Rotundă ca o piatră din râu
Şlefuită de răbdarea apelor,
A timpului,
Luna ne tulbură nopţile.
Ne căutăm cu ochii închişi.
Trecem unul pe lângă celălalt;
Tot mai departe.
Bâjbâim.
Scenă dintr-un film absurd
Care se repetă
De când ne cunoaştem.
Cutia milei
În care mai las din când în când
Câte-un păcat
Sperând să mi se ierte,
S-a umplut.
Păcatele mai uşoare
Au început să se reverse.
Celelalte atârnă la fund.
Luna rotundă şi albă
Trece nepăsătoare.
A împrumutat răbdarea apei,
A timpului.
Ne tulbură minţile
Iertându-ne.
Dan David, Los Angeles, mai-06-2006.