Definirea şi limitele prostituţiei nu sunt tocmai simplu de stabilit. În infinitudinea de situaţi, o distincţie se impune de la bun început între prostituţia liber consimţită şi aceea impusă cu de-a sila, straină oricărei tentaţii, plăceri, sau perversiuni. După unii analişti, definiţia istorică şi socio-antropologică a prostituţiei e formulată astfel: „tot exerciţiul sexualităţii feminine din afara cadrului legitim, fixat de societatea respectivă, indiferent dacă actul a fost sau nu acceptat de partea feminină, sau dacă a fost sau nu remunerat”. Personal, găsesc formula mult prea reductoare. Nu orice adulter poate fi socotit drept act prostituţional, chiar dacă se soldează printr-o răsplată numita cadou. Însăşi cadrul conjugal legitim, presupune unele compensaţii economice în vederea accesului la sexualitatea partenerei, ca să nu mai evocăm obligaţiile de multi-parteneriat impuse consoartei în unele civilizaţii. La Masaii din Nigeria, la Himas din Uganda, sau la alte populaţii, partenerele (soţiile) sunt „împrumutate” amicilor şi rudelor soţului în modul cel mai natural. Lucru inadmisibil în civilizaţia occidentală, în Franţa de pildă, unde soţul sau concubinul prostituatei este considerat proxenet şi supus rigorilor legii, având sau nu cunoştinţă de activitatea delictuală a partenerei de viaţă.
Între o prostituţie ocazională şi una profesională, diferenţele sunt sensibile. Anumite persoane se prostituează din lipsă de venit, altele pentru procurarea drogurilor sau alcoolului, deseori pentru obţinerea unor avantaje sau protecţii. În general, profesionistele nu sunt tandre cu amatoarele, reproşându-le că nu onorează suficient o anumită „deontologie” proprie prostituţiei autentice. Printre altele, nerespectarea „codului” profesional unde figurează abolirea orgasmului ca măsură de precauţiune contra eventualelor violenţe (datorite extazului…) din partea clienţilor. Disocierea actului sexual de sentimente, le conferă posibilitatea selecţionării clienţilor, impunând condiţii cum ar fi utilizarea prezervativului sau tarifele pieţii. Aceasta îmi aminteşte o butadă a lui Jean de La Fontaine: „Amor, amor, când ne-ai prins în meandrele tale, ne putem spune, pe drept, adio prudenţă ”
Nimeni nu poate contesta faptul că mizeria economică este terenul fertil pe care se dezvoltă industria prostituţiei, exersată masiv în ţările din lumea a treia, în Europa de est, în ţările din ex-Uniunea Sovietică şi din Balcani şi asimilată noului vânt de libertate care suflă intens, tulburând spiritele proaspăt ieşite din carcanele dictaturilor. Prostituţia poate apărea, mai cu seamă, ca rezultat al catastrofelor sociale şi a ruinelor economice, provocate de politicile de ajustare structurală, de privatizările precipitate, de liberul schimb în sens unic, pe scurt, de mondializare şi de inegalităţile sociale din sânul ţărilor înseşi sau a celui dintre ţări. Fără să mai vorbim de agravarea fulgurantă a sărăciei celor lipsiţi de „simţul” afacerilor oportune, unde scrupulele nu sunt decât facultative.
Femeile, se găsesc deseori într-o poziţie de vulnerabilitate particulară, datorită discriminărilor, carenţelor educative şi profesionale sau a feminizării sărăciei din ţările de baştină. Angajarea în sexualitatea venală nu poate fi socotită ca un act deliberat ci, mai curând, ca o necesitate, permiţând accesul la un nivel de viaţă mai satisfăcător, altminteri, inabordabil originilor sociale modeste şi a unei slabe competenţe profesionale.
Prostituţia de provenienţă bulgară este una dintre cele mai răspândite în Europa, fapt constat de „Centrul de studii al democraţiei, criminalităţii şi corupţiei”. Unele estimări, relativ modeste, pretind că prostituţia bulgară produce venituri între 900 de milioane şi 1,5 miliarde de euro pe an, ceea ce ar reveni între 3,6% şi 7,2% din PIB (produsul interior brut) bulgar în 2006, comparat cu un proces similar în Taiwan şi Corea de sud. Potrivit studiilor, între 18.000 şi 21.000 de cetăţene bulgare se prostituează în Europa; 6000 – 7000 în Germania, Belgia, Grecia şi Olanda; 7000 sau 8000 în Franţa, Italia şi Spania. Mai mult decât atât, fenomenul pare a fi răspândit şi în rândul studentelor şi infirmierelor bulgare, prezente în Europa occidentală, prestatoare de servicii sexuale pe durate limitate.
În Germania, ţară europeană unde comerţul cu servicii sexuale este cel mai dezvoltat, s-a ajuns la un sort de paroxism. Un ministru, cel de la Cooperare, a derapat primejdios editând un „Ghid de voiaj pentru femei”, destinat tinerelor ukrainiene doritore să lucrez ca prostituate în cadrul Cupei Mondiale de fotbal. Printre sfaturile prodigate candidatelor la emigraţie, în vederea evitării tracasărilor poliţieneşti, am remarcat sugestii cu un caracter totalmente ilegal, ca de pildă: „…treceţi prin frontiera verde”, o zonă ne-supravegheată, fără post de gardă, „…multe femei o fac…” fraze reieşind din faimosul manual, redactat în limba rusă. Iată, aşadar, cum un Stat e surprins în flagrant delict de ipocrizie. Pe de-o parte legitimează prostituţia, pe da alta, favorizează intrarea clandestină pe propriul teritoriu. Şocant, ghidul a fost retras de al circulaţie, punând astfel capăt unei cacofonii ridicole.
Claes Borgstrom, un fan de foot dar şi mediator suedez privind egalitatea dintre sexe, a tentat să tulbure acest joc obscen, propunând, pur şi simplu, boicotarea Campionatului Mondial. Ne-am fi putut imagina feţele anunţătorilor Adidas, Reebok, Coca-Cola, Budweiser, Orange şi atâţia alţii… Reacţii de revoltă? Nicidecum. Cine Dumnezeu ar fi cutezat să anuleze marea mesă a „foot-buisness”-ului mondial, privit de miliarde de telespectatori, pentru o mână de amărâte de peripateticiene?
„Interesele financiare sunt colosale…” explică Claudine Lagardinier şi Said Bouamama în „Clienţii prostituţiei”: „În spatele acestei părţi emergente ale aisbergului, care este afacerea Artemis, există un lanţ de interese financiare de ordin tentacular, la capătul căruia sunt agăţaţi operatorii telefonici care difuzează fotbalul dar, în paralel, şi servicii sexuale, sitele internet, din ce în ce mai aprige în materie de pornografie, drive-uri de sex, presa şi cinematograful porno. În realitate, tot acest dispozitiv este fondat pe constrângere, viol, mizerie. Iată un aspect pe care clientul nu doreşte să-l vadă, suporter sau nu al fotbalului”.
În ceea ce priveşte prostituţia feminină liber consimţită, aceasta există de-asemenea. Am putea-o numi un colţişor de libertate într-un univers consacrat dominaţiei masculine, unde propria sexualitate e separată de prestaţiile oferite contra cost, independente de procreaţie şi de afecţiune, ca şi de celelalte servicii puse la dispoziţia bărbaţilor.
Pe de altă parte, o seamă de activităţi remunerate au contingenţe cu sexul, fără să antreneze însă un act sexual stricto sensu, iar persoanele care le exersează nu admit încadrarea lor în categoria stigmatizantă a prostituţiei. Este cazul table-dancers-urilor, al stripteuzelor, al animatoarelor din baruri, al anumitor „spcialiste” in masaj, sau al actriţelor de filme pornografice.
Cu toate acestea, o mare parte dintre practicante care, văzând condiţiile degradante în care se exersează astăzi prostituţia, doresc să-şi abandoneze simpatica meserie şi să iasă de sub stăpânirea barbara a proxeneţilor, dacă autorităţile statale ar catadicsi să le procure o altă existenţă şi o protecţie întrucâtva mai eficientă.