„Be strong and resolute, neither fear nor dread them.”
Acesta este mesajul hotărât al primului-ministru Israelian în discursul istoric rostit în faţa Camerelor Reunite – Congres şi Senat. Primul-ministru s-a referit la imaginea lui Moise care se află sus în faţă lui şi a repetat cuvintele rostite către cei pe care urma să-i conducă în drumul dificil în afară Egiptului.
Este a treia oară când Primul-ministru Israelian se adresează Congresului American; el a mulţumit deputaţilor şi senatorilor pentru sprijinul către statul Israel şi în fapt oricare loc ocupă în sală, ei sunt de partea Israelului. Este un discurs patriotic primit cu entuziasm în special de republicani care au fost impresionaţi de fiecare cuvânt. A fost subliniat destinul comun şi s-a exprimat gratitudinea pentru sprijinul american în momente de criză în diferite puncte care au fost exemplificate, cât şi pentru sprijinul celor două Camere prin asistenţa militară generoasă.
Subiectul central al discursului a fost programul militar de înarmare nucleară al Iranului, program care ameninţă nu numai statul Israel, ci întreaga lume prin sistemul de rachete pe care doresc să-l producă.
A fost menţionat un moment antic din Biblie, în care planul imperiului Persan a fost dejucat de o femeie evreică, regina Esther, care a dat posibilitatea şi dreptul evreilor să se apere. Aceasta este sublinierea dreptului Israelului să se apere împotriva actualului pericol nuclear.
Metodele folosite de Iran sunt comparate cu cele naziste care au făcut 6 milioane de victime în rândul evreilor. Deşi iranienii sunt un popor talentat, dictatura instaurată în anul 1979 de extremiştii religioşi a mers pe o cale periculoasă a exportării „revoluţiei” şi recrutarea de sprijinitori în regiune cu crearea unor reţele teroriste.
Analiza situaţiei şi influenţei Iranului în zonă, dar şi oriunde există terorişti, nu lasă nicio ambiguitate asupra faptului că aceştia sunt şi se manifestă ca duşmani ai Americii.
Referitor la un acord cu Iranul aşa cum se cristalizează în momentul de faţă, este o posibilitate periculoasă în care Iranul ar ajunge să aibă o vastă infrastructură nucleară şi răgazul necesar pentru a construi bombe nucleare.
Acest acord nu ar distruge nicio facilitate nucleară şi ar păstra intacte instalaţiile de îmbogăţire a uraniului. Cele câteva limitări în program nu împiedică Iranul să continue producţia de materiale nucleare, iar limitările ar putea să expire în 10 ani.
În plus, programul iranian de rachete intercontinentale ar putea să ofere posibilitatea atingerii oricărei ţinte inclusiv în America.
Primul-ministru apreciază că nu trebuie să existe pasivitate în faţă acestor planuri de înarmare nucleară şi speranţa că Iranul se va limita în planuri şi nu va fi agresiv.
În urmă unui acord, regimul radical din Iran ar putea beneficia de sume imense de bani cu care ar finanţa agresiuni în străinătate şi prosperitate în interior.
În practică se va ajunge la imposibilitatea efectuării unui control al armelor deţinute de Iran, ceea ce ar avea un impact negativ asupra echilibrului şi păcii.
Cu gravitate, primul-monstru a adresat un mesaj realist şi anume că în acest moment pe care l-a caracterizat de răscruce trebuie să existe hotărârea de a nu se pune în pericol viitorul copiilor noştrii. Aceasta este linia limită pentru Israel – primul-ministru nu o va încalcă şi nu va trece peste ea.
El a cerut Iranului să înceteze agresiunea în Orientul Apropiat şi să înceteze sprijinul terorismului şi ameninţările asupra statului Israel. Dacă Iranul nu îşi schimbă practicile, atunci nu trebuie să se ridice nicio sancţiune. Dacă Iranul doreşte să fie o ţară normală, trebuie să se comporte normal.
Prezentul acord propus este un acord foarte periculos şi negativ, iar atunci lipsa unui acord este preferabilă. Un acord periculos ar putea conduce la război declanşat de Iran. În fapt, sigura opţiune nu este războiul, ci un acord mai bun care ar menţine pacea, nu un acord rău.
Moment impresionat a constituit exprimarea respectului faţă de supravieţuitorul Holocaustului Elie Wiesel, prezent şi citat după cuvintele acestuia „never again”, şi l-a asigurat că lecţiile istoriei au fost învăţate şi greşelile trecutului nu vor fi repetate, iar viitorul nu va fi sacrificat pentru un moment în prezent.
Zilele în care poporul evreu (şi poate şi al lumii, adaug) a fost pasiv, au trecut. Pentru prima dată după multe generaţii poporul evreu se poate apăra şi a promis că în situaţia în care Israelul va trebui să înfrunte pericolele singur, o va face şi este sigur că America va fi împreună cu Israel.
Trebuie subliniată penetraţia cuvintelor şi convingerea pe care o imprimă tocmai bazată pe evaluarea realistă a situaţiei şi hotărârii de a acţiona preventiv ca sigura măsură eficientă.
Se poate aprecia că discursul a avut ecoul aşteptat şi a influenţat şi pe cei mai nedecişi să acţioneze.
Israelul a fost totdeauna în prima linie şi prin aceasta a apărat lumea liberă în timpul Războiului rece şi a contracarat influenţa sovietică în regiune şi constituie cel mai bun aliat al Europei şi Americii, iar acum are rolul de a opri nehotărârea unor politicieni şi a menţine spiritul realist în rândul aliaţilor şi hotărârea de a nu permite expansiunea teroristă.