În ce capitală europeană, liderii opoziţiei politice sunt asasinaţi în plină stradă, în anul de graţie 2015? La Londra? La Paris? La Berlin? La Madrid? Cumva, la Bruxelles? La Bucureşti? La Praga? La Varşovia? Nu! Nicidecum! La Moscova! Asta, dacă presupunem că Moscova este o capitală Europeană…!
Rusia lui Vladimir Putin musteşte – nu-i aşa? – de spirit democratic, de libertăţi ale omului, de libertate de exprimare, de libertate religioasă, de libertatea presei. În virtutea acestui iureş democratic, Rusia lui Vladimir Putin ucide jurnalişti incomozi şi opozanţi politici periculoşi. Profund „pătrunsă” de vocaţia respectului faţă de dreptul internaţional, faţă de tratatele la care este parte, faţă de principiul inviolabilităţii frontierelor, faţă de principii precum cel al suveranităţii şi faţă de cetăţenii proprii, Rusia lui Putin inventează – prin intermediul agresiunilor armate – state (?) nerecunoscute de nimeni, dar total obediente şi dependente economic de Kremlin, precum Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia, Nagorno Karabach şi, mai nou, estul Ucrainei, considerând că dreptul internaţional este o glumă jalnică şi că dreptul (?) istoric-teritorial al fostei URSS prevalează în faţă oricărui raţionament sau cadru legal. Ca atare, Rusia lui Vladimir Putin este suficientă cu sine însăşi, dar perfect insuficientă în faţa examenului democratic. Iar liderul de la Moscova jubilează, susţinut de o majoritate a populaţiei anesteziată de frică, sentimente naţionaliste şi nostalgii imperialist-comuniste – o combinaţie patetică de istoricism delirant şi amnezii cosmetizante.
De aceea, asasinarea lui Boris Nemţov nu mă surprinde, oricât de cinic ar părea ceea ce spun. Căci ea se încadrează în logica asasinatelor şi a abuzurilor incalificabile care a garnisit îndelungată domnie a lui Vladimir Putin, fie ca şef al FSB, fie ca Preşedinte al Rusiei, fie ca prim ministru. Pentru cei care nu ştiu sau au uitat, voi trece în revistă asasinatele politice care au împodobit cariera politică a fostului colonel KGB…
1. Noiembrie 1998 – la numai patru luni după ce Vladimir Putin este numit şeful KGB de către Boris Elţîn, deputata Galina Starovoitova – cea mai vocală susţinătoare a democratizării vieţii politice din Rusia, este asasinată în apartamentul ei din Sankt Petersburg. După numai câteva luni, Putin este numit prim ministru al Executivului de la Moscova;
2. Aprilie 2003 – la trei ani după preluarea de către Vladimir Putin a puterii de la Kremlin – în urma nominalizării sale de către demisionarul Boris Elţîn – Serghei Iuşenkov, co-preşedintele Partidului Liberal, este asasinat în faţă intrării în apartamentul său din Moscova. Iuşenkov era şi vice-preşedintele Comisiei Kovaliov care desfăşura o investigaţie de mare anvergură asupra activităţilor ilegale ale lui Vladimir Putin;
3. Iulie 2003 – Iuri Şcekocikin, un extrem de apreciat jurnalist de opoziţie, membru al Dumei şi… al Comisiei Kovaliov – care îl ancheta pe Vladimir Putin la acea dată -, contractează o boală misterioasă care îl va răpune în câteva saptămâni. Şcekocikin moare pe data de 3 iulie. Oficialităţile au refuzat efectuarea unei autopsii.
4. Octombrie 2003 – este arestat Mihail Hodorkovskii care intrase într-un conflict direct cu Putin, iar firma acestuia, YUKOS, este preluată, practic, de Kremlin. Hodorkovskii era văzut de unele cercuri anti-Putin drept viitorul candidat la Preşedinţia Rusiei din partea opoziţiei.
5. Iunie 2004 – Nikolai Ghirenko, un apărător de marcă al drepturilor omului, critic al politicilor de discriminare rasială şi sexuală promovate de Kremlin, şi profesor de etnologie, este asasinat în apartamentul sau din Sankt Petersburg
6. Iulie 2004 – Pavel Hlebnikov, editor al ediţiei ruse a revistei „Forbes” este asasinat la Moscova. La data când a fost asasinat, acesta desfăşura o investigaţie jurnalistică referitoare la activităţile ilegale ale unui fond de investiţii implicat în reconstrucţia (?) Ceceniei, activităţi care duceau până la Kremlin;
7. Septembrie 2004 – Viktor Iuşcenko, candidatul anti-Kremlin la funcţia de preşedinte al Ucrainei, pro-european şi fervent susţinător al intrării Ucrainei în UE şi NATO, este otrăvit cu dioxină de provenienţă ex-KGB. Supravieţuieşte în mod miraculos şi câştigă cursa electorală.
8. Septembrie 2006 – Andrei Kozlov, prim vicepreşedinte al Băncii Centrale a Rusiei este asasinat la Moscova. Kozlov era implicat într-o delicată şi amplă operaţiune de reformare a sistemului bancar rus, care să preîntâmpine activităţile de spălare de bani. Operaţiunea viza legături ale lumii interlope şi ale fostului KGB cu Kremlinul.
9. Octombrie 2006 – Anna Politovskaia, jurnalistă şi scriitoare profund anti-putinistă, este asasinată în faţa casei sale din Moscova.
10. Noiembrie 2006 – Alexandr Litvinenko, fost agent KGB refugiat în Occident, este ucis prin otrăvire cu poloniu radioactiv provenit din surse ruseşti. În prealabil, Litvinenko făcuse declaraţii complete în faţa Comisiei Kovaliov în legătură cu invazia rusă în Cecenia. Cu aceeaşi ocazie, îi atrăsese atenţia lui Serghei Iuşenkov de faptul că este o ţintă a KGB-ului). După eliminarea şi a lui Litvinenko, Comisia Kovaliov a fos redusă la tăcere.
11. Martie 2007 – Daniel McGrory, corespondent „The Times of London”, este găsit mort în locuită sa. McGrory investiga asasinarea lui Litvinenko şi implicarea autorităţilor britanice în elucidarea cazului.
12. Ianuarie 2009 – Stanislav Markelov, avocat pentru drepturile omului, este împuşcat în ceafă cu un pistol cu amortizor, după ce anunţă într-o conferinţă de presă intenţia de a acţiona în judecată guvernul rus pentru eliberarea din închisoare a colonelului Yuri Budanov, care îl ucisese pe unul dintre clienţii lui Markelov din Cecenia, cu cinci ani în urmă
13. Iulie 2009 – Natalia Estemirova, jurnalistă şi activistă pentru drepturile omului, este răpită din Groznâi, împuşcată, iar trupul îi este abandonat la o margine de drum. Era considerată o demnă urmaşa a Annei Politovskaia, asasinată la rându-i cu câţiva ani înainte.
14. Februarie 2015 – Boris Nemţov, liderul opoziţiei ruse, fost vice-premier şi cel mai virulent critic al lui Vladimir Putin, este asasinat pe o stradă în apropierea Kremlinului. Cu numai câteva zile înainte să fie asasinat, Nemţov declarase într-un interviu că nu exclude posibilitatea de a fi ucis ca urmare a poziţiei sale critice la adresa lui Vladimir Putin.
În acest context dramatic, opinia publică din Rusia continuă, totuşi, să îl susţină pe Putin. Motivele cred că au devenit evidente pentru toată lumea: opozanţii dictatorului de la Kremlin sunt suprimaţi fizic. Cum poţi, în atari condiţii, să îţi asumi riscul unei aventuri opoziţioniste, riscând să fii ucis? Psihologic vorbind, îi înţeleg pe ruşi. Ceea ce, însă, nu cred că mai înţelege Vladimir Putin este că spirala paranoidă pe care o exersează şi o potenţează de atâţia ani nu poate sfârşi decât într-un singur fel… Iar relativa bunăstare economică, cu care locatarul de la Kremlin a reuşit până acum să înăbuşe orice sentiment de revoltă cu potenţial periculos pentru regimul său, se topeşte odată cu scăderea dramatică a preţului ţiţeiului.
O societate care se îndreaptă spre pauperizare şi care se confruntă cu un regim al legii pumnului (a se citi „legii asasinatului”) este greu de presupus că va mai rămâne mult timp anesteziată de frică şi suficienţă, chiar istoria Rusiei dându-mi argumente în acest sens. Dacă o va face, însă, şi va susţine în continuare actualul regim de la Moscova, atunci Europa va fi obligată să înceteze concubinajul cu fostul agent KGB, ajuns pe tronul ţarilor. Altfel îşi va asuma riscul decredibilizării iremediabile a vocaţiei sale democratice şi liberale, cu efecte dezastruoase asupra proiectului unionist, şi aşa ameninţat de prelungita criză economică şi de problema Greciei.
Dan Uncu