Astăzi e Ziua Sfântului Patrick. Mi-aş dori să importăm această zi la Sibiu. Într-un an m-am nimerit în Savannah, un oraş din statul Georgia. Lumea era pe străzi în plin delir bahic. M-au întrebat :
– Da tu unde mergi ?
– Păi înspre Montreal, Canada. Păi nu mai prinzi St.Patrick’s Day acolo. Stai cu noi aici. Toţi erau înveşmântaţi în verde, cu mărgele, cu ecusoane în semn de trifoi şi câte alea în verde.
Răul era verde, băgaseră un fel de vopsea, colorant sau cine ştie ce dracu, că răul strălucea ca smaraldul.
Am tras maşina într-un loc. Am scris strada şi locul, să nu uit unde am lăsat maşina.
M-au întrebat de unde sunt. Le am spus din Transilvania, un fel de regiune ca şi Irlanda…
Mă întrebau de ce ca şi Irlanda. Am zâmbit şi le am spus:
– Om vedea şi va veţi convinge, de ce.
Veselie şi delir bahic, tonete cu bere neagră şi cu tot felul de gustări, mai ales carne de vită fiartă în varză.
Nu mi-a luat mult timp să mă prind în peisajul parcă de un fel de sărbătoare a berii, însă în alte ritmuri şi instrumente.
O scenă în are liber cu dansul răului (Riverdance). Vioară în crescendo, stelele şi primăvara sudului cu magnolii trezite din somn, ca femeile care îşi dezveleau sănii.
Partenerii mei de petrecere s-au luat la întrecere cu mine la băut. Îşi imaginau că Transilvania este un ţinut unde lumea vedea băutura doar în poză.
După miezul nopţii li s-a rupt filmul.
Poliţiştii zâmbeau îngăduitorii, parcă spuneau, e Patrick’s day, şi doar o dată pe an.
Shannon, roşcată şi cu un decolteu generos, se sprijinea, mai bine zis se plia peste corpul meu mai puţin încăpător strălucirii ei.
Am nimerit într-un parc, am purtat-o cu multă trudă şi am adormit cu toţii, pe bănci sau pe iarbă, nu-mi amintesc cum. În orice caz nu mi-a fost frig în îmbrăţişarea ei.
Ne-am trezit înspre dimineaţă în zgomotul gunoierilor la datorie să adune paharele goale, poate şi pe noi.
– Happy Patrick’s Day ! You are a real Irish Man ! What is your name by the way ? După o noapte de chefuială nu ne ştiam numele.
Ne-am dus cu toţii la o cafenea să luăm împreună micul dejun şi binenţeles vadra de cafea.
Am pus GPS-ul să găsesc maşina. Umblăm precum găinile turbeze.
Într-un final am ajuns la maşină cu ceata de irlandezi în urmă mea.
Am mai sporovăit vreo jumătate de ora, apoi am luat drumul către Montreal.