mari la emisiunile TV de ştiri româneşti, care preluau informaţii provenite oficial de la DNA. Erau sume de 50, 90 şi chiar 180 de milioane. În Euro. Cu nume şi imagini de grupuri şi de persoane în cercetare, arestate, etc. deoarece sunt puternic bănuite că au încălcat legea.
Subzistă în continuare întrebări tulburătoare despre ce a făcut oare ca aceste cazuri să apară abia acum, când ele s-au produs de mai mulţi ani? Ce a ţinut în loc urmărirea lor? Desigur că nu monitorizarea. Atunci ce, în „zodia luptei reale impotriva coruptiei”, cum se exprimă plastic dl. Uncu?
@Victor Manta
Spuneti ca sunteti la curent cu lucrurile pe care le-am scos in evidenta in ultima mea postare! Foarte bine! Cu toate acestea, vad ca perseverati in a incerca sa perorati impotriva ofensivei anti-coruptie pe care DNA si Justitia o duc in acest moment. Concomitent, ignorati si chiar negati rolul benefic mai mult decat evident al Uniunii Europene si al Statelor Unite in demararea si sustinerea procesului de asanare morala a Romaniei. Asadar, constat ca nu lipsa de informatii – care m-ar fi facut sa va acord circumstante atenuante, in ceea ce priveste etica, cel putin discutabila a argumentatiei domniei voastre – este problema, ci o paradigma vecina – in cel mai fericit caz (!) -, cu… voluptatea polemicii! Daca nu cumva, asa cum am mai spus, cu existenta unei anume hidden agenda. Sau, pur si simplu, cu exersarea unei simpatii pentru pentru o anume indulgenta fata de corupti… Nu stiu! Prefer, in ciuda tuturor acestor constatari, sa va acord beneficiul prezumtiei dorintei domniei voastre de a polemiza, pur si simplu…
Sa fim bine intelesi – am scris despre asta de nenumarate ori, nu numai in „acum.tv” -, voi fi primul care sa traga semnale de alarma in cazul derapajelor flagrante ale DNA! Am fost suficient de clar, dle Manta? Sper…! Deja, am inceput sa constat si sa amendez public unele… excese de zel! In acelasi timp, insa, sustin fara nici un fel de rezerva necesitatea reformarii din temelii a clasei politice autohtone si a cadrului relational-institutional in care se desfasoara activitatea dintre politic si economic. Iar daca pentru asta, iata, dupa 25 de ani de dictatura a coruptiei generalizate (!), a fost si este nevoie de interventia in forta a DNA si a Justitiei, atunci nu pot decat sa sustin un atare demers!
In acelasi timp, pastrandu-mi luciditatea, nu voi sustine sub nici o forma isteriile iacobine ale unor cetateni exaltati, indiferent cat de multi ar fi acestia (vezi apelurile din mediul virtual la proteste de strada de la Bucuresti, Cluj, etc. si adunarile publice din aceleasi orase care au avut loc in aceste zile)! Presiunile asupra Justitiei si DNA – venite fie din strada, fie din zone oculte ale unor grupari de sorginte informativa… – vor distruge sau cel putin denatura intregul proces de absolut necesara reformare a puterii politice la care asistam in acest moment!
Cat despre faptul ca DNA nu ar fi reusit sa recupereze banii coruptilor, aveti partial dreptate! Exista, insa, o importanta precizare: conform legislatiei in vigoare, ANAF (!) este cea care are obligatia si putinta de a recupera aceste prejudicii. NU,DNA! Sau, nu in primul rand DNA! Iar ANAF este controlata politic de catre… EXACT acelasi establishment impotriva caruia lupta DNA si Justitia! Din acest motiv, al „lentorii” ANAF, exista un cert hiatus intre condamnari si recuperari. Cat de curand, lucrurile se vor schimba. Dar, avand in vedere ca sunteti un om informat, STITI acest lucru…
Sper ca am fost ceva mai explicit. In ceea ce ma priveste, consider subiectul inchis!
Dan Uncu
@Dan Uncu
> Sa fim bine intelesi – am scris despre asta de nenumarate ori, nu numai in „acum.tv” -, voi fi primul care sa traga semnale de alarma in cazul derapajelor flagrante ale DNA!
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit! …
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
(George Bacovia, Ecou de romanţă)
A „venit” o judecatoare reputată, care a afirmat pe 24.04 curent, în cadrul dezbaterii ştiintifice „Rolul Justiţiei în sistemul puterilor de stat”, după cum urmează:
„Judecatoarea Gabriela Baltag (foto), presedinta Asociatiei Magistratilor din Romania, isi exprima ingrijorarea fata de actiunile din ultima perioada ale procurorilor, care au reusit sa implementeze in mentalul colectiv ideea ca Justitia este infaptuita prin parchete si ca “spectacolul catuselor” reprezinta dovada succesului. Situatia este cu atat mai grava cu cat, atentioneaza sefa AMR, “sentimentul social in prezent este acela ca oricine poate fi intr-o buna zi o tinta”. In opinia presedintei AMR, judecatoarea Gabriela Baltag, actiunile procurorilor fac parte dintr-o campanie de manipulare care nu are nicio legatura cu ideea de dreptate si poate fi interpretata ca o scuza pentru lipsa de actiune din anii anteriori, cand au fost savarsite faptele de care procurorii ii acuza in prezent pe mai marii politicii si ai lumii afacerilor”.
Sursa: Lumea Justitiei, http://tinyurl.com/p8cv88z