Nici două zile nu au trecut de când scriam, în comentariul „România, pe drumul către prezidenţialism”, că vom vedea mult mai repede decât ne imaginăm o nouă relaţie între Preşedinţie şi SRI, că şeful statului a ţinut să confirme ceea ce anticipăm şi a nominalizat un nou şef al contra-spionajului românesc. Nominalizarea dlui Hellvig în fruntea Serviciului Român de Informaţii este de bun augur. Civil, cu un CV necontroversat şi extrem de apropiat de Klaus Johannis, dl. Hellvig are în faţă, însă,o serie de provocări extrem de dure.
Pe de o parte – probabil, cea mai „vizibilă” la nivelul opiniei publice – este aceea de a transforma, finalmente, SRI într-o instituţie dedicată EXCLUSIV interesului public, dintr-una dedicată INCLUSIV intereselor grupurilor subterane de presiune, partinice şi economice. Iar această întreprindere trebuie să aibă în vedere nu numai schimbarea mentalităţii şi a anumitor factori de decizie din interiorul instituţiei în cauza, dar şi modul legal, nu numai „vocaţional”, în care Comisia parlamentară de control a SRI va controla, efectiv, activitatea serviciului. Credibilitatea şi autenticitatea reformării SRI, din această perspectiva, va avea un efect direct asupra credibilităţii proiectului de ţară al Preşedintelui Johannis.
Pe de altă parte, în condiţiile pericolelor geostrategice cu care se confruntă România – din perspectiva conflictului din Ucraina şi a tendinţelor Greciei şi Ungariei de apropiere de Moscova – SRI va trebui să îşi asume rapid şi eficace (!) misiunea de a dejuca acţiunile spionajului rus şi maghiar pe teritoriul ţării. Conlucrarea informativă cu serviciile secrete ale ţărilor membre NATO care… nu au afinităţi pro-moscovite devine crucială şi deloc lipsită de complicaţii.
În cazul în care dl. Hellvig va fi confirmat în funcţie de către Parlament, mandatul domniei sale va fi confruntat încă din primele zile – în bună tradiţie a relaţiei dintre profesioniştii eterni ai serviciului şi vremelnicii lor şefi, care s-au preumblat de-a lungul timpului în fruntea contraspionajului autohton – cu o intensă acţiune de „împachetare”. Mai pe româneşte, dl-ui Hellvig i se vor oferi doar informaţiile pe care, personaje din acelaşi contingent atitudinal cu dl. gen. Coldea şi dl. Maior, vor consideră că noul şef… are voie să le cunoască! Cum se va descurcă tânărul şi viitor proaspăt şef al SRI în acest scenariu omniprezent? Nu ştim! Dar, una dintre metode ar fi să schimbe la vârf întreagă ierarhie de comandă. Lucru greu de realizat, care presupune abilităţi diplomatice, informative şi manageriale extrem de subtile, o deplină susţinere din partea Cotroceniului şi a comisiei parlamentare de resort (ceea ce presupune o nouă majoritate în Parlament, care să se regăsească şi în componenţa comisiei!), dar şi riscuri contra-informative în contextul regional extrem de tulbure.
Altfel spus, proaspătul nominalizat are o misiune extrem, extrem de delicată! Dacă la cele pe care le-am enunţat, adăugăm şi provocarea legată de modul în care domnia să va implică, în continuare, SRI-ul în necesara lupta împotriva corupţiei – pe relaţia cu DIICOT, DNA şi cu alte structuri similare -, fără ca această relaţie să exceada cadrului legal şi instituţional, dar şi cea legată de activitatea de prevenire şi combatere a acţiunilor cu caracter terorist de sorginte islamică, avem un tablou de-a dreptul urât al mandatului domnului Hellvig.
Sper că, dincolo de bunele intenţii şi de imaginea necontroversata a persoanei în cauza, viitorul apropiat va confirmă capacitatea operativ-managerială a domnului Hellvig.
Dan Uncu
P.S. O ultima provocare: fostul preşedinte, Traian Băsescu, afirmă că domnul Hellvig ar fi fost/este omul lui Dan Voiculescu, declarându-se „şocat” de nominalizarea să de către Klaus Johannis. Aşteptăm reacţii…