Piatra din Rosetta este o stelă egipteană, datând din anul 195 î.e.n., din timpul regelui Ptolemeu V.
Piatra este din granit negru, are formă rectangulară, cu 3 inscripţii în 3 scrieri diferite, hieroglifică, demotică şi greacă. Din partea superioară, cea care conţine inscripţia hieroglifică, lipseşte o parte. Folosind inscripţiile pietrei din Rosetta, Jean-François Champollion a reuşit să identifice metoda de traducere a scrierii hieroglifice.
A fost descoperită în anul 1799, în oraşul egiptean Rosetta (araba Rashid), situat în delta Nilului, în apropierea Mării Mediterana, în timpul expediţiei franceze, conduse de generalul Napoleon Bonaparte. Stela a fost descoperită în timpul lucrărilor la un fort, în fundaţia unei vechi cetăţi arabe, unde fusese folosită ca material de construcţie. Descoperirea este atribuită lui Pierre-Francois Bouchard, un ofiţer de geniu în armata franceză.
Importanţa acestei stele a fost sesizată imediat, textul grecesc specificând că este vorba despre acelaşi text, în toate cele 3 versiuni. Între 1799 si 1801 a fost păstrată şi studiată la Cairo, atunci realizându-se primele sale copii. În 1801, la retragerea armatei franceze, a fost reţinută de către trupele engleze şi în 1802 a fost adusă în Anglia, apoi expusă la British Museum.