ACUM.TV

Pe timpul mandatului de deputat, ca membru al Comisiei de Aparare & Siguranta Nationala, am solicitat sa fiu verificat si am primit de la O.R.I.S.S. accesul la informatii clasificate. Si l-am folosit. Principala pirghie cu impact asupra populatiei pe timpul revolutiei din decembrie 1989 a fost diversiunea. Cea mai sofisticata componenta a acestei diversiuni, a fost considerata cea radio-electronica. Totusi, atunci cind ai acces la documentele secretizate si te pricepi, lucrurile devin extrem de simple. In continuare va trimit o serie de concluzii de pe urma unei sumare anchete pe care am apucat s-o intreprind in legatura cu acest subiect. Informatiile respective au fost remise procurorului militar gen. bg. Dan Voinea care avea in lucru dosarul Revolutiei, fara ca acesta sa le ia in seama. Intrucit mandatul de deputat s-a terminat in decembrie 2004, noii membrii ai comisiei n-au considerat necesara finalizarea anchetei, parcurgind si ultima etapa, de redactare a raportului. Ca o ciudatenie, generalul care in 1989 conducea Fortele Aeriene a ramas si dupa pensionarea sa din 1995 in structura de decizie a MApN. In perioada 2001-2005 el fiind adus ca civil de Ioan Mircea Pascu pe postul de sef al consilierilor ministrului Apararii. Dupa schimbarea lui Pascu, respectiul a coborit doar o treapta raminind consilier al ministrului Apararii.

Suveranitatea statului roman asupra spatiului sau aerian era asigurata in decembrie 1989 de catre comandantul Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriulu ( C.Av.M & Ap.AA.T.) prin apararea cu mijloace specifice a obiectivelor economice si militare, a principalelor grupari de trupe, a patrimoniului national si a populatiei. Comandantul era responsabil de planificarea si coordonarea zborurilor aeronavelor militare si civile, românesti si straine, de controlul respectarii regimului de zbor în spatiul aerian al României, cu scopul prevenirii incalcarii acestuia de catre aeronavele infractoare. La aparitia incalcarii regimului de zbor, seful C.Av.M & Ap.AA.T dispunea identificarea, urmarirea si determinarea caracteristicilor de zbor ale mijloacelor aeriene, escortarea la ruta initiala de zbor sau obligarea respectivelor avioane sa aterizeze pe cel mai apropiat aeroport pentru clarificarea situatiei. Tot el ordona si de nimicirea aeronavelor infractoare, în situatiile în care ele deveneau o potentiala amenintare pentru suveranitatea statului roman. C.Av.M & Ap.AA.T solutiona in mod oportun situatiile aeriene neclare aparute, prin interzicerea patrunderii în spatiul aerian a aeronavelor neprogramate. Indeplinirea misiunilor stabilite prin lege pentru C.Av.M & Ap.AA.T nu era posibila decit prin înstiintarea despre situatia aeriana generala precum si prin asigurarea cu date specifice a tuturor structurilor subordonate. In acelasi timp C.Av.M & Ap.AA.T raspundea si de înstiintarea celorlaltor categorii de forte armate, ( unitatilor apartinind trupelor de uscat si marinei militare ) despre situatia aeriana existenta, informatiile acestea fiind necesare pentru asigurarea securitatii zborurilor aeronavelor proprii.
Planificarea unui zbor al unei aeronave militare considerat intrebuintare in lupta urma un algoritm obligatoriu. Primul pas este realizat prin emiterea programarii militare a zborului care este definita prin scopul zborului ( cercetare aeriana, bombardament, atac la sol, interceptare, transport, etc ), indicativul pilotului, tipul ( varianta de inarmare) si inmatricularea aeronavei, ora si aerodromul de decolare, traiectul, inaltimea, viteza de zbor, codul de recunoastere folosit, ora si aerodromul de aterizare. Referitor la codul de recunoastere, toate aeronavele militare (avioane si elicoptere ) erau echipate cu un echipament electronic special destinat sa emita un semnal codificat pentru identificarea sa ca aparat amic de catre radarele de la sol. Acest cod este mereu altul in fiecare zi, schimbarea producindu-se la primele ore ale diminetii, cind este comunicat de catre C.Av.M & Ap.AA.T tuturor unitatilor ale caror mijloace de lupta lucreaza cu sistemele de recunoastere. Odata emisa programarea, se trece la pasul numarul doi, care consta in comunicarea ei si a elementelor sale definitorii de catre C.Av.M & Ap.AA.T la beneficiarii subordonati, prin raionul carora sau zona de foc, trece traiectul zborului. Pina cind programarea militara a parcurs in intregime acest traseu, pilotul aeronavei militare nu primeste aprobarea de pornire a motoarelor. Similar procedeaza C.Av.M & Ap.AA.T si cu aeronavele civile, Tarom sau straine care i-au solicitat, prin Autoritatea Aeronautica Civila Romana dreptul de survol si autorizare. Se poate observa cu usurinta ca pentru a identifica o aeronava militara romanesca drept infractoare de la regimul de zbor, aceasta trebuie sa indeplineasca simultan 2 conditii. Prima ar fi aceea ca a intrat fara a avea programare in raza de foc a cel putin unei subunitati de aparare AA. Mai simplu spus, comandantul divizionului sau bateriei de artilerie sau rachete AA nu a fost informat anterior despre acest zbor, sau aeronava a deviat de la traiectul comunicat. Chiar daca se intimpla asa ceva, aeronava militara romaneasca este identificata ca atare de radarul de dirijare al rachetelor sau de conducere a focului artileriei AA, datorita codului semnalului de recunoastere. Asadar, cea de-a doua conditie pe care ar trebui s-o indeplineasca, simultan cu prima, pentru a deveni o aeronava infractoare, este aceea a absentei codului de recunoastere valabil pentru acea zi. Dreptul de a da ordinul de deschidere a focului de nimicire aparitine comandantului C.Av.M & Ap.AA.T sau inlocuitorului legal al acestuia. Comandantul C.Av.M & Ap.AA.T poate da un astfel de ordin in cazul unei aeronave militare careia i-a repartizat tot el o misiune de intrebuintare in lupta doar daca e nebun sau daca urmareste sa-i omoare pe proprii sai subordonati. Va reamintesc citeva astfel de situatii petrecute in decembrie 1989 care n-au fost niciodata privite din aceasta perspectiva, de catre procurorii militari. Prima ar fi doborirea elicopterului IAR-330 Puma apartinind regimentului de la Tuzla in noaptea de 23/24.12.1989, de catre o racheta KUB lansata asupra sa de un divizion amplasat in Dobrogea. Echipajul elicopterul doborit, impreuna cu echipajul elicopterului coechipier care a scapat, au primit misiunea de cercetare direct de la C.Av.M & Ap.AA.T si nu s-au abatut de la traiectul ordonat. Alt elicopter IAR-330 Puma apartinind regimentului de la Boteni a fost doborit in aceasi noapte chiar pe platforma aerodromului de la Boteni, in timp ce acesta decola, de catre o racheta SA-3 lansata de divizionul care-I asigura protectia. Al trilea elicopter IAR-330 Puma doborit de apararea AA de la sol apartinea regimentului de la Sibiu, pilotii acestuia ( mr. Tudor si cpt. Motica ) primind in seara zilei de 22.12.1989 de la C.Av.M & Ap.AA.T misiunea de a se deplasa la Arad pe un traiect anume indicat si de a prelua de acolo pe generalii MI Nuta si Mihalea. Nici avionul AN-24, cursa charter TAROM, la bordul careia se afla ziaristul belgian Danny Huwer, cu casete “sensibile” filmate la revolutie, nu a fost doborit din eroare de racheta SA-3 lansata de acelasi divizion din nord-vestul Bucurestiului.
Comandantul C.Av.M & Ap.AA.T isi exercita actul de conducere atit din P.C.P. amenajat la Balotesti, in imediata apropiere a Bucurestiului cit si de la sediul C.Av.M & Ap.AA.T de la Baneasa. Ambele fiind echipate cu elementele de comanda ale sistemul automatizat ALMAZ -2, de productie sovietica. Rolul lui ALMAZ -2 era unul de interfata necesara monitorizarii componentelor sale aflate in dotarea U.M. si M.U. Av. si Ap. A.A. a Teritoriului. Odata cu descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de radiolocatie, ALMAZ -2 facea ca informatia sa fie imediat afisata tuturor radarelor de descoperire si dirijare ale aviatiei si rachetelor/artileriei A.A. subordonate. Aceasta operatiune era vitala aviatiei de vinatoare si divizioanelor de lansare R.A.A., pentru a-si trece succesiv echipajele si rachetele existente pe rampele de lansare in starile de pregatire pentru lupta, ce precedau decolarea avioanelor sau lansarea rachetelor. Asadar, chiar daca informatia primara, oferita de unele subunitati de radiolocatie care deserveau nemijlocit fiecare regiment de aviatie si fiecare divizion ( baterie ) de rachete A.A., nu indicau existenta vreunei tinte aeriene, totusi sistemul automatizat de conducere o introducea, via P.C. Principal sau Comandamentul Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului. Interfata ALMAZ asigura la nivelul tactic, conectarea in retea a fiecarui regiment de aviatie vinatoare, unitate ( subunitate ) R.A.A. sau artilerie A.A., unitate ( subunitate ) radar printr-o componenta esentiala numita VOZDUH 1M. Acesta era in fapt un computer integrator a carui memorie inmagazina mai intii toate tintele aeriene introduse si repartizate pe unitati si mari unitati de catre Comandamentul Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului de la displayul comandantului acestei categorii de forte armate. Apoi fiecare componenta VOZDUH 1M instalata la regimentele de aviatie vinatoare extrapola traiectoria tintelor repartizate, facind calculele de navigatie tactica pentru stabilirea aliniamentelor de introducere in lupta pentru fiecare avion de vinatoare disponibil in serviciul de lupta. Dupa decolarea avionului de vinatoare, incepea dirijarea acestuia instrumentala, utilizind un echipament distinct ( sistemul de calcul CASCAD APN-1) existent si el in Punctul de Comanda al unitatii de aviatie vinatoare ) cu scopul introducerii acestuia pe aliniamentul de interceptare a tintei aeriene repartizate. Acelasi lucru se intimpla si cu fiecare racheta A.A. lansata, la P.C. al divizionului de rachete AA existind un sistem de calcul al traiectoriei similar lui CASCAD. Transmiterea comenzilor de dirijare a avionului de vinatoare era realizata printr-o linie de date imposibil de bruiat numita LAZUR-ARL . Prin aceasta linie de date erau transmise neintrerupt la bordul avionului de vinatoare viteza adevarata si numarul Mach, pe care pilotul trebuia sa o asigure, inaltimea de zbor, afisa distanta fata de tinta si alte elemente de navigatie tactica. Odata introdus in lupta pe aliniamentul de interceptare, pilotul avionul de vinatoare trebuia sa descopere tinta, s-o identifice ca fiind inamica si sa o incadreze folosind radarul sau aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bord. Rachetele A.A. erau dirijate de calculator pina in apropierea tintei, la distanta la care intra in parametrii focosul de proximitate al acestora. Radarul, aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bordul avionului si focosul de proximitate al rachetei functionau in mod autonom. Nefiind prevazute cu componenta VOZDUH 1M nu inmagazinau tintele introduse de seful Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului prin intermediul interfatei ALMAZ – 2. Acest amanunt explica faptul ca niciunul din cei peste 60 de pilotii decolati la interceptare incepind cu 23 decembrie 1989 nu a descoperit tintele pe ecranele radar de bord si nici nu a raportat vreun contact vizual cu tintele aeriene pe care ar fi trebuit sa le combata. In cadrul aplicatiilor, introducerea tintelor de catre comandament prin sistemul automatizat ALMAZ, constituia un procedeu utilizat curent in vederea verificarii capacitatii combative a trupelor, care nu implica consumuri de munitie, carburanti si resursa de aviatie. Proiectanctul sovietic a creat suplimentar o schema de blocaj a lansarii accidentale de pe rampa a rachetelor A.A. Astfel, in absenta unei tinte aeriene primare descoperite de radarul de urmarire al bateriei sau divizionului R.A.A. si identificate in prealabil ca fiind Inamica, nu se putea deschide focul. Singura varianta de inselare a blocajului de lansare a rachetei AA o constiuia transferul unei tinte aeriene, considerate ca descoperita in prealabil de alta subunitate radar si transmisa prin linia de date cu toate coordonatele sale catre esalonul superior. Comandantul Aviatiei si Apararii AA apasa pe un singur buton si ALMAZ – 2 facea instantaneu transferul datelor tintei catre divizionul dorit si in maxim 5 secunde racheta era lansata practic “in orb”. Surprinzator, dar in conditiile in care P.C.P. a confirmat existenta unui puternic bruiaj considerat ca fiind provocat de generatoare externe, s-a interzis folosirea echipamentului VP-15 conjugat cu componenta VOZDUH 1M. VP-15 calcula, prin metoda triangulatiei, coordonatele tintei aeriene generatoare de bruiaj, prin receptia emisiei acesteia de catre 2-3 receptoare in banda larga de frecventa. Rezulta urmarirea cu maxima precizie a evolutiei generatoarelor de bruiaj si eliminarea lor ca tinte. VP-15 exista in inzestrarea P.C. Diviziei de Aparare AA si cu un esalon mai jos, pina la P.C. al batalionului de radiolocatie, P.C. al divizionului de rachete AA si P.C. al regimentului de aviatie vinatoare. Toate aceste incalcari voite ale regulamentelor de intrebuintare in lupta, ma fac sa cred, ca incepind cu data de 22 decembrie 1989 nu a fost nevoie sa mai fie utilizata nici macar o singura aeronava a fortelelor speciale ale SUA, pentru a bruia sistemul de descoperire radar al C.Av.M. si Ap.A.A.T, intrucit sarcina aceasta a fost indeplinita cu success chiar de catre comandantul Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului. Faptul ca tintele au aparut ca din senin, fiind descoperite brusc in imediata apropiere exact a acelor obiective care intrau in sarcinile Apararii A.A. a Teritoriului si in perimetrul aerodromurilor aviatiei militare a ramas fara nici o explicatie. Fara explicatie a ramas si modalitatea concreta prin care au fost introduse tintele false in sistemul de aparare A.A. a teritoriului, de catre sisteme ultrasofisticate portabile de bruiaj radioelectronic, de marimea unei genti diplomat, pe care nu le-a vazut nimeni, dar care erau manipulate “cu certitudine” de cetateni straini aflati la bordul unor autoturisme Lada.

S-a scris inca din 1991 despre modul in care generalul Nicolae Militaru, proaspat numit de autorii loviturii de stat in functia de ministru al Apararii, a dispus spre miezul noptii de 23/24.12.1989 deplasarea lt. col. Gheorghe Trosca seful de St. maj. al USLA impreuna cu 3 grupe de interventie imbarcate pe 3 ABI-uri la sediul M.Ap.N. din Drumul Taberei. Se stie de asemenea ca uneia din “Gorilele mercenare” cum au fost prezentati a doua zi in paginile Romaniei Libere, uslasii macelariti cu tunurile si mitralierele de pe tancurile si TAB-urile din curtea M.Ap.N., respectiv plutonierului Ion Muicaru i-a fost taiat capul, care a fost asezat la vedere pe turela unui TAB. Alaturi de cadavrele uslasilor, lasate 3-4 zile la locul masacrului, au fost puse coli de hirtie cu eticheta “terorist” si au fost adusi in mod premeditat “oameni de bine “sa scuipe si sa urineze fara rusine pe nefericitii militari romani. Regia a apartinut fara indoiala armatei si ca acum nu mai surprinde pe nimeni ca la primele ore ale diminetii de 24.12.1989, postul national de televiziune a prezentat la comanda un reportaj de la fata locului. Scenariul a fost scris de lucratorii autorizati sa desfasoare operatiuni speciale ai compartimentului de razboi psihologic si propaganda militara care functiona in cadrul Consiliului Politic Superior al M.Ap.N. a carui comanda fusese preluata deja de col. Ioan Talpes de la gen. lt. Ilie Ceausescu. Pentru a fi convingator, rolul de prezentator a fost jucat de un capitan M.Ap.N. purtind semnele de arma ale radiolocatiei. Dincolo de imaginile socante si inscriptiile care dirijau formarea perceptiei publicului, argumentul utilizat de cpt. Emil Streinu in demascarea lui Trosca drept terorist, a fost acela ca mantaua cu care era echipat purta insemnele corespunzatoare gradului de maior ( o singura stea ), iar vestonul pe cele de locotenent colonel ( doua stele ). Este cit se poate de evident ca acel capitan Streinu care apare in cadrele mai sus amintitului reportaj, a executat un ordin. Si cu toate acestea, din momentul in care s-a dovedit ca totul a fost o inscenare cu consecinte tragice si pina azi nimeni nu a fost curios sa-l intrebe pe acel capitan cine i-a dat ordin si in ce imprejurari. In a doua parte a anului 2003 si inceputul lui 2004, au fost dedicate citeva emisiuni Tv asa-zisei “diversiuni radioelectornice” la care Armata romana a fost supusa incepind cu 22.12.1989. TVR, dar mai ales OTV, prin emisiunea Dan Diaconescu Direct si National TV, prin emisiunea Miezul Problemei, moderata de Madalin Ionescu au prezentat o singura versiune, anume cea a capitanului Emil Streinu din 1989, devenit intre timp colonel dr. ing. la SPP ( n.r.- din 2005 general de brigada ). In sprijinul versiunii sale, ofiterul E.S. a adus niste fragmente de circuite electronice, de zmee si baloane cu invelis metalizat, pretinzind ca toate acestea au fost folosite de teroristii din decembrie 1989 pentru inselarea aviatiei si apararii AA. Moderatorii emisiunilor in care a fost invitat col. Streinu au luat drept axiome toate acele argumente pentru care in alte imprejurari, ar fi fost dati afara si de la gradinita. Fiind ofiter activ, colonelul nu se putea duce la un post TV din proprie initiativa, pentru ca ar fi incalcat statutul cadrelor militare. Asadar, ca si in decembrie 1989, ofiterul a executat la ordin, o alta misiune de dezinformare a opiniei publice, la fel de evidenta ca si prima. Intr-un stat de drept, cel care ar fi trebuit sa se autosesizeze in cazul lansarii de catre un militar a informatiilor false, era Parchetul Militar.
Imaginea de luptator pentru aflarea adevarului cu privire la evenimentele din decembrie 1989 confectionata procurorului Dan Voinea e falsa si a fost indusa premeditat tocmai de cei care s-au cocotat in virful puterii dupa debarcarea cuplului Ceausescu. Cuplu care in 25.12. 1989 a fost judecat de un asa-zis Tribunal Militar exceptional avind ca procuror-acuzator pe maiorul Dan Voinea, cel care a formulat o gramada de capete de acuzare imotriva Ceausestilor, pentru care nu a avut nici o proba. Toata documentatia sa, probatoriul, s-a redus la enumerarea unor articole din codul penal copiate inaintea sedintei pe o simpla coala tip A4. Altfel au stat lucrurile in 1996 cind aparitia unor articole de presa care-l incriminau pe gen.bg. Tudor Tanase a obligat Parchetul Militar sa deschida o ancheta. Pe Tudor Tanase, Revolutia l-a prins maior in cadrul unitatii R a Securitatii raspunzind de buna functionare a mijloacelor de telecomunicatii de la bordul aeronavelor prezidentiale. Ca Ceausescu n-a mai reusit sa ia legatura cu nimeni dupa decolarea de pe sediul CC e o alta poveste. In perioada 1990-1996 fosta unitate R a trecut de la Securitate la MapN, devenind ulterior o structura independenta botezata Serviciul de Telecomunicatii Speciale ( STS ). Iar Tudor Tanase a ocupat in aceasta perioada functia de director adjunct. Faptele reclamate de presa se rezumau la construirea de catre Tudor Tanse si Tudose Ion a cite unei vile la Breaza, prin utilizarea materialelor, a mijloacelor de transport si a fortei de munca din STS. Ancheta unui simplu procuror din Parchetului Militar a dovedit ca faptele au existat si a fost calculat si un prejudiciu. Cum decizia de aprobare a rechizitoriului si de trimitere in judecata apartinea sefului sectiei Parchetelor Militare, Dan Voinea a decis fara nici un temei neinceperea urmaririi penale pentru Tanase si Tudose. In cu totul alt mod a procedat Dan Voinea in cazul Tigareta 2, unde nici pina azi n-au existat probe si nici prejudiciu real. Trebuie facuta precizarea ca Tudose Ion era supervizorul financiar al Curtii de Conturi desemnat sa controleze STS si SPP, fiind totodata si finul gen. lt. Dumitru Iliescu, seful SPP si posesor al unei vile similare la Breaza. Odata inceputa ancheta Parchetului Militar, Tudor Tanase s-a pensionat pe caz de boala si beneficiind de marinimia lui Traian Basescu-ministrul Transporturilor din acea perioada, a fost numit director adjunct la ROMATSA (regia care se ocupa cu dirijarea aeronavelor civile in spatiul aerian al Romaniei). Ca urmare a revenirii in 2000 pe scaunul prezidential a lui Ion Iliescu, Tudor Tanase s-a insanatosit brusc, devenind director plin al STS, iar Ion Tudose a fost facut din civil direct general si adjunct pe probleme economice al lui Tudose.

Acest articol a fost publicat luni, 24 decembrie 2007 la rubrica Cutia Pandorei.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.