Ca întotdeauna, o publicaţie se construieşte nu numai de către editori, jurnalişti, ci şi de către audienţă, de către cititori fideli din toate colţurile lumii: România, Elveţia, Germania, Israel, S.U.A., Canada, s.a.
Paginile sunt mereu deschise colaborării, dialogului deschis.
Astăzi va propun câteva poezii din creaţia Nicoletei Alexandra Ioniţă.
Versurile sale se disting prin simplitate, prin lirism adânc şi, aş spune, o apropiere de filonul poeziei tradiţionale în sensul bun. Trăim o lume subordonată tehnicii informatice şi vitezei digitale, ne uităm pe noi înşine.
Poezia ei ne readuce în afara conglomeratului citadin şi ne reaminteşte că uităm florile, uităm să râdem, uităm să plângem şi uităm să iubim sincer.
Ori viaţa, ca şi poezia, nu se clădesc numai pe travaliu artificial, pe experienţe elitiste, încifrate.
Dor
Văd chipul tău,
la răsărit
printre flori de colţ
văd dorul tău
plângând pe stânci
şi-aud izvorul
văd cetina cum îţi leagănă gândul
simt patima, buciumul
cum strigă pământul
te văd sus pe culme
umbrit de senin
îţi simt sărutul
albastru, divin.
Căutare
(Lui Liviu)
Florile te caută
Şi găsesc icoane
Adulmecă
Şi găsesc îngeri
Cetina întreabă
Şi-i răspunde marea
Eşti… pretutindeni
Şi nicăieri
Acum sau alaltăieri
Mreaja
Sărut
Nebunie
Ori vraja
Florile te caută
Printre lacrimi
Tăcut.
Unui greier mic
Ai venit din nou, la geam? Colindător pribeag, neobosit… şi n-ai venit cu mâna goală. De asta dat’ mi-ai pus în palmă un strop de lună plină. Nu ştiu de merit, dar… recunosc, m-alină, mi-e dalbă poartă către vis. Ştrengar ce eşti! Mă umpli de lumina… şi muzică îmi dăruieşti… Nu te mai las să pleci… decât dacă revii.
Lutul
doineşte lutul
cu străbunii
doineşte roata
şi gorunii
din lut cântând
se naşte oala
se înfiripă în amurg
icoana
doineşte lutul
din adâncuri
şi meşterii îi ţin isonul
şi duminică-n sărbători
îl duc la Domnul,
să-l închine…
doineşte-a sărbătoare
lutul
de când e lumea şi pământul
Tu
Florile
Se nasc din lacrimi.
E-o lege veche, scrisă
Cu taină şi cu patimi
Florile
Se nasc din Sărut
Pentru vecie
Jurământ tăcut
Ţi le dau, pe toate,
Albe, Albastre
Mărturii
Dragostei noastre
Pe toate le ţin
Între file de carte
Ursitele blânde
Noroc să ne poarte…
Te caut, pribeag, prin păduri de stele
Înger de-a pururi vieţii mele…
Din dragoste
Lacrima
e un înger
ce lin se pogoară
petală
vioara
lacrima
simfonie
vulcan din adânc
lacrima
soartă
lacrimă-prunc
NICOLETA ALEXANDRA IONIŢĂ, (Născută la Ploieşti, 12 octombrie 1969).
A urmat cursurile Universităţii de Vest Timişoara (Română-Engleză) şi apoi Jurnalism la Universitatea HUMANITAS BUCUREŞTI (preluată apoi de SPIRU HARET)
1995-2008 – redactor „Informaţia Prahovei” **(în 2004, în paralel, redactor ziarul PLOIEŞTEANUL)
2008-2010 – redactor al săptămânalul PLOIEŞTII *(unde realizam lunar câte 10-12 reviste locale în tot atâtea comune)
2009-2010 – colaborare cu TV VALEA PRAHOVEI
2011-2012- colaborare site cultural ARTEFAPTE.ro şi redactor colaborator scrieliber.ro
2013-prezent SibiuNews – Reporter, RedactorÎn perioada 2006/2008 am coordonat la Şcoală generală din comună Filipeştii de Târg din Prahova un proiect finanţat de Banca Mondială pentru învăţământul rural, „Revista şcolară – ABC-ul jurnalistului de mâine”. I-am învăţat pe copiii şcolii jurnalism de la „a la z”, am realizat o revista… locală, nu doar şcolară cum impunea proiectul, inclusiv un cabinet-redacţie în şcoală.
Aş mai spune, parafrazându-l pe maestrul Marcel Iureş, că eu cred cu tărie că „în jurnalism nu se negociază, se dedică”.)